ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2218/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6/ F din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petiționarul H.P. împotriva rezoluției din 16 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 289/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin rezoluția procurorului general din 18 decembrie 2007 dată în dosarul nr. 913/II/2/2007.

S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numitului A.C., comisar șef de poliție, actualmente șef al Inspectoratului de Poliție Brașov pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen., susținându-se că prin omisiunea acestuia de a lua măsurile legale necesare executării silite în cazul contravenienților care nu au achitat în termen amenzile contravenționale, bugetul de stat a fost păgubit în mod evident, conform art. 8 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost modificată, completată și aprobată prin Legea nr. 180/2002. Prin rezoluția din 16 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 289/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef de poliție A.C.

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen. S-a reținut, în esență, că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele reclamate nu există. Astfel, din cauza procedurii legale a circuitului proceselor-verbale de constatare a faptelor contravenționale, în care sunt implicate instituțiile poliției, poștă, administrație financiară, se poate ajunge la un moment dat la expirarea termenului de comunicare a acestora, însă în perioada la care a făcut petiționarul referire în plângere la nivelul inspectoratului nu s-au constatat aspecte negative în activitatea economico-financiară prin actele organelor de control. Prin rezoluția din 18 decembrie 2007, dată în dosarul nr. 913/II/2/2007 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere la instanță. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului și a menținut soluțiile procurorului, reținând, în esență, următoarele: În perioada 2001 - 2003, în care la conducerea I.P.J. Brașov se afla un alt chestor de poliție, iar nu intimatul, nu s-au stabilit deficiențe legate de problema gestionării proceselor-verbale de contravenție și nici răspunderi de orice natură în sarcina inspectorului șef. Răspunderea propriu-zisă pentru gestionarea circuitului proceselor-verbale revine șefilor acestor structuri polițienești, care desemnează responsabili cărora li se stabilesc prin fișa postului atribuții specifice și concrete pe această linie.

Privitor la unele deficiențe nu s-a făcut dovada faptului că sunt rezultatul neîndeplinirii ori îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu a vreunui lucrător de poliție, cu atât mai mult cu cât în perioada la care face referire petiționarul, intimatul își desfășura activitatea în cadrul I.G.P.R., în calitate de șef al C.Z. Brașov de C.C.O.A. S-a mai reținut că nici împrejurarea că intimatul nu a răspuns sesizărilor petiționarului nu are relevanță sub aspectul infracțiunii reclamate, întrucât relațiile solicitate de petiționar erau incluse în categoria documentelor clasificate, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada vătămării intereselor legale ale petiționarului. Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs, pe care l-au motivat în scris la dosar, solicitând casarea sentinței și admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului.

Recursul declarat este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului comisar șef de poliție, acesta îndeplinindu-și, în mod corect, atribuțiile de serviciu. Astfel, din actele dosarului rezultă pe lângă că pe lângă argumentele reținute de instanță în sentința atacată nu este îndeplinită, de altfel nici situația premisă pentru existența pretinselor infracțiuni reclamate, în sensul ca actul neîndeplinit de intimat, care a cauzat vătămările prevăzute de art. 246 și 248 C. pen., să fi fost efectuat în temeiul îndatoririlor sale de serviciu.

În acest sens, s-a reținut că, potrivit copiei extras din Dispoziția I.G.P. Române nr. 121 din 25 noiembrie 2002, referitoare la Evidența și gestionarea proceselor-verbale prin care s-a constatat săvârșirea faptelor contravenționale și relativ la răspunderea pentru acea gestionare a circuitului proceselor-verbale, aceasta revine șefilor de structuri polițienești care au fost desemnați de conducerile inspectoratelor județene, aceștia la rândul lor desemnând responsabili cărora li se stabilesc prin fișa postului atribuții specifice. Totodată, în perioada indicată de petiționar pentru pretinsa săvârșire a faptelor reclamate, la conducerea I.P. Brașov nu se afla intimatul, ci chestorul de poliție B.M., nefiind constatate aspecte negative în activitatea economico-financiară de către organele de control, între care și cele ale Curții de Conturi a României.

Or, în lipsa acestei situații preexistente, nu pot exista nici infracțiunile reclamate de petiționar în sarcina intimatului. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar H.P. împotriva sentinței penale nr. 6/ F din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2008.