ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2218/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/ F

din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins plângerea formulată de petiționarul H.P. împotriva rezoluției din 16

noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 289/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov, menținută prin rezoluția procurorului general din 18 decembrie

2007 dată în dosarul nr. 913/II/2/2007.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

Prin plângerea formulată de

petiționar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva

numitului A.C., comisar șef de poliție, actualmente șef al Inspectoratului de

Poliție Brașov pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246

și art. 248 C. pen., susținându-se că prin omisiunea acestuia de a lua măsurile

legale necesare executării silite în cazul contravenienților care nu au achitat

în termen amenzile contravenționale, bugetul de stat a fost păgubit în mod

evident, conform art. 8 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost modificată,

completată și aprobată prin Legea nr. 180/2002.

Prin rezoluția din 16

noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 289/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

comisarul șef de poliție A.C. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen.

S-a reținut, în esență, că

din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele reclamate nu

există. Astfel, din cauza procedurii legale a circuitului proceselor-verbale de

constatare a faptelor contravenționale, în care sunt implicate instituțiile

poliției, poștă, administrație financiară, se poate ajunge la un moment dat la

expirarea termenului de comunicare a acestora, însă în perioada la care a făcut

petiționarul referire în plângere la nivelul inspectoratului nu s-au constatat

aspecte negative în activitatea economico-financiară prin actele organelor de

control.

Prin rezoluția din 18

decembrie 2007, dată în dosarul nr. 913/II/2/2007 a procurorului general, a

fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere la instanță.

Instanța de fond, prin

sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului și a menținut soluțiile procurorului, reținând, în esență,

următoarele:

În perioada 2001 - 2003, în

care la conducerea I.P.J. Brașov se afla un alt chestor de poliție, iar nu

intimatul, nu s-au stabilit deficiențe legate de problema gestionării

proceselor-verbale de contravenție și nici răspunderi de orice natură în

sarcina inspectorului șef. Răspunderea propriu-zisă pentru gestionarea

circuitului proceselor-verbale revine șefilor acestor structuri polițienești,

care desemnează responsabili cărora li se stabilesc prin fișa postului atribuții

specifice și concrete pe această linie. Privitor la unele deficiențe nu s-a

făcut dovada faptului că sunt rezultatul neîndeplinirii ori îndeplinirii

defectuoase a atribuțiilor de serviciu a vreunui lucrător de poliție, cu atât

mai mult cu cât în perioada la care face referire petiționarul, intimatul își

desfășura activitatea în cadrul I.G.P.R., în calitate de șef al C.Z. Brașov de

C.C.O.A.

S-a mai reținut că nici

împrejurarea că intimatul nu a răspuns sesizărilor petiționarului nu are

relevanță sub aspectul infracțiunii reclamate, întrucât relațiile solicitate de

petiționar erau incluse în categoria documentelor clasificate, iar, pe de altă

parte, nu s-a făcut dovada vătămării intereselor legale ale petiționarului.

Împotriva sentinței

petiționarul a declarat recurs, pe care l-au motivat în scris la dosar,

solicitând casarea sentinței și admiterea plângerii formulate împotriva

rezoluției procurorului.

Recursul declarat este

nefondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea

plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă

din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la

săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului comisar șef de

poliție, acesta îndeplinindu-și, în mod corect, atribuțiile de serviciu.

Astfel, din actele dosarului

rezultă pe lângă că pe lângă argumentele reținute de instanță în sentința atacată

nu este îndeplinită, de altfel nici situația premisă pentru existența

pretinselor infracțiuni reclamate, în sensul ca actul neîndeplinit de intimat,

care a cauzat vătămările prevăzute de art. 246 și 248 C. pen., să fi fost

efectuat în temeiul îndatoririlor sale de serviciu.

În acest sens, s-a reținut

că, potrivit copiei extras din Dispoziția I.G.P. Române nr. 121 din 25

noiembrie 2002, referitoare la Evidența și gestionarea proceselor-verbale prin

care s-a constatat săvârșirea faptelor contravenționale și relativ la

răspunderea pentru acea gestionare a circuitului proceselor-verbale, aceasta revine

șefilor de structuri polițienești care au fost desemnați de conducerile

inspectoratelor județene, aceștia la rândul lor desemnând responsabili cărora

li se stabilesc prin fișa postului atribuții specifice. Totodată, în perioada

indicată de petiționar pentru pretinsa săvârșire a faptelor reclamate, la

conducerea I.P. Brașov nu se afla intimatul, ci chestorul de poliție B.M.,

nefiind constatate aspecte negative în activitatea economico-financiară de

către organele de control, între care și cele ale Curții de Conturi a României.

Or, în lipsa acestei

situații preexistente, nu pot exista nici infracțiunile reclamate de petiționar

în sarcina intimatului.

În raport de considerentele

expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând

a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar H.P. împotriva sentinței penale nr. 6/

F din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 iunie 2008.