ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1513/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamanta A.M., în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL BUCUREȘTI a solicitat anularea cumpărării unui inel de aur efectuată cu bon fiscal RL-MB-0003000226 din 19 ianuarie 2007, restituirea prețului în sumă de 3.488,45 lei actualizat cu dobânzi legale și cheltuieli de judecata. Tribunalul București, s ecția a VI-a comercială, prin sentința nr. 2566 din 16 februarie 2009 a respins acțiunea reclamantei și a luat act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată, reținând că, reclamanta nu a dovedit existența intenției de inducere în eroare și folosirea de către pârâtă a unor mijloace viclene în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 313 din 29 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.M., reținând că, atât în fața primei instanțe cât și în apel aceasta a precizat că nu este de acord cu demontarea pietrei în vederea expertizării acesteia și în aceste condiții, se constată că în mod întemeiat a considerat prima instanță că apelanta-reclamantă nu a dovedit susținerile cu privire la existența erorii, ca viciu de consimțământ sau a manoperelor dolosive folosite la cumpărarea inelului în cauză. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A.M.

a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea cererii principale și anularea vânzării-cumpărării inelului și obligarea pârâtei la restituirea prețului actualizat cu dobânzi legale și cheltuieli de judecată. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, conform art. 302 alin. (1) 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. l C. proc. civ. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește cerințele legale, prevăzute de art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., întrucât indicarea de formă a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fără dezvoltarea motivelor de nelegalitate a deciziei recurate care să vizeze aplicarea greșită a legii cu o minimă argumentare în drept nu răspunde cerinței impusă de art. 302 1 lit. c) din același cod. Așa fiind, dându-se eficiență textului de lege mai sus invocat, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 313 din 29 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.