ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1711/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 24 iulie 2008

reclamanta

SC E.E.P. SA, Istanbul,

cheamă

în judecată pe

pârâta

SC A. SA,

București

solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 53.756 euro, respectiv

193.876,39 lei, reprezentând contravaloarea facturilor datorată de aceasta în

urma comenzilor emise de pârâtă pentru serviciile de expertiză prestate la

navele A. - suma de 2.245 euro, M.A. - suma de 6.832 euro, B. - suma de 14.801

euro, B.1 - suma de 3.821 euro (metallurgical test), M. - suma de 16.898 euro,

A.M. - suma de 2.446 euro, K.E. - suma de 3.617 euro, E.B. - suma de 3.096

euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

comercială nr. 12004 din 10 noiembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, respinge acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect, cu 5.124,75

lei și 5.300 euro, contravaloare în lei la cursul B.N.R. din ziua plății,

cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând, în acest sens, pe de o

parte, că pârâta a achitat în totalitate debitul datorat și, pe de altă parte,

că, deși pârâta a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei,

ea era de drept în întârziere - ca debitor în materie comercială, conform

dispozițiilor art. 1079 alin. (2) C. civ. coroborat cu art. 43 C. com., fiind

incidente prevederile art. 275 C. proc. civ.

Prin decizia

comercială nr. 160 din 26 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială,

respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva deciziei

primei instanțe, reținând că cererea reclamantei nu reprezintă o simplă acțiune,

ci o cerere cu profunde implicații patrimoniale, complexitatea cauzei asupra

căreia s-a aplecat avocatul ales al reclamantei fiind evidentă, atât în raport

de obiectul pricinii cât și de valoarea acesteia, complexitatea neputându-se

examina în raport de modul de soluționare a cauzei și nici de numărul

termenelor acordate de instanță, ci în raport de obiectul pricinii și de toate

activitățile necesare în mod normal a fi desfășurate de apărătorul ales pentru

examinarea legislației în materie, a înscrisurilor, a raporturilor juridice

dintre părțile în litigiu, a probatoriilor și, nu în ultimul rând, de

concretizarea apărării, instanța de fond cuantificând efortul apărătorului

reclamantei atât în fața instanței, cât și în afara ei, pentru pregătirea apărării

și stabilind corect onorariul de avocat în limita unui cuantum rezonabil de

5.300 euro, acesta reprezentând un procent uzual în materie comercială de 10%

din valoarea ce ar fi afectat patrimoniul reclamantei ca urmare a respingerii

acțiunii, respectând atât dispozițiile art. 132 din Statutul profesiei de

avocat, cât și ale art. 275 C. proc. civ.

Împotriva deciziei de

mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, desființarea în

parte a sentinței primei instanțe în sensul micșorării onorariului de avocat.

În susținerea

recursului său recurenta critică instanța de apel pentru greșita aplicare a

legii, respectiv a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., față de

gradul de complexitate relativ redus al cauzei, de faptul că în speță au fost

acordate doar două termene și aceasta pentru că instanța de fond, la primul

termen, a solicitat reclamantei intimate depunerea la dosar a traducerii în

limba română a înscrisurilor utilizate, precum și pentru motivarea străină de

natura pricinii cuprinsă în decizia recurată și pentru motivele contradictorii

conținute de aceasta, instanța de control judiciar raportându-se la onorarii de

avocat uzuale în materie comercială și la specificitatea pârâtei recurente ca

societate de asigurări și nu la gradul real de dificultate ridicat de cauza și

la munca efectiv îndeplinită de avocat.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului pârâtei ca

nefondat, cu

cheltuieli de judecată.

Examinând recursul

pârâtei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta

este fondat.

Se constată, în acest sens, că instanța de

apel, confirmând soluția primei instanțe, a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nereducând cuantumul onorariului

de avocat, solicitat și acordat, față de reala complexitate a cauzei în care

avocatul - angajat pentru redactare acțiune și reprezentare reclamantă, așa cum

rezultă din împuternicirea avocațială depusă la dosar (f. 14 dosar de fond), -

a redactat o acțiune de două pagini, a depus la primul termen din 29 septembrie

2008 traducerea în limba română a înscrisurilor invocate, efectuate de un

traducător autorizat, R.S., (filele 31-38 dosar de fond) și a cerut acordarea

unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare și înscrisurile depuse la

dosar de către pârâtă prin care aceasta dovedea achitarea debitului în

întregime anterior datei de 29 septembrie 2008, a redactat concluzii scrise de

două pagini pe care le-a susținut la termenul de dezbatere a cauzei, din 10

noiembrie 2008, solicitând un onorariu de avocat de 5.300 euro, deși prin

contractul de asistență juridică din 10 iunie 2008, încheiat cu reclamanta, se

convenise un onorariu de 1.000 euro fără TVA (filele 79, 80 dosar de fond),

încasat la data de 2 iulie 2008 (fila 51 dosar de fond). Cum în contractul de

asistență juridică menționat s-a convenit și un onorariu de succes de 8% fără

TVA, calculat la valoarea sumei de bani recuperate în favoarea clientului, care

urma a fi achitat numai în situația recuperării sumelor de bani datorate

clientului (art. 2), iar sentința primei instanțe este pronunțată la 10

noiembrie 2008, suma de 4.300 euro încasată de avocat la 17 septembrie 2008

(fila 52 dosar de fond) nu este dovedită a fi raportată la cauza de față,

aspect ignorat de instanța de fond și necorectat nici de instanța de apel, cu atât

mai mult cu cât onorariul de succes nu se poate recupera de la partea căzută în

pretenții, acesta fiind suportat de reprezentat.

Mai mult, în loc să analizeze gradul real de

complexitate a cauzei pentru a aprecia - cenzurând soluția primei instanțe - dacă

în speță s-ar fi impus aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

instanța de apel face doar referire la „onorariile uzuale” practicate în

materie comercială, astfel că și criticile întemeiate de recurentă pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se dovedesc a fi întemeiate și

urmează a fi admise.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art.

312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte urmează a fi

admis, decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis

apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe care urmează a fi

schimbată în parte, în sensul că pârâta urmează a fi obligată la plata de

cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de avocat către reclamantă 1.000

euro, echivalentul în lei, în loc de 5.300 euro, cum a acordat eronat prima

instanță, celelalte dispoziții ale sentinței urmând a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta

SC

A.R.A. SA București

împotriva deciziei comerciale nr. 160 din 26 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite

apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței comerciale nr. 12004 din

10 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o

schimbă în parte și obligă pârâta la plata sumei de 1.000 euro în echivalent în

lei, cheltuieli de judecată cu titlul de onorariu de avocat, în loc de 5.300

euro.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2010.