ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1509/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 304 din 04 iunie 2009 a Tribunalului Galați s-a dispus condamnarea inculpatului C.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc", în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. a) C. pen. (faptă din cursul lunii septembrie 2008). Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpaților T.G.

și F.C.F. la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc", în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în referire la art. 76 lit. a) C. pen. (faptă din cursul lunii septembrie 2008). În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat celor trei inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen.

a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 13 septembrie 2008 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 în ref. la art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea celor 24,7 grame de cocaină rămase în urma analizelor de laborator, provenind de la inculpați. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.000 lei, fiecare. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență că, inculpații C.C., T.G. și F. C.F., în cursul lunii septembrie 2008, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără drept, au procurat, deținut și vândut cantitatea totală de 28 de grame de cocaină - drog de mare risc înscris în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele fotografice, declarația martorului B.Ș., care a confirmat întâlnirea dintre inculpații F. și T. în ziua de 12 septembrie 2008, rapoartele de constatare tehnico-științifică fizico-chimică a dozelor de cocaină (filele 12-15, 30-32); declarațiile celor doi colaboratori audiați în cauză în calitate de martori cu identitate protejată, P.G. și I.N., procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale colaboratorilor și ale inculpatului F., edificatoare fiind convorbirile din 12 septembrie 2008, orele 16:35:51; 16:40:15; 16:43:17; 16:48:10.

Audiați fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpata T. a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracțiunii încă de la primele declarații, adoptând aceeași conduită sinceră atât cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, cât și în faza cercetării judecătorești (filele 100-106, 132, 141 dosar urmărire penală și filele 45-46 dosar fond), în timp ce inculpatul F., deși inițial a refuzat să dea declarații, ulterior, în fața instanțelor de judecată a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii (filele 117-118, 133, 140 dosar urmărire penala și fila 47 dosar fond).

Î n schimb, inculpatul C., a recunoscut inițial comiterea infracțiunii, dar ulterior a revenit asupra primelor declarații (despre care a afirmat că le-a dat ca urmare a bătăilor primite atât de la polițistul, cât și de la procurorul care l-au anchetat), negând orice implicare în procurarea și comercializarea cocainei (filele 85- 90, 134 dosar urmărire penală și fila 44 dosar fond). Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 128/ A din 14 decembrie 2009, a admis apelurile declarate de inculpații C.C., T.G. și F.C.F., a desființat, în parte, sentința penală nr. 304/ F din 04 iunie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare, a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C.C., fiul lui V. și N., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc", prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

și art. 76 lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare. Prin aceeași decizie, s-au redus pedepsele principale aplicate inculpaților T.G., zisă J., fiica lui N. și T., și F.C.F. zis A., fiul lui N. și S., ambii deținuți în Penitenciarul Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc", prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., de la câte 7 ani închisoare la câte 5 ani închisoare. S-a menținut măsura arestării preventive luată în cauză față de inculpații C. C., T.G. și F.C.F., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestora durata reținerii și arestării preventive începând cu ziua de 13 septembrie 2008 și până la zi - 14 decembrie 2009. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați și de inculpații C.C., T.G. și F.C.F. M.P., prin procuror, a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen, și a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea deciziei atacate si menținerea sentinței instanței de fond, susținând că hotărârea instanței de apel este netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor. În acest sens, a precizat că instanța a dat o eficiență nejustificat de mare criteriilor de individualizare și nu a ținut seama de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpaților si de împrejurările comiterii faptei.

Astfel, actele materiale comise de inculpați realizează forma continuată a infracțiunii, ceea ce evidențiază un ridicat grad de pericol ce ar fi trebuit să se reflecte în menținerea pedepselor aplicate de instanța de fond. Nu în ultimul rând, a mai susținut că instanța nu era obligată să dea eficiență atât de mare disp. art. 74 lit. a) C. pen., în condițiile în care circumstanța atenuantă intra în concurs cu o cauza de agravare, respectiv săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată și față de atitudinea nesinceră a inculpaților C.C. și T.G. Inculpatul C.C. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pc.18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În acest sens, o primă critică vizează cantitatea de droguri care face obiectul cauzei, arătând că o apreciază ca fiind de 24, 92 gr., cât a rămas după efectuarea analizei de laborator și întocmirea raportului de constatare tehnico-științific și nu cea de 28 gr. așa cum eronat s-a reținut de ambele instanțe. A mai susținut că a revenit asupra primelor declarații din timpul urmăririi penale, pe care le-a retractat, negând orice implicare în procurarea și comercializarea cocainei, arătând că au fost făcute sub presiunea organelor de poliție, susținând că a formulat plângere penală împotriva celor ce s-au manifestat violent față de persoana sa. În acest context, cum nu exista alte probe împotriva sa, a susținut că se impune achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen. De asemenea, a mai arătat că nu era cunoscut ca și consumator sau traficant de droguri și că doar a condus mașina până la Galați, fără a avea altă implicare sau să cunoască ce urma să facă inculpatul F., iar la percheziția efectuată nu s-au găsit asupra sa nici bani si nici droguri. În această ordine de idei, a arătat că simplul fapt că inculpatul i-a transportat cu mașina pe ceilalți 2 coinculpați F. și T., care aveau această afacere cu droguri și care, întrucât nu dețineau permise de conducere, aveau nevoie de un șofer, nu poate conduce la condamnarea sa. Inculpata T.G. a solicitat admiterea recursului pentru cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 6, 18 și 14 C. proc. pen. În principal, a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că la data de 22 mai 2009, cu ocazia soluționării pe fond a dosarului, atât ea cât și inculpatul F. au fost apărați de av.

P., deși aveau interese contrare. În acest context, apreciază că, cu ocazia judecării fondului a fost lipsită de apărare, împrejurare față de care invocă disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. susținând nulitatea absolută a hotărârii. Într-un prim subsidiar, a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., apreciind soluția pronunțată netemeinică, față de probatoriul administrat. Astfel, a susținut că singurele probe împotriva sa erau propriile declarații de la urmărirea penală și de la instanța de fond, precum si declarațiile coinculpatului F. Cum însă și-a retractat poziția inițială, dubiul trebuie să îi profite și cum nu s-au produs alte probe noi care să o incrimineze, a solicitat achitarea.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei de 5 ani aplicată, la limita prevăzută de lege de 4 ani, cu un mod de executare neprivativ de libertate, având în vedere circumstanțele sale personale respectiv faptul că este fără antecedente penale, are o vârstă fragedă și a avut o comportare bună în societate, astfel cum reiese din actele în circumstanțiere depuse la dosar. Inculpatul F.C.F. a solicitat admiterea recursului pentru cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 6 si 14 C. proc. pen. În principal, a invocat lipsa de apărare la fond, fiind asistat de același apărător care a asistat-o și pe inculpata T., deși aveau interese contrare. Așa fiind, pentru aceleași considerente ca și inculpata T. a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate cu executarea acesteia în regim neprivativ de libertate, apreciind că se poate realiza reeducarea sa și în acest mod, față de atitudinea sinceră de care a dat dovadă după comiterea faptei, de recunoașterea acesteia, de lipsa antecedentelor penale si de cantitatea mică de droguri traficată. Recursurile sunt nefondate. Analizând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că decizia instanței de control judiciar este legală și temeinică. În acesta ordine de idei, verificând primul motiv de recurs invocat de inculpatul C.C., respectiv solicitarea vizând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât odată cu retractarea declarațiilor proprii care îl incriminau nu mai există alte probe împotriva sa, Curtea constată că nu poate fi primit. De altfel, acest motiv din prezentul recurs, reprezintă, de fapt reiterarea motivului de apel invocat de către inculpat și în fața Curții de Apel Galați, astfel că, fără a mai relua considerentele instanței, care a motivat temeinic si pertinent respingerea acestei solicitări, se constată, din probele aflate la dosar, că prima instanță a administrat în cursul cercetării judecătorești toate probele necesare lămuririi cauzei si aflării adevărului, solicitate atât de reprezentantul parchetului, cât și de apărătorul inculpatului pe baza cărora s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, stabilindu-se fără putință de tăgadă că acesta este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În acest sens, esențiale sunt nu doar declarațiile celorlalți coinculpați date pe parcursul întregului proces, ci și primele declarații ale inculpatului C.C. (filele 85 – 90 dos. urm. pen), în care acesta a recunoscut în totalitate activitatea infracțională desfășurată arătând în detaliu cum a obținut drogurile de la făptuitorul G. L., cum a luat legătura cu inculpata T.G., cu care s-a înțeles să valorifice drogurile și cum s-a deplasat împreună cu aceasta și cu inculpatul F.C.F. la Galați unde într-o benzinărie acesta din urmă trebuia să se întâlnească cu o persoană ce trebuia să cumpere drogurile.

Aceste declarații se coroborează pe deplin cu depozițiile făcute de ceilalți doi inculpați atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, dar și cu celelalte probe administrate în cauză respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-științifică fizico-chimică a dozelor de cocaină, declarațiile colaboratorilor P.G. și I.N. audiați în cauză în calitate de martori cu identitate protejată. Faptul că ulterior, după angajarea unui avocat ales, inculpatul C.C. nu a mai recunoscut comiterea faptelor, susținând că a dat primele declarații pentru că a fost agresat de organele de anchetă nu poate determina instanța să rețină că aceste noi declarații sunt veridice, câtă vreme ele nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză.

Așa fiind, în mod corect ambele instanțe au reținut că probele dosarului atestă, fără putință de tăgadă, că cel care a procurat inițial dozele de cocaină a fost inculpatul C.C., care i-a pus la dispoziție făptuitorului G.L. (persoana care a adus drogurile în țară și față de care cauza a fost disjunsă) locuința cumnatului său, imobil în care a fost ascunsă o cantitate mare de droguri, respectiv 350 grame cocaină. În ceea ce privește critica vizând cantitatea de droguri care face obiectul cauzei, și pe care o apreciază ca fiind de 24,92 gr., cât a rămas după efectuarea analizei de laborator si întocmirea raportului de constatare tehnico-științific și nu cea de 28 gr. așa cum eronat s-a reținut de ambele instanțe, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită.

Astfel, cantitatea de droguri pe care inculpații, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, au procurat-o, deținut-o și vândut-o, fără drept, o reprezintă cantitatea totală de 28 de grame de cocaină - drog de mare risc înscris în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000. Faptul că instanța de fond, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea celor 24,7 grame de cocaină rămase în urma analizelor de laborator, provenind de la inculpați, nu trebuie confundat cu cantitatea totală de droguri pe care inculpații au traficat-o pe parcursul săvârșirii, respectiv consumării infracțiunii și care este, așa cum anterior s-a arătat, cea de 28 de gr.

de cocaina. Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpații T.G. și F.C., respectiv lipsa de apărare a fiecăruia dintre aceștia întrucât au fost apărați la dezbaterea cauzei în fond de același apărător ales, deși aveau interese contrare, Curtea constată că este nefondat. Fără a mai relua motivarea instanței de control judiciar, deoarece acest motiv a fost invocat de către inculpata T.G. și în apel, Curtea constată că această inculpată a fost asistată pe parcursul judecății fondului de către avocatul ales S.A. (delegație fila 8 dosar fond), dar a fost de acord ca la mai multe termene, inclusiv la acela la care s-au pus concluzii în fond, ca avocatul ales să fie substituit de către apărătorul ales al coinculpatului F.C.F.

(avocat P.G.), în acest sens existând chiar o împuternicire dată de inculpata T.G. (fila 180 dosar fond). De asemenea, analizând actele aflate la dosar, se constată că atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecății în primă instanță, inculpații T.G. și F.C.F. nu au avut interese contrare, întrucât ei au recunoscut în mod constant faptele comise și au solicitat aplicarea unor pedepse cât mai reduse, neprivative de libertate. Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere și faptul că apărarea făcută de avocatul coinculpatului nu a fost una formală ci dimpotrivă, a fost una pertinentă, cu atât mai mult cu cât la dosar există concluzii scrise formulate de acest avocat pentru ambii inculpați (filele 183 – 185 dos.

fond), așa încât susținerile inculpaților T.G. și F.C.F. în sensul că ar fi fost lipsiți de apărare, nu pot fi primite. În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către inculpata T.G., privind achitarea sa din lipsă de probe, Curtea constată că nici acesta nu are suport probator, cu atât mai mult cu cât a fost invocat și în apel, instanța de control judiciar motivând amplu și pertinent respingerea lui. În această ordine de idei, Curtea constată că la dosarul cauzei există probe certe, care, coroborate cu ansamblul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești, dovedesc fără dubiu vinovăția acesteia. Astfel, atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecății în primă instanță, inculpata T.G.

a recunoscut în mod constant faptele comise, iar declarațiile acesteia se coroborează, atât cu cele ale coinculpatului F., cât și cu cele ale inculpatului C. din timpul urmăririi penale, precum și cu celelalte probe administrate în cauză. Faptul că ultima declarație dată de aceasta este în totală contradicție cu cele anterioare, nu face decât să confirme că această nouă declarație nu se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, câtă vreme în toate declarațiile anterioare inculpata a recunoscut cu sinceritate fapta comisă, descriind în amănunt participația sa și a celorlalți coinculpați Cât privește motivul de recurs invocat atât de parchet, cât și de inculpații T.G.

și F.C. vizând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 Cod proc. pen., Curtea constată că și acesta este nefondat. Astfel, analizându-se decizia atacata prin prisma criticii susținute privind greșita individualizare a pedepselor aplicate, Curtea constata ca hotărârea instanței de control judiciar, este legală si temeinică și sub acest aspect. La stabilirea pedepselor aplicate fiecărui inculpat s-a avut in vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, recrudescenta lor, precum și impactul acestora asupra membrilor societății.

Totodată, instanța de control judiciar a avut în vedere cantitatea relativ redusă de droguri traficată, faptul că inculpații au ajuns întâmplător în posesia drogurilor, că nu sunt consumatori de droguri și nu fac parte din cercul celor ce se ocupă în mod obișnuit cu traficul de droguri, dar și împrejurarea că sunt tineri, nu au antecedente penale și au avut o conduită bună în familie și societate. Cât privește solicitarea inculpaților T.G. și F.C. de suspendare condiționată sau sub supraveghere a pedepselor, Curtea constată că nu poate fi primită, apreciind că scopul pedepsei se poate atinge doar prin executarea efectivă și că, oricum cuantumul pedepselor astfel cum au fost individualizate de către instanța de control judiciar, nu permite incidența acestor dispoziții.

Așa fiind, față de toate aspectele invocate, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de disp. art. 74 lit. a), c) si art. 76 lit. a) C. pen, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acestora, nici sub aspectul majorării, nici al micșorării lor. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. si a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați și de inculpații C.C., T.G. și F.C.F. împotriva Deciziei penale nr. 128/ A din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2008 la 20 aprilie 2010. Obligă recurentul inculpat F.C.F. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Obligă recurenții inculpați C.C. și T.G. la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.