ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1509/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1509/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 304 din 04

iunie 2009 a Tribunalului Galați s-a dispus

condamnarea inculpatului C.C. la o

pedeapsă de 8 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de „trafic de

droguri de mare risc", în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

C. pen. în referire la art. 76 lit. a)

C. pen. (faptă din cursul lunii septembrie 2008).

Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpaților T.G.

și F.C.F. la câte o pedeapsă

de 7 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit.

a) teza a II-a și

lit.

b)

C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru

săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri

de

mare risc", în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 în

referire la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în

referire

la art. 76 lit. a) C. pen. (faptă din cursul lunii septembrie 2008).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat celor trei inculpați

pedeapsa

accesorie a interzicerii

drepturilor prev de art. 64

lit.

a) teza a II-a și

lit.

b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută

starea de arest a inculpaților, iar

potrivit art. 88 C. pen. a fost dedusă

din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării

preventive de la 13 septembrie 2008

la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 în ref. la art. 118 lit. f)

C. pen. s-a dispus confiscarea celor 24,7 grame de cocaină rămase în urma

analizelor de laborator, provenind de la inculpați.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații

la plata

cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de câte 1.000 lei, fiecare.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond

a reținut, în esență că,

inculpații C.C., T.G. și F.

C.F.,

în cursul lunii septembrie

2008, prin acțiuni repetate desfășurate în

baza aceleiași rezoluții infracționale, fără drept, au procurat, deținut și

vândut cantitatea totală de 28 de grame de cocaină -

drog de mare risc înscris în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților

au fost stabilite pe baza

materialului probator administrat în cauză, respectiv:

procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante,

planșele

fotografice, declarația martorului B.Ș., care a confirmat întâlnirea dintre

inculpații F. și T. în ziua de 12 septembrie 2008, rapoartele de constatare

tehnico-științifică fizico-chimică a dozelor de cocaină (filele 12-15, 30-32);

declarațiile celor doi colaboratori audiați în cauză în calitate de martori cu

identitate

protejată, P.G. și I.N.,

procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de

redare a convorbirilor telefonice ale colaboratorilor și ale inculpatului F.,

edificatoare fiind convorbirile din 12 septembrie 2008, orele 16:35:51;

16:40:15; 16:43:17; 16:48:10.

Audiați fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpata T. a avut

o

atitudine

sinceră, recunoscând comiterea infracțiunii încă de la primele declarații,

adoptând aceeași conduită sinceră atât cu ocazia

soluționării propunerii de arestare

preventivă, cât și în faza

cercetării judecătorești (filele 100-106, 132, 141 dosar urmărire penală și

filele 45-46 dosar fond), în timp ce inculpatul F., deși inițial a refuzat să

dea declarații, ulterior, în fața instanțelor de judecată a recunoscut și

regretat comiterea infracțiunii (filele 117-118, 133, 140 dosar urmărire penala

și fila 47 dosar fond).

Î

n schimb, inculpatul C., a recunoscut inițial

comiterea infracțiunii, dar

ulterior a revenit asupra primelor

declarații (despre care a afirmat că le-a dat ca urmare a bătăilor primite atât

de la polițistul, cât și de la procurorul care l-au

anchetat), negând orice implicare în procurarea și comercializarea

cocainei (filele 85-

90, 134 dosar urmărire penală și fila 44 dosar

fond).

Curtea

de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 128/ A din 14 decembrie 2009, a admis apelurile

declarate de inculpații C.C.,

T.G. și F.C.F.,

a desființat, în parte, sentința penală nr. 304/ F din 04 iunie 2009 a

Tribunalului Galați și în rejudecare, a redus pedeapsa principală aplicată

inculpatului C.C.,

fiul

lui V. și N., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare

risc", prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76

lit. a) C. pen., de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Prin aceeași

decizie, s-au redus pedepsele principale aplicate inculpaților T.G.,

zisă J., fiica lui N. și T.,

și F.C.F. zis A., fiul lui N. și S., ambii deținuți în

Penitenciarul Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de

droguri de mare risc",

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. a) C. pen., de la câte 7 ani închisoare la câte 5 ani

închisoare.

S-a menținut măsura arestării preventive luată în cauză

față de inculpații C.

C., T.G. și F.C.F., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

principală aplicată acestora durata reținerii și arestării preventive începând

cu ziua de 13 septembrie 2008 și până la zi - 14 decembrie 2009.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva

sus-menționatei decizii au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați și de

inculpații C.C., T.G. și F.C.F.

M.P.,

prin procuror, a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen, și a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea deciziei atacate

si menținerea sentinței instanței de fond, susținând că hotărârea instanței de

apel este netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor.

În

acest sens, a precizat că instanța a dat o eficiență nejustificat de mare

criteriilor de individualizare și nu a ținut seama de gradul de pericol social

al faptei, de persoana inculpaților si de împrejurările comiterii faptei.

Astfel,

actele materiale comise de inculpați realizează forma continuată a

infracțiunii, ceea ce evidențiază un ridicat grad de pericol ce ar fi trebuit

să se reflecte în menținerea pedepselor aplicate de instanța de fond.

Nu

în ultimul rând, a mai susținut că instanța nu era obligată să dea eficiență

atât de mare disp. art. 74 lit. a) C. pen., în condițiile în care circumstanța

atenuantă intra în concurs cu o cauza de agravare, respectiv săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată și față de atitudinea nesinceră

a inculpaților C.C. și T.G.

Inculpatul

C.C. a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pc.18 C. proc. pen.

și a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

În

acest sens, o primă critică vizează cantitatea de droguri care face obiectul

cauzei, arătând că o apreciază ca fiind de 24, 92 gr., cât a rămas după

efectuarea analizei de laborator și întocmirea raportului de constatare

tehnico-științific și nu cea de 28 gr. așa cum eronat s-a reținut de ambele

instanțe.

A

mai susținut că a revenit asupra primelor declarații din timpul urmăririi

penale, pe care le-a retractat, negând orice implicare în procurarea și

comercializarea cocainei, arătând că au fost făcute sub presiunea organelor de

poliție, susținând că a formulat plângere penală împotriva celor ce s-au

manifestat violent față de persoana sa.

În

acest context, cum nu exista alte probe împotriva sa, a susținut că se impune

achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De

asemenea, a mai arătat că nu era cunoscut ca și consumator sau traficant de

droguri și că doar a condus mașina până la Galați, fără a avea altă implicare

sau să cunoască ce urma să facă inculpatul F., iar la percheziția efectuată nu

s-au găsit asupra sa nici bani si nici droguri.

În

această ordine de idei, a arătat că simplul fapt că inculpatul i-a transportat

cu mașina pe ceilalți 2 coinculpați F. și T., care aveau această afacere cu

droguri și care, întrucât nu dețineau permise de conducere, aveau nevoie de un

șofer, nu poate conduce la condamnarea sa.

Inculpata

T.G. a solicitat admiterea recursului pentru cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 6, 18 și 14 C. proc. pen.

În

principal, a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, arătând că la data de 22 mai 2009, cu ocazia

soluționării pe fond a dosarului, atât ea cât și inculpatul F. au fost apărați

de av. P., deși aveau interese contrare.

În

acest context, apreciază că, cu ocazia judecării fondului a fost lipsită de

apărare, împrejurare față de care invocă disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

susținând nulitatea absolută a hotărârii.

Într-un

prim subsidiar, a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen., apreciind soluția pronunțată netemeinică, față de probatoriul

administrat.

Astfel,

a susținut că singurele probe împotriva sa erau propriile declarații de la

urmărirea penală și de la instanța de fond, precum si declarațiile

coinculpatului F.

Cum

însă și-a retractat poziția inițială, dubiul trebuie să îi profite și cum nu

s-au produs alte probe noi care să o incrimineze, a solicitat achitarea.

Într-un

ultim subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei de 5 ani aplicată, la limita

prevăzută de lege de 4 ani, cu un mod de executare neprivativ de libertate,

având în vedere circumstanțele sale personale respectiv faptul că este fără

antecedente penale, are o vârstă fragedă și a avut o comportare bună în

societate, astfel cum reiese din actele în circumstanțiere depuse la dosar.

Inculpatul

F.C.F. a solicitat admiterea recursului pentru cazurile de casare prev. de art.

385

9

pct. 6 si 14 C. proc. pen.

În

principal, a invocat lipsa de apărare la fond, fiind asistat de același

apărător care a asistat-o și pe inculpata T., deși aveau interese contrare.

Așa

fiind, pentru aceleași considerente ca și inculpata T. a solicitat admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

În

subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate cu executarea acesteia în

regim neprivativ de libertate, apreciind că se poate realiza reeducarea sa și

în acest mod, față de atitudinea sinceră de care a dat dovadă după comiterea

faptei, de recunoașterea acesteia, de lipsa antecedentelor penale si de

cantitatea mică de droguri traficată.

Recursurile

sunt nefondate.

Analizând hotărârea

pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că decizia

instanței de control judiciar este legală și temeinică.

În acesta ordine de

idei, verificând primul motiv de recurs invocat de inculpatul C.C., respectiv

solicitarea vizând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

lit. d) C. proc. pen., întrucât odată cu retractarea declarațiilor proprii care

îl incriminau nu mai există alte probe împotriva sa, Curtea constată că nu

poate fi primit.

De altfel, acest

motiv din prezentul recurs, reprezintă, de fapt reiterarea motivului de apel

invocat de către inculpat și în fața Curții de Apel Galați, astfel că, fără a

mai relua considerentele instanței, care a motivat temeinic si pertinent

respingerea acestei solicitări, se constată, din probele aflate la dosar, că

prima instanță a administrat în cursul cercetării judecătorești toate probele

necesare lămuririi cauzei si aflării adevărului, solicitate atât de

reprezentantul parchetului, cât și de apărătorul inculpatului pe baza cărora

s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, fiind pe deplin

dovedită vinovăția inculpatului, stabilindu-se fără putință de tăgadă că acesta

este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În acest sens,

esențiale sunt nu doar declarațiile celorlalți coinculpați date pe parcursul

întregului proces, ci și primele declarații ale inculpatului C.C. (filele 85 –

90 dos. urm. pen), în care acesta a recunoscut în totalitate activitatea

infracțională desfășurată arătând în detaliu cum a obținut drogurile de la

făptuitorul G.

L., cum a luat legătura cu

inculpata T.G., cu care s-a înțeles să

valorifice drogurile și cum s-a

deplasat împreună cu aceasta și cu inculpatul F.C.F. la Galați unde într-o

benzinărie acesta din urmă trebuia să se întâlnească cu o persoană ce trebuia

să cumpere drogurile.

Aceste

declarații se coroborează pe deplin cu depozițiile făcute de ceilalți doi

inculpați atât în faza de urmărire penală cât

și în fața instanței de fond, dar și cu celelalte probe administrate în cauză

respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de

constatare tehnico-științifică fizico-chimică a dozelor de cocaină,

declarațiile colaboratorilor P.G. și I.N. audiați în cauză în calitate de

martori cu identitate protejată.

Faptul

că ulterior, după angajarea unui avocat ales, inculpatul C.C.

nu a mai recunoscut comiterea faptelor,

susținând că a dat primele declarații pentru că a fost agresat de organele de

anchetă nu poate determina instanța să rețină că aceste noi declarații sunt

veridice, câtă vreme ele nu se coroborează cu alte mijloace de probă

administrate în cauză.

Așa fiind, în mod

corect ambele instanțe au reținut că probele dosarului atestă, fără putință de

tăgadă, că cel care a procurat inițial dozele de cocaină a fost inculpatul C.C.,

care i-a pus la dispoziție făptuitorului G.L. (persoana care a adus drogurile

în țară și față de care cauza a fost disjunsă) locuința cumnatului său, imobil

în care a fost ascunsă o cantitate mare de droguri, respectiv 350 grame

cocaină.

În ceea ce privește

critica vizând cantitatea de droguri care face obiectul cauzei, și pe care o

apreciază ca fiind de 24,92 gr., cât a rămas după efectuarea analizei de

laborator si întocmirea raportului de constatare tehnico-științific și nu cea

de 28 gr. așa cum eronat s-a reținut de ambele instanțe, Curtea constată că

nici aceasta nu poate fi primită.

Astfel, cantitatea

de droguri pe care inculpații, prin acțiuni repetate desfășurate în baza

aceleiași rezoluții infracționale, au procurat-o, deținut-o și vândut-o, fără

drept, o reprezintă cantitatea totală de 28 de grame de cocaină - drog de mare

risc înscris în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 143/2000.

Faptul că instanța

de fond, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 118

lit. f) C. pen. a dispus confiscarea celor 24,7 grame de cocaină rămase în urma

analizelor de laborator, provenind de la inculpați, nu trebuie confundat cu

cantitatea totală de droguri pe care inculpații au traficat-o pe parcursul

săvârșirii, respectiv consumării infracțiunii și care este, așa cum anterior

s-a arătat, cea de 28 de gr. de cocaina.

Analizând decizia

atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpații T.G. și F.C.,

respectiv lipsa de apărare a fiecăruia dintre aceștia întrucât au fost apărați

la dezbaterea cauzei în fond de același apărător ales, deși aveau interese

contrare, Curtea constată că este nefondat.

Fără a mai relua

motivarea instanței de control judiciar, deoarece acest motiv a fost invocat de

către inculpata T.G. și în apel, Curtea constată că această inculpată a fost

asistată pe parcursul judecății fondului de către avocatul ales S.A. (delegație

fila 8 dosar fond), dar a fost de

acord ca

la mai multe termene, inclusiv la acela la care s-au pus concluzii în fond, ca

avocatul ales să fie substituit de către

apărătorul ales al coinculpatului F.C.F. (avocat P.G.), în acest sens existând

chiar o împuternicire dată de

inculpata T.G. (fila 180 dosar fond).

De asemenea,

analizând actele aflate la dosar, se constată că atât în faza de urmărire

penală cât și în faza judecății în primă instanță, inculpații T.G. și F.C.F. nu

au avut interese contrare, întrucât ei au recunoscut în mod constant faptele

comise

și au solicitat aplicarea unor

pedepse cât mai reduse, neprivative de libertate.

Nu în ultimul rând,

s-a avut în vedere și faptul că apărarea făcută de avocatul coinculpatului

nu a fost una formală ci dimpotrivă, a fost una

pertinentă, cu atât mai mult cu cât la

dosar există concluzii scrise

formulate de acest avocat pentru ambii inculpați (filele 183 – 185 dos. fond),

așa încât susținerile inculpaților T.G. și F.C.F. în sensul că ar fi fost

lipsiți de apărare, nu pot fi primite.

În ceea ce privește motivul

de recurs invocat de către inculpata T.G., privind achitarea sa din lipsă de

probe, Curtea constată că nici acesta nu are suport probator, cu atât mai mult

cu cât a fost invocat și în apel, instanța de control judiciar motivând amplu

și pertinent respingerea lui.

În această ordine de

idei, Curtea constată că la dosarul cauzei există probe certe, care, coroborate

cu ansamblul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și în timpul

cercetării judecătorești, dovedesc fără dubiu vinovăția acesteia.

Astfel, atât în faza

de urmărire penală cât și în faza judecății în primă instanță, inculpata T.G. a

recunoscut în mod constant faptele comise, iar declarațiile acesteia se

coroborează, atât cu cele ale coinculpatului F., cât și cu cele ale

inculpatului C. din timpul urmăririi penale, precum și cu celelalte probe

administrate în cauză.

Faptul că ultima

declarație dată de aceasta este în totală contradicție cu cele anterioare, nu

face decât să confirme că această nouă declarație nu se coroborează cu

ansamblul materialului probator administrat în cauză, câtă vreme în toate

declarațiile anterioare inculpata a recunoscut cu sinceritate fapta comisă,

descriind în amănunt participația sa și a celorlalți coinculpați

Cât privește motivul

de recurs invocat atât de parchet, cât și de inculpații T.G. și F.C. vizând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 Cod proc. pen., Curtea

constată că și acesta este nefondat.

Astfel,

analizându-se decizia atacata prin prisma criticii susținute privind greșita

individualizare a pedepselor aplicate, Curtea constata ca hotărârea instanței

de control judiciar, este legală si temeinică și sub acest aspect.

La stabilirea

pedepselor aplicate fiecărui inculpat s-a avut in vedere gradul de pericol

social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost

comise, recrudescenta lor, precum și impactul acestora asupra membrilor

societății.

Totodată, instanța

de control judiciar a avut în vedere cantitatea relativ redusă de droguri

traficată, faptul că inculpații au ajuns întâmplător în posesia drogurilor, că

nu sunt consumatori de droguri și nu fac parte din cercul celor ce se ocupă în

mod obișnuit cu traficul de droguri, dar și împrejurarea că sunt tineri, nu au

antecedente penale și au avut o conduită bună în familie și societate.

Cât privește

solicitarea inculpaților T.G. și F.C. de suspendare condiționată sau sub

supraveghere a

pedepselor, Curtea constată

că nu poate fi primită, apreciind că scopul pedepsei se poate

atinge

doar prin executarea efectivă și că, oricum cuantumul pedepselor astfel cum au

fost individualizate de către instanța de control judiciar,

nu permite

incidența acestor dispoziții.

Așa fiind, față de

toate aspectele invocate, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpaților

au fost just individualizate, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de

disp. art. 74 lit. a), c) si art. 76 lit. a) C. pen, potrivit criteriilor prev.

de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C.

pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acestora, nici sub

aspectul majorării, nici al micșorării lor.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. si a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați și de inculpații C.C., T.G.

și F.C.F. împotriva Deciziei penale nr. 128/ A din 14 decembrie 2009 a Curții

de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

fiecărui inculpat, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie

2008 la 20 aprilie 2010.

Obligă recurentul inculpat F.C.F.

la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Obligă recurenții inculpați

C.C. și T.G. la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 20 aprilie 2010.