ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1209/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 208/ D din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul H.A. zis C. (fiul lui P.D.A. și al I.) la

pedepsele de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin.

(2) C. pen. și de 1500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

180 alin. (2) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.,

stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) C. pen. ca inculpatul

că execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. și s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii

și al arestării preventive de la 18 august 2005 la 27 iulie 2006.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 3430,34 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de

Urgență Bacău reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei.

S-a luat act ca părțile

vătămate nu s-au constituit părți civile.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 14 august 2005, inculpatul a

participat la discoteca organizată la hanul din comuna Răcăciuni, că la un

moment dat inculpatul l-a lovit cu pumnul pe I.V. zis D. și că la locul

incidentului a venit și partea vătămată I.M., fratele celui lovit. Cei doi

frați au intrat în WC-ul hanului loc în care se aflau inculpatul împreună cu martorii

C.V.I. și S.V.

Inculpatul a luat din bar o

sabie lungă de 30 cm și a încercat să îl lovească pe numitul N.A.E., care

intenționa să aplaneze conflictul. Acesta s-a ferit și l-a împins pe inculpat

în holul WC-ului.

Aici inculpatul l-a lovit pe

I.V. cu latul sabiei în spate, lama rupându-se cel lovit căzând.

Partea vătămată i-a aplicat

inculpatului o lovitură cu piciorul, care la rândul său a căzut.

Inculpatul a luat lama

sabiei de jos și l-a lovit pe I.V. acesta fiind tăiat la mâna dreaptă.

De asemenea inculpatul l-a

lovit și pe I.M. cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală penetrantă, cu

hemoperitoneu.

Întrucât starea victimei I.M.

era gravă, aceasta a fost dusă la Spitalul de Urgență Bacău, fiind operată de

urgență.

Ca urmare a agresiunii

comise de inculpatul H.A., partea vătămată I.M. a prezentat, potrivit

raportului de constatare medico-legală o plagă înjunghiată penetrantă, cu

interesare gastrică și mare epiploon, hemoperitoneu și șoc hemoragic, leziuni

care au pus în primejdie viața și care au necesitat 25-28 zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare.

La rândul său, ca urmare a

agresiunii comise de inculpatul H.A. partea vătămată I.V. a suferit plăgi

tăiate escoriale, tumefacții, pentru care s-au stabilit ca necesare 10 zile

îngrijiri medicale pentru vindecare.

S-a apreciat că fapta

inculpatului de a aplica părții vătămate I.M., lovituri cu tăișul sabiei, în

zone vitale, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, rămasă în faza de

tentativă, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. 1) C. pen.

De asemenea s-a apreciat că

fapta aceluiași inculpat de a aplica părții vătămate I.V. lovituri cu lama

aceleiași săbii, care i-au produs acesteia vătămări care au necesitat 10 zile

îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) din C. pen.

Curtea de Apel Bacău, secția

penală, prin Decizia penală nr. 153 din 10 decembrie 2008 a admis apelurile declarate de procuror și de inculpat, a desființat sentința primei instanțe

numai cu privire la conținutul pedepselor complementare și accesorii și la neaplicarea

dispozițiilor art. 109 C. proc. pen.

Rejudecând în aceste limite

a înlăturat exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.

pen., ca pedeapsă complementară și ca pedeapsa accesorie și conform art. 109 C.

pen. a dispus păstrarea, până la soluționarea definitivă a cauzei a lamei de sabie

folosite de inculpat la comiterea faptelor, bun care nu aparține inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 2394

din 23 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost

respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În contra ultimei decizii,

la 3 iulie 2009, condamnatul H.A. a formulat contestație în anulare, susținând,

în baza art. 386 lit. c) C. proc. pen. că instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute la art. 10 lit.

f) – i)

1

C. proc. pen. raportat la art. 44 – art. 49 C. pen., cu

privire la care existau probe în dosar.

Examinând cererea de

contestație în baza temeiului invocat, curtea constată că aceasta nu este

admisibilă în principiu.

În conformitate cu

dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute

în art. 10 alin. (1) lit. f) – i)

1

cu privire la care existau probe

în dosar.

Potrivit art. 391 alin. (2)

din același cod cererea de contestație poate fi admisă în situația când se

constată că este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se

sprijină este dintre cele prevăzute de art. 386 și că în sprijinul contestației

se depun ori se invocă dovezi care sunt în dosar.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că deși cererea de contestație a fost introdusă în

termenul de 10 zile și că se invocă motivul prevăzut de art. 386 lit. c) din C.

proc. pen., în sprijinul contestației în anulare nu au fost depuse sau invocate

dovezi care sunt în dosar, asupra cărora instanța de recurs să nu se fi

pronunțat.

Astfel, nu au fost invocate

ori probate cazurile prevăzute de C. proc. pen. la art. 10 lit. f) - lipsa

plângerii prealabile a persoanei vătămate; 10 lit. g) - amnistia, prescripția

ori decesul făptuitorului; art. 10 lit. h) - retragerea plângerii prealabile

ori împăcarea părților; art. 10 lit. i) - înlocuirea răspunderii penale, ori art.

10 lit. i)

1

- existența unei cauze de nepedepsire, care ar justifica

încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. 6) din același cod.

Se mai constată că prin

cererea de contestație formulată, condamnatul urmărește o nouă judecare a

cauzei în recurs, ceea ce, potrivit dispozițiilor legale evocate, nu este

posibil.

Față de considerentele ce

preced, Curtea, în baza art. 391 alin. (2) și a art. 192 alin. (2) din C. proc.

pen. urmează a respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul

H.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul H.A. împotriva Deciziei

penale nr. 2394 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul

nr. 165.2/110/2005.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 29 martie 2010.