ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3969/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71 din 20

februarie 2003, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpatului P.A. la

pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest și s-a computat sentința, începând cu 20

ianuarie 2003.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată

B.M., prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă.

Onorariul de avocat oficiu, în sumă

de 300.000 lei, s-a dispus să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 13 octombrie 2002,

partea vătămată B.M. în vârstă de 14 ani și 8 luni s-a deplasat cu sora sa P.

și o prietenă, pe nume I., la o discotecă în orașul Dărmănești, convenind

înainte de a se despărți, ca în jurul orei 21,00, să se întoarcă împreună

acasă. În jurul orei 21,00, partea vătămată a părăsit discoteca, s-a deplasat

la discoteca P.F., unde se afla I. și văzând-o în compania unui băiat, a

renunțat la înțelegerea avută, părăsind restaurantul cu intenția de a reveni la

discotecă.

După aproximativ 20 m a fost ajunsă

din urmă de către inculpatul P.A. pe care partea vătămată îl văzuse în

restaurant, acesta cerându-i să stea de vorbă cu el. Refuzând, sub pretextul că

mama sa trebuie să sosească, partea vătămată a încercat să-și continue deplasarea,

moment în care inculpatul, vizibil iritat și gesticulat a prins-o de mână.

De locul unde se aflau cei doi,

venind din direcția opusă s-a apropiat în acel moment numitul A.C., observând

că inculpatul nu are un comportament civilizat, a intervenit cerându-i să o

lase în pace „pe sora lui”.

După mai multe discuții avute cu

acesta pe tema rudeniei cu partea vătămată, inculpatul le-a cerut celor doi să

se ducă acasă, indicându-le direcția pe care urmau să se deplaseze și i-a

urmărit din spate. La o intersecție a venit lângă partea vătămată și

însoțitorul ei și le-a cerut pe un ton de amenințare să parcurgă traseul către

casă, pe o stradă care nu era iluminată public. Urmând acest drum în dreptul

căii ferate, inculpatul a apărut lângă ei venind de pe o stradă laterală și i-a

cerut părții vătămate să întrețină raport sexual cu el.

Cum aceasta a refuzat, inculpatul a

lovit-o cu pumnul în piept, în timp ce o ținea strâns de mână. Încercând să

scape partea vătămată l-a apucat pe A.C. de mijloc, dar inculpatul a tras-o cu

forța către o clădire părăsită, aflată în imediata apropiere.

Fiind îmbrăcată cu o vestă cu

fermoar, partea vătămată și-a desfăcut fermoarul și cum inculpatul o ținea de

vestă, a reușit să scape sărind pe fereastră, vesta rămânând în mâinile acestuia.

Inculpatul a alergat după partea vătămată reușind să o prindă în stradă și a

redus-o în imobil. Aici a dezbrăcat forțat victima, după care a întreținut cu

aceasta raport sexual.

După consumarea faptei inculpatul a

părăsit zona, iar victima s-a îmbrăcat și împreună cu martorul A.C. s-a

deplasat la o cunoștință M. ce lucra la un bar unde s-a spălat. În aceeași

seară au fost sesizate organele de poliție.

Martorul A.C. și-a

justificat pasivitatea spunând că i-a fost teamă de inculpat care avea asupra

sa un spray paralizant și pe care i l-a arătat.

Fiind examinată medical s-a

constatat că partea vătămată prezintă escoriații faciale ce s-au putut produce

prin lovire. Leziunile nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul P.A.

În motivarea apelului său, parchetul

a arătat că în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpatului

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., având în

vedere pericolul social ridicat al faptei, vârsta victimei, care abia depășise

14 ani, și urmările pe care fapta le va produce în timp asupra psihicului

minorei.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor, înlăturarea aplicării art. 74 și art. 76 C. pen. și majorarea

pedepsei aplicate inculpatului.

Apelul declarat de inculpat s-a

constatat că este tardiv.

Prin decizia penală nr. 165 din 15

aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat, de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Bacău, a desființat în parte hotărârea atacată și s-a dispus

înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

și aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de viol, prevăzut de art. 197 alin. (3) teza I C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 381 C. proc. pen., a

fost computată arestarea preventivă, începând cu 20 februarie 2003, la zi.

În temeiul art. 189 C. proc. pen.,

onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 300.000 lei s-a dispus să fie plătit

din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul P.A.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul P.A., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui

cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșită de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că în procesul individualizării pedepsei instanța de apel a avut în

vedere gravitatea deosebită a faptei, a modalității și împrejurările concrete

în care a fost comisă, de folosirea violenței și amenințărilor, de faptul că

victima era minoră, în vârstă de 14 ani, de repercursiunile pe care

infracțiunea o are asupra dezvoltării sale fizice și psihice, dar și de datele

ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta,

se află la prima confruntare cu legea penală nefiind cunoscut cu antecedente

penale și se află la o vârstă tânără.

De altfel, pedeapsa de 10 ani

închisoare, sub aspectul cuantumului său, este situată în limitele legale

prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea

inculpatului în vederea reinserției sale în societate și prevenției generale.

Așadar, se constată că pedeapsa

aplicată a fost just individualizată de instanța de control judiciar,

neexistând temeiuri pentru reducerea ei, în sensul solicitat de inculpat,

astfel că recursul declarat de el se apreciază că nu este fondat, urmând să fie

respins.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul P.A. să fie respins, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2003, la 24

septembrie 2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 165 din 15 aprilie 2003 a Curții

de Apel Bacău, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2003,

la 24 septembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la plata

sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.