ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3355/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 486/ S din 4 decembrie 2003, a condamnat pe inculpatul D.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 88 din același cod, a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii din data de 22 iunie 2003 și al arestării preventive din data de 23 iunie 2003 până în data de 30 iunie 2003. Prin aceiași sentință au fost condamnați și inculpații C.R. și J.D.N., pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

și s-a dispus încetarea procesului penal, pentru aceiași faptă, față de inculpatul C.M.I., ca urmare a împăcării părților. S-a reținut că, pentru a sărbătorii finalul anului școlar, inculpații D.E., C.R., C.M.I. și J.D.N. au mers în data de 21 iunie 2003 la discoteca O. din comuna Prejmer, județul Brașov, unde se afla și partea vătămată B.G., împreună cu un grup de prieteni, băieți și fete. În jurul orei 2,00-3,00, în dimineața zilei de 22 ianuarie 2003, B.G. a ieșit din discotecă împreună cu I.R., B.M. și T.R. La ieșirea din discotecă se aflau inculpații D.E. și J.D.N. care le-au întrebat pe cele două fete dacă nu mai rămân la discotecă. Fiind în grupul său de prieteni, partea vătămată B.G.

a intervenit în discuția dintre cei doi inculpați și cele două fete și pentru a-i intimida s-a prezentat ca fiind subofițer în cadrul M.Ap.N. și le-a solicitat inculpaților D.E. și J.D.N. să se legitimeze. În urma discuției, cei doi inculpați s-au simțit jigniți, motiv pentru care i-au chemat pe inculpații C.M.I., C.R. și pe numitul S.V. și cu toții au hotărât să-l bată de B.G., plecând în urmărirea acestuia. Mai întâi l-au lovit pe B.G. inculpații C.R., care avea asupra sa un băț de lemn, și D.E. și apoi și inculpații C.M.I., J.D.N. și numitul S.V., bățul de lemn fiind luat și folosit de fiecare agresor în parte. În momentele inițiale ale agresiunii, când inculpatul D.E. a lovit cu bățul peste mână pe partea vătămată B.G., acestuia i-a căzut telefonul mobil pe care îl avea prins la mână cu un șnur.

D.E. a luat telefonul mobil și l-a aruncat în iarbă, fără ca ceilalți inculpați să observe acest lucru. Agresiunea părții vătămate a continuat în mai multe etape, B.G. reușind să scape de câteva ori însă inculpații îl urmăreau și continuau să-l lovească atunci când îl prindeau. De fiecare dată partea vătămată le solicita inculpaților telefonul mobil, neștiind dacă inculpatul D.E. a păstrat acest telefon sau i-a dat altui inculpat. După ce agresiunea a luat sfârșit în apropierea gării C.F.R. Prejmer, inculpatul D.E. s-a întors la locul unde aruncase telefonul mobil, l-a luat și l-a ascuns în vegetația din apropierea plăcuței indicatoare Prejmer de pe D.I. 112 B. În cursul zilei de 22 iunie 2003, după identificarea inculpaților, D.E.

a condus organele de poliție la locul unde se afla ascuns telefonul mobil, acesta fiind restituit părții vătămate. Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin decizia nr. 53/ Ap din 24 februarie 2004, a admis apelul inculpatului D.E. și a casat sentința numai cu privire la pedeapsa aplicată acestui inculpat, pe care a redus-o la 4 ani închisoare, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen. și făcând aplicarea art. 76 lit. b) din același cod. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.E., solicitând prin avocatul desemnat din oficiu reducerea pedepsei de 4 ani închisoare.

Recursul inculpatului este întemeiat, potrivit celor ce urmează: Pentru existența infracțiunii complexe de tâlhărie, care se săvârșește numai cu intenție directă, este necesar ca această formă de vinovăție să fie prezentă atât în acțiunea principală, de furt, cât și în cea adiacentă, de exercitare de violențe sau amenințări pentru a pune victima în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra. În cazul în care, prin lovirea victimei, inculpatul nu a urmărit deposedarea acesteia de bunuri, ci răzbunarea sau alte asemenea scopuri, iar hotărârea de a-i sustrage un anumit bun a survenit ulterior (după ce bunul i-a căzut din mână), cele două acțiuni ale sale, fără legătură subiectivă între ele, constituie infracțiuni distincte, urmând a fi încadrate în infracțiunea de lovire și cea de furt.

În cauza de față, prin acțiunea de lovire a victimei (adiacentă) inculpatul D.E. (ca de altfel și ceilalți inculpați) nu a urmărit unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiuni. Toți inculpații, inclusiv inculpatul D.E. au urmărit numai lovirea victimei, considerându-se jigniți de aceasta. După ce victimei i-a căzut telefonul mobil din mână, inculpatul D.E. l-a aruncat în iarbă și numai după încetarea agresiunii l-a luat și ascuns în vegetația din apropierea indicatorului de cale ferată. În atare situație, neexistând legătura subiectivă cerută de lege între acțiunea de lovire și aceea de furt, aceste două fapte ale inculpatului nu pot fi încadrate în infracțiunea de tâlhărie, ci constituie infracțiuni distincte, în sensul mai sus-precizat.

Ca atare, recursul inculpatului este întemeiat, în sensul celor menționate, motivul de casare fiind cel prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. În consecință, urmează a fi admis acest recurs, cu consecința casării hotărârilor cu privire la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat. În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 și art. 76 C. pen., în art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. e) și g), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) și art. 74 și art. 76 din același cod. Circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 lit. a) și c) C. pen.

(săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane și săvârșirea faptei de către un infractor major împreună cu un minor) nu pot fi reținute decât în ce privește infracțiunea de lovire, săvârșită de inculpatul D.E. împreună cu ceilalți inculpați, între care și un minor. Totodată, fiind sesizate numai cu recursul inculpatului, Curtea va menține circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond, pedepsele ce se vor aplica pentru cele două infracțiuni urmând a fi coroborate sub minimul legal prevăzut de dispozițiile incriminatorii și anume 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de lovire.

Totodată, față de caracterizările făcute inculpatului de grupul școlar unde a fost elev și societatea comercială unde a efectuat practica, se apreciază că scopul pedepsei rezultante de 2 ani închisoare [(ca urmare a aplicării art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.)] poate fi atins chiar fără executarea acesteia, criteriile prevăzute în art. 81 C. pen., fiind întrunite. Se vor înlătura dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și se va face aplicarea art. 359 C. proc. pen., în sensul că se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și se va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva deciziei penale nr. 53 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 486 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov numai în ceea ce privește pe inculpatul recurent, referitor la încadrarea juridică. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. e) și g) C. pen.

În baza art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. e) și g), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., condamnă pe inculpat la 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, prevăzut de art. 82 C. pen. Conform art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul de avocat în sumă de 400.00 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.