ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 908/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la data de 1 august 2000, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala

Peco Constanța, a chemat în judecată pârâtele S.N.T.F.M., sucursala regională

de Marfă Constanța, S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi și sucursala Petrotrans

Ploiești, pentru a fi obligate la plata sumei de 24.156.335 lei, reprezentând

contravaloarea cantității de 2550 kg benzină constatată lipsă la destinație, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat

că, prin cărăușul feroviar pârât, cele două pârâte i-au livrat prin tranzit

achitat o cantitate de benzină, iar la destinație, cazanele cu terminația nr. 6885

și 3874 au ajuns cu o lipsă constată în baza unor înscrisuri și s-a observat că

sigiliul Petrobrazi era rupt și înnodat la canea.

Pârâta, S.N.C.F.R. SA, sucursala de

Marfă Constanța, a invocat excepția anulării cererii de chemare în judecată,

deoarece aceasta nu a respectat dispozițiile art. 112 alin. (2) și art. 114 alin.

(1) C. proc. civ.

Tribunalul Prahova, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 1246, pronunțată la

24 octombrie 2000, a respins excepția invocată de pârâta S.N.T.F.M. SA,

sucursala de Marfă Constanța, și a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Constanța, împotriva pârâtelor S.N.T.F.M.

C.F.R., sucursala de Marfă Constanța, S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, și S.N.P.

P. SA, sucursala Petrotrans, cu obligarea pârâtei 1 la plata sumei de

24.156.335 lei daune, cât și a sumei de 2.007.506 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, atât din certificatul de constatare, cât și din procesul-verbal de

recepție nr. 60/1999 și 61/1999, a reieșit că reclamanta a primit la destinație

cazanele cu terminația nr. 6885 și 3874, încărcate cu benzină și având o lipsă

de 2550 kg benzină, cum cărăușul nu a răsturnat prezumția de culpă ce-i incumbă

în calitate de transportor, conform art. 82 pct. 1 și 5, art. 83 pct. 1 și 3

din Regulamentul de Transport pe calea ferată, răspunderea juridică îi aparține.

Împotriva sentinței pronunțate de

tribunal, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R SA, sucursala de Marfă Constanța, a declarat

apel, invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- în mod greșit instanța de fond nu

a procedat la anularea cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea

prevederilor art. 112 alin. (2) raportat la art. 113 alin. (1) C. proc. civ.;

- instanța de fond nu a observat

faptul că reclamanta nu are capacitate procesuală, întrucât, fiind o sucursală

a S.N.P. P. SA București, nu are personalitate juridică;

- instanța de fond nu a ținut seama

de faptul că reclamanta nu a formulat împotriva cărăușului reclamație

administrativă, prevăzută de art. 87 din Regulamentul de Transport pe Căile

Ferate din România.

Curtea de Apel Ploiești, secția

contencios administrativ și comercial, prin decizia nr. 309 din 16 martie 2001,

a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.

Cu actul înregistrat la 17 mai 2001,

pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala de Marfă Constanța, reprezentată prin S.M.F.

SA, Oficiul juridic teritorial Constanța, a declarat recurs împotriva deciziei

anterior menționată, susținând că:

- hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304

pct. 4 C. proc. civ.) S.N.P. P., sucursala Peco Constanța, nu a anexat

catalogul cu prețurile practicate în perioada încheierii contractului de

transport, modul de calcul al prețului solicitat, valoarea accizelor aplicate,

dovada achitării taxei de drum, aviz de expediție, factura, ci numai o notă de

debitare-creditare;

Regulamentul de transport prevede că,

atunci când este angajată răspunderea cărăușului, despăgubirea să fie calculată

„după factură, după prețul curent al mărfii (art. 85.2)”. Pentru a face dovada

pretențiilor sale, intimata ar trebui, așa cum prevede și legea, să depună

factură de cumpărare a mărfii și nu să facă un calcul aleatoriu, prin care

contravaloarea unui litru de benzină din acțiune să depășească contravaloarea

unui litru de la stațiile Peco;

Instanța și-a motivat soluția pe

faptul că, în cauză, funcționează prezumția de răspundere a cărăușului, deși,

din analiza proceselor-verbale de constatare, se poate observa faptul că

această lipsă se datorează lipsei sigiliilor predătorului-expeditor, dar și

existența unor scurgeri din conținut.

Această motivare, susține recurenta,

conduce la concluzia că răspunderea aparține expeditorului, întrucât, circulând

sub linie electrificată, aceste sigilii nu puteau fi rupte pe timpul

transportului, ci doar la expediție, fie printr-un fapt al expeditorului, fie

prin strângerea exagerată a sigiliului sau a vagoanelor puse la dispoziție,

care nu asigură etanșeitatea perfectă.

Pentru motivele arătate, recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond,

respingerea acțiunii reclamantei.

Recursul declarat de pârâta

s.n.t.f.M. C.F.R. SA

, sucursala de

Marfă Constanța, nu este fondat.

Analizând motivele invocate prin

prisma actelor și lucrărilor dosarului, se constată că nu sunt întemeiate,

deoarece corect a reținut instanța de apel, ca, de altfel, și instanța de fond

că recurenta-pârâtă a luat marfa în primire de la rafinăria furnizoare Petrobrazi,

pârâta 2, fără obiecțiuni, confirmând, prin semnătura și ștampila aplicată de

reprezentanții săi din stația C.F.R. de expediție, faptul că vagonul era

corespunzător din punct de vedere tehnic pentru efectuarea transportului până

la destinație, deci avea toate sigiliile predătorului mărfii, aplicate

corespunzător și nu prezenta scurgeri din conținut.

Cum vagonul a ajuns la destinație cu

raport de eveniment C.F.R., respectiv, fără sigiliul predătorului la dana

centrală de încărcare a mărfii și cu scurgeri din conținut, corect s-a reținut

culpa cărăușului ca fiind dovedită.

Critica recurentei-pârâte, ce

vizează modul în care au fost calculate despăgubirile pentru cantitatea de

benzină constatată lipsă, nu va fi examinată, fiind o critică nouă, formulată

prima dată în recurs - „

omisso medio

”.

Față de aceste considerente,

recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Marfă Constanța, prin S.M.F. SA, Agenția teritorială

Constanța, împotriva deciziei nr. 309 din 16 martie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, secția contencios administrativ și comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 14 februarie 2003.