ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 908/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 1 august 2000, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Constanța, a chemat în judecată pârâtele S.N.T.F.M., sucursala regională de Marfă Constanța, S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi și sucursala Petrotrans Ploiești, pentru a fi obligate la plata sumei de 24.156.335 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 2550 kg benzină constatată lipsă la destinație, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin cărăușul feroviar pârât, cele două pârâte i-au livrat prin tranzit achitat o cantitate de benzină, iar la destinație, cazanele cu terminația nr. 6885 și 3874 au ajuns cu o lipsă constată în baza unor înscrisuri și s-a observat că sigiliul Petrobrazi era rupt și înnodat la canea.

Pârâta, S.N.C.F.R. SA, sucursala de Marfă Constanța, a invocat excepția anulării cererii de chemare în judecată, deoarece aceasta nu a respectat dispozițiile art. 112 alin. (2) și art. 114 alin. (1) C. proc. civ. Tribunalul Prahova, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 1246, pronunțată la 24 octombrie 2000, a respins excepția invocată de pârâta S.N.T.F.M. SA, sucursala de Marfă Constanța, și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Constanța, împotriva pârâtelor S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala de Marfă Constanța, S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, și S.N.P. P. SA, sucursala Petrotrans, cu obligarea pârâtei 1 la plata sumei de 24.156.335 lei daune, cât și a sumei de 2.007.506 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, atât din certificatul de constatare, cât și din procesul-verbal de recepție nr. 60/1999 și 61/1999, a reieșit că reclamanta a primit la destinație cazanele cu terminația nr. 6885 și 3874, încărcate cu benzină și având o lipsă de 2550 kg benzină, cum cărăușul nu a răsturnat prezumția de culpă ce-i incumbă în calitate de transportor, conform art. 82 pct. 1 și 5, art. 83 pct. 1 și 3 din Regulamentul de Transport pe calea ferată, răspunderea juridică îi aparține. Împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R SA, sucursala de Marfă Constanța, a declarat apel, invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: - în mod greșit instanța de fond nu a procedat la anularea cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea prevederilor art. 112 alin. (2) raportat la art. 113 alin. (1) C. proc.

civ.; - instanța de fond nu a observat faptul că reclamanta nu are capacitate procesuală, întrucât, fiind o sucursală a S.N.P. P. SA București, nu are personalitate juridică; - instanța de fond nu a ținut seama de faptul că reclamanta nu a formulat împotriva cărăușului reclamație administrativă, prevăzută de art. 87 din Regulamentul de Transport pe Căile Ferate din România. Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, prin decizia nr. 309 din 16 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. Cu actul înregistrat la 17 mai 2001, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala de Marfă Constanța, reprezentată prin S.M.F. SA, Oficiul juridic teritorial Constanța, a declarat recurs împotriva deciziei anterior menționată, susținând că: - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 4 C. proc.

civ.) S.N.P. P., sucursala Peco Constanța, nu a anexat catalogul cu prețurile practicate în perioada încheierii contractului de transport, modul de calcul al prețului solicitat, valoarea accizelor aplicate, dovada achitării taxei de drum, aviz de expediție, factura, ci numai o notă de debitare-creditare; Regulamentul de transport prevede că, atunci când este angajată răspunderea cărăușului, despăgubirea să fie calculată „după factură, după prețul curent al mărfii (art. 85.2)”.

Pentru a face dovada pretențiilor sale, intimata ar trebui, așa cum prevede și legea, să depună factură de cumpărare a mărfii și nu să facă un calcul aleatoriu, prin care contravaloarea unui litru de benzină din acțiune să depășească contravaloarea unui litru de la stațiile Peco; Instanța și-a motivat soluția pe faptul că, în cauză, funcționează prezumția de răspundere a cărăușului, deși, din analiza proceselor-verbale de constatare, se poate observa faptul că această lipsă se datorează lipsei sigiliilor predătorului-expeditor, dar și existența unor scurgeri din conținut. Această motivare, susține recurenta, conduce la concluzia că răspunderea aparține expeditorului, întrucât, circulând sub linie electrificată, aceste sigilii nu puteau fi rupte pe timpul transportului, ci doar la expediție, fie printr-un fapt al expeditorului, fie prin strângerea exagerată a sigiliului sau a vagoanelor puse la dispoziție, care nu asigură etanșeitatea perfectă.

Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei. Recursul declarat de pârâta s.n.t.f.M. C.F.R. SA , sucursala de Marfă Constanța, nu este fondat. Analizând motivele invocate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, se constată că nu sunt întemeiate, deoarece corect a reținut instanța de apel, ca, de altfel, și instanța de fond că recurenta-pârâtă a luat marfa în primire de la rafinăria furnizoare Petrobrazi, pârâta 2, fără obiecțiuni, confirmând, prin semnătura și ștampila aplicată de reprezentanții săi din stația C.F.R. de expediție, faptul că vagonul era corespunzător din punct de vedere tehnic pentru efectuarea transportului până la destinație, deci avea toate sigiliile predătorului mărfii, aplicate corespunzător și nu prezenta scurgeri din conținut.

Cum vagonul a ajuns la destinație cu raport de eveniment C.F.R., respectiv, fără sigiliul predătorului la dana centrală de încărcare a mărfii și cu scurgeri din conținut, corect s-a reținut culpa cărăușului ca fiind dovedită. Critica recurentei-pârâte, ce vizează modul în care au fost calculate despăgubirile pentru cantitatea de benzină constatată lipsă, nu va fi examinată, fiind o critică nouă, formulată prima dată în recurs - „ omisso medio ”. Față de aceste considerente, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Marfă Constanța, prin S.M.F. SA, Agenția teritorială Constanța, împotriva deciziei nr. 309 din 16 martie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 februarie 2003.