ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1746/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 aprilie 2000,

reclamanta, SNP P.M. București, sucursala Petrobrazi, a chemat în judecată pe

pârâtele, SC O.T. Constanța, SNTFM C.F.R. SA, agenția teritorială Constanța,

SNP P.M., sucursala P.S. Ploiești, și SC R.L. SA București, pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei în culpă la plata

sumei de 808.166.222 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă, conform

proceselor verbale de constatare.

Prin sentința civilă nr. 846 din 20

iulie 2002, Tribunalul Prahova, a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a

obligat pe pârâta, SNTFM C.F.R. SA, sucursala Constanța, la plata sumei de

808.166.222 lei contravaloare marfă și 25.823.324 lei cheltuieli de judecată,

respingând acțiunea față de celelalte pârâte.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 29 din 24 mai 2002, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești, pârâta, SNTFM C.F.R. SA, sucursala Constanța, a declarat recurs,

susținând, în esență, că nu și-a putut pregăti apărarea, neputând identifica

vagoanele cu marfă lipsă.

Printr-o cerere separată, din data

de 25 noiembrie 2003, pârâta invocă lipsa calității procesuale active a

reclamantei, în calitate de predător al mărfii, potrivit art. 88.5 din

regulamentul de transport pe calea ferată, dreptul de a o acționa pentru

lipsurile constatate la transport aparținând distribuitorului, SC O.T., care a

preluat marfa ca beneficiar.

În ceea ce privește această

excepție, trebuie reținute următoarele:

Lipsa calității procesuale este o

excepție de fond, care poate fi invocată de partea interesată sau de instanță

din oficiu, în orice fază a procesului, chiar și în fața instanței de recurs.

Trebuie reținut că, potrivit art. 88.5

din regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr.

41 din 29 august 1997, acțiunea împotriva căii ferate, care derivă din

contractul de transport, aparține expeditorului, atâta timp cât el are dreptul

să modifice contractul (art. 88.5.1), și destinatarului, din momentul în care,

fie a primit scrisoare de trăsură, fie a valorificat drepturile ce îi aparțin (art.

88.5.2).

În speță, este adevărat că

transportul cu lipsurile în litigiu a fost predat destinatarului, SC O.T.

Constanța, care ar fi fost în drept, în raport de dispozițiile legale

menționate, să acționeze pe cărăuș pentru daunele constatate prin lipsa

mărfurilor la transport.

Se constată însă, că acest

destinatar, primind marfa și scrisorile de trăsură, a menționat pe fiecare din

ele, sub semnătură și ștampilă, că cesionează dreptul său de a acționa pe

cărăuș, situație în care expeditorul a acționat legal pe transportator, având

deci calitate procesuală activă derivând din contractul de transport încheiat.

Cu alte cuvinte, în situația în care

destinatarul transportului cu marfă lipsă, ce a ridicat și scrisorile de

trăsură, a cesionat dreptul său de a-l acționa pe cărăuș, reclamanta

expeditoare a mărfii a avut calitate procesuală activă, excepția invocată

urmând a fi respinsă.

În ceea ce privește susținerile pe

care pârâta le face prin recursul său scris, privind imposibilitatea de a

pregăti apărarea, se constată că acestea nu întrunesc nici una din situațiile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii

atacate, fiind simple afirmații.

În consecință, recursul pârâtei se

privește ca nefondat și va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta, SNTFM C.F.R. SA, sucursala Constanța, împotriva deciziei nr.

29 din 24 mai 2002, a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ

și comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 18 mai 2004.