ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1746/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 aprilie 2000, reclamanta, SNP P.M. București, sucursala Petrobrazi, a chemat în judecată pe pârâtele, SC O.T. Constanța, SNTFM C.F.R. SA, agenția teritorială Constanța, SNP P.M., sucursala P.S. Ploiești, și SC R.L. SA București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei în culpă la plata sumei de 808.166.222 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă, conform proceselor verbale de constatare. Prin sentința civilă nr. 846 din 20 iulie 2002, Tribunalul Prahova, a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta, SNTFM C.F.R. SA, sucursala Constanța, la plata sumei de 808.166.222 lei contravaloare marfă și 25.823.324 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea față de celelalte pârâte.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 29 din 24 mai 2002, a respins apelul pârâtei, ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, pârâta, SNTFM C.F.R. SA, sucursala Constanța, a declarat recurs, susținând, în esență, că nu și-a putut pregăti apărarea, neputând identifica vagoanele cu marfă lipsă. Printr-o cerere separată, din data de 25 noiembrie 2003, pârâta invocă lipsa calității procesuale active a reclamantei, în calitate de predător al mărfii, potrivit art. 88.5 din regulamentul de transport pe calea ferată, dreptul de a o acționa pentru lipsurile constatate la transport aparținând distribuitorului, SC O.T., care a preluat marfa ca beneficiar. În ceea ce privește această excepție, trebuie reținute următoarele: Lipsa calității procesuale este o excepție de fond, care poate fi invocată de partea interesată sau de instanță din oficiu, în orice fază a procesului, chiar și în fața instanței de recurs.

Trebuie reținut că, potrivit art. 88.5 din regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 41 din 29 august 1997, acțiunea împotriva căii ferate, care derivă din contractul de transport, aparține expeditorului, atâta timp cât el are dreptul să modifice contractul (art. 88.5.1), și destinatarului, din momentul în care, fie a primit scrisoare de trăsură, fie a valorificat drepturile ce îi aparțin (art. 88.5.2). În speță, este adevărat că transportul cu lipsurile în litigiu a fost predat destinatarului, SC O.T. Constanța, care ar fi fost în drept, în raport de dispozițiile legale menționate, să acționeze pe cărăuș pentru daunele constatate prin lipsa mărfurilor la transport.

Se constată însă, că acest destinatar, primind marfa și scrisorile de trăsură, a menționat pe fiecare din ele, sub semnătură și ștampilă, că cesionează dreptul său de a acționa pe cărăuș, situație în care expeditorul a acționat legal pe transportator, având deci calitate procesuală activă derivând din contractul de transport încheiat. Cu alte cuvinte, în situația în care destinatarul transportului cu marfă lipsă, ce a ridicat și scrisorile de trăsură, a cesionat dreptul său de a-l acționa pe cărăuș, reclamanta expeditoare a mărfii a avut calitate procesuală activă, excepția invocată urmând a fi respinsă. În ceea ce privește susținerile pe care pârâta le face prin recursul său scris, privind imposibilitatea de a pregăti apărarea, se constată că acestea nu întrunesc nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, fiind simple afirmații. În consecință, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SNTFM C.F.R. SA, sucursala Constanța, împotriva deciziei nr. 29 din 24 mai 2002, a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2004.