ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3327/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

589/ PI din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș,

în dosarul nr. 1628/30/2009

, s-a respins contestația în anulare

formulată de contestatorul B.A. împotriva sentinței nr. 143/ PI din 11 martie

2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 7609/30/2007.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 143/ PI din 11 martie 2008

pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 7609/30/2007, a fost admisă

cererea reclamantului S.C., reprezentant al SC A. SRL, în contradictoriu cu

pârâtul B.A. și s-a dispus excluderea acestuia din societate, al cărei capital

social împărțit în 20 părți sociale a câte 10 lei fiecare va fi deținut de

reclamant.

La pronunțarea hotărârii de mai sus

prima instanță a reținut că pârâtul a sustras sume de bani ale societății în

interes personal, motiv pentru care, s-a dispus începerea urmăririi penale

împotriva acestuia pentru infracțiunile prevăzute de art. 215

1

C.

pen. și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora se

pedepsește cu închisoare administratorul care „folosește cu rea-credință,

bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar

intereselor acesteia sau în folosul propriu”.

Împotriva hotărârii de mai sus, B.A.

a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., prin care a solicitat desființarea acesteia, iar în

rejudecare să fie respinsă cererea reclamantului, motivat de faptul că nu a

fost citat la domiciliul său din Italia.

Tribunalul Timiș a apreciat că, în

speță, contestația nu este întemeiată și a respins-o, contestatorul fiind citat

la reședința declarată prin actul constitutiv al societății cât și la O.R.C.

TIMIȘ, respectiv în com. Banloc, procedura fiind realizată prin afișare, cât și

prin publicitate în cotidianul „Evenimentul”, astfel că nu sunt incidente

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu referire la procedura

de nelegală citare a părții.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel

contestatorul

B.A., înregistrat

pe rolul Curții de Apel Timișoara sub

nr. 1628/30/2009

,

solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, pronunțată în

contestația în anulare, în sensul admiterii contestației în anulare,

desființarea hotărârii pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7609/30/2007

și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Având în vedere decesul intimatului

S.C. de la 19 august 2009 în cauză au fost introduși la termenul din 14

decembrie 2009, conform art. 243 C. proc. civ., moștenitorii acestuia,

respectiv S.A. și S.A.D.

Prin decizia civilă nr. 16/ A din 25

ianuarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul

contestatorului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., cu referire la procedura de nelegală citare a părții.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatorul B.A. solicitând admiterea recursului, desființarea

hotărârilor pronunțate în contestație în anulare, desființarea hotărârii nr. 143/PI/2008

pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7609/30/2007 și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurentul a susținut, în esență, următoarele:

- Tribunalul Timiș nu a ținut cont

de susținerile recurentului, deoarece procedura de citare nu a fost îndeplinită

legal, recurentul fiind citat în România și nu la domiciliul său din Italia,

- Asociatul

S.C. a refuzat accesul recurentului

la documentele societății, la activitățile societății, nu a furnizat nici o

informație cu privire la mersul societății, mai mult a refuzat convocarea

Adunării Generale, atribuție pe care trebuia să o îndeplinească în calitatea sa

de administrator,

- Instanța de apel și instanța de

fond nu au ținut cont de faptul că recurentul în acea perioadă nu s-a aflat în

țară, iar intimatul cunoștea această situație.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de contestator.

Potrivit art. 317 C. proc. civ.,

partea nu are drept de opțiune între căile ordinare de atac și contestația în

anulare, astfel că ea nu poate fi primită dacă motivele pentru care a fost

introdusă puteau fi valorificate pe calea apelului sau recursului.

Neregularitatea procedurii de citare

putea fi invocată numai pe calea ordinară de atac a apelului și nu prin

contestația în anulare, încât în speță condițiile prevăzute de art. 317 C.

proc. civ., nu sunt îndeplinite

.

De altfel, în mod întemeiat,

instanțele au reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., contestatorul fiind citat la reședința declarată prin actul

constitutiv al societății și la O.R.C. Timiș atât prin afișare cât și prin

publicitate.

Instanța de apel a respins corect

susținerea contestatorului că pe durata soluționării cauzei care a făcut

obiectul dosarului nr. 7609/30/2007 al Tribunalului Timiș s-a aflat la

domiciliul său din Italia, față de împrejurarea că, contestatorul nu a făcut

această dovadă, deși instanța de apel a acordat acestuia două termene de

judecată.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul B.A. împotriva deciziei civile nr. 16/ A din 25 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2010.