ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu SC P.C.I. SRL Secăria și cu P.I., reprezentantul societății, ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de executare lucrări, încheiat la data de 14 mai 1997, cu plata de penalități, conform art. 10 pct. a, b, c, cap. VII din contract, precum și plata pentru daune, constând în contravaloarea lucrărilor de remediere pentru construcțiile realizate necorespunzător de pârâți, lipsa de folosință, calculată de la data prevăzută în contract pentru finalizarea lucrărilor la zi și restituirea sumelor, reprezentând diferența dintre suma primită de pârâți și contravaloarea materialelor asigurate de reclamant din care să se scadă contravaloarea lucrărilor executate și a materialelor cumpărate de pârâți, solicitându-se, totodată, și dobânda aferentă sumei folosite fără drept de către pârâți.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat la data de 14 mai 1993, cu reprezentantul societății pârâte, un contract pentru executarea lucrărilor de construire „la cheie” a unei case, pe bază de proiect, în termen de 270 zile, stabilindu-se și modul de derulare a lucrărilor și modalitățile de plată, precum și răspunderea pentru neexecutare, că, deși a achitat un avans substanțial de 40.000 dolari S.U.A., pârâții nu și-au executat obligațiile contractuale asumate, încetinind ritmul executării și lăsând construcția neterminată. Pârâta, SC P.C. SRL Secăria, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, în conformitate cu art. 115 - 119 C. proc. civ., prin care a solicitat ca reclamantul să fie obligat să-i plătească suma de 3.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate.

Întrucât, pe parcursul procesului, reclamantul M.I. a decedat, acțiunea a fost continuată cu moștenitorii acestuia, M.M. și M.N. Prin sentința nr. 1170 din 11 octombrie 2000, pronunțată în rejudecare, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M.M. și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților, iar pe fond, a admis în parte acțiunea precizată, a dispus rezilierea contractului de antrepriză și i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 428.156.970 lei daune contractuale, reprezentând lucrări de remediere și contravaloare materiale, precum și la 13.900.000 lei cheltuieli de judecată. În considerentele sentinței, pe baza probelor administrate, s-a reținut că reclamantul a plătit un avans de 30% din valoarea locuinței lui P.I.

ca reprezentant al societății, că lucrările de construcție au fost necorespunzătoare, efectuate cu mare întârziere, lucrări care au necesitat remedieri pe care le-au efectuat reclamanții, pe cheltuiala lor. Cererea reconvențională a fost respinsă cu aceeași motivare. Sentința a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești care, prin decizia nr. 722 din 30 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții SC P.C.I. SRL și P.I. Criticile aduse sentinței au fost apreciate ca neîntemeiate față de probele administrate, din care rezultă natura comercială a contractului încheiat de defunctul reclamant M.I. și de P.I. Asupra cuantumului sumei la care au fost obligați apelanții, instanța de apel a reținut că a fost avansată suma de 37.900 dolari S.U.A.

în perioada 22 iunie 1992 – 3 mai 1995, stabilită în lei la data de 9 iulie 1997, când a fost luată în calcul și dobânda legală. Pentru determinarea sumei datorate s-a mai reținut, în raport cu expertizele efectuate în cauză, că a fost scăzută contravaloarea lucrărilor corespunzătoare, cât și contravaloarea materialelor asigurate de reclamant. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs pârâții SC P.C.I. SRL și P.I., prin care au susținut că soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele motive: 1. Nerespectarea contractului încheiat cu reclamantul s-a datorat culpei exclusive a acestuia din urmă, care nu a achitat la timp sumele de bani pentru execuția lucrărilor.

Instanțele de judecată au dispus rezoluțiunea contractului de execuție de lucrări, ceea ce a consfințit existența acestei stări de fapt încă din 1994. Au mai susținut recurenții că s-a realizat construcția în regim civil cu lucrători din comună pe principiul „văzut plăcut” și nu prin intermediul societății. Lucrările au fost asistate în permanență de reclamant, care a dat indicații după bunul plac. Recurenții au mai susținut că se consideră îndrituiți să invoce excepția lipsei calității procesuale a societății. 2. Toate chitanțele semnate de P.I. reprezintă „avans lucrare” pentru că nu s-a discutat vreodată despre o evaluare totală a construcției, așa încât vila nu putea fi terminată la cheie.

Expertiza efectuată de C.R. este cea care a stabilit valoarea lucrărilor bine executate și a celor necorespunzătoare la valoarea totală de 376.697.700 lei. Recurenții au considerat că despăgubirile acordate, în raport de cursul leu dolar, duc la o evaluare de cca. 4 ori mai mare decât suma totală avansată de reclamant, astfel că se poate ajunge la concluzia că vila a fost construită gratis. În susținerea motivelor, recurenții au invocat prevederile art. 304 alin. (6) C. proc. civ., iar în completarea susținerilor ce vizează fondul și calitatea procesuală a societății, SC P.C.I. SRL a invocat excepția de necompetență a Tribunalului Prahova de a judeca în primă instanță în condițiile în care, prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 411 din 1 iunie 1998, sentința Tribunalului Prahova a fost desființată, iar cauza a fost trimisă Judecătoriei Sinaia pentru rejudecare.

Recursul urmează să fie respins pentru următoarele considerente: 1. Excepția necompetenței materiale a tribunalului, de a judeca în primă instanță cauza, este nefondată, întrucât litigiul se poartă asupra unor obligații neexecutate, derivând din fapte de comerț, așa încât, potrivit art. 3 pct. 8 și art. 56 C. com., raportate la art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., competența în primă instanță revine tribunalului. Faptul că prima sentință a tribunalului a fost desființată și trimisă pentru rejudecare la judecătorie, nu schimbă caracterul normelor care reglementează competența materială în primă instanță, așa încât, corect judecătoria și-a declinat competența în favoarea tribunalului. 2. Excepția lipsei calității procesuale a societății, invocată în primul motiv de recurs, este de asemenea nefondată, întrucât contractul s-a încheiat cu SC P.C.I.

SRL. Recurenții recunosc și în recurs acest mod de stabilire a raporturilor juridice cu reclamantul defunct M.I., dar consideră că, în raport cu modul în care s-a executat contractul, prin lucrătorii din comună, societății nu îi revine nici o răspundere. Atât argumentele, cât și concluzia recurenților este greșită, întrucât contractul s-a încheiat cu societatea comercială și P.I., iar modul cum au înțeles aceștia din urmă să-și execute lucrările (prin lucrătorii din comună) nu înlătură răspunderea persoanei fizice și respectiv juridice care au încheiat contractul, acesta fiind legea părților.

3. Asupra cuantumului lucrărilor și a modului de determinare a sumei datorate, Curtea reține că, în cauză, pe baza verificărilor efectuate de expertizele tehnice și contabile, s-a stabilit corect suma datorată pentru avansul primit de constructor, cu luarea în considerare atât a lucrărilor corespunzătoare, cât și a celor necorespunzătoare, suma de plată fiind stabilită prin raportarea dolarului la anul 1997. Prin motivul 2 de recurs, s-a făcut trimitere de cei doi recurenți la expertiza efectuată de R.C. pentru a justifica recunoașterea numai în parte a sumei la care ar putea să fie obligați, însă, din examinarea acestei expertize rezultă că s-a executat construcția cu încălcarea normativelor tehnice și a legislației în construcții, că s-au încasat sume pentru lucrări neexecutate și că lucrările trebuiau refăcute.

Mai mult, aceeași expertiză stabilește că beneficiarul a achitat la termenele prevăzute în contract, ritmic, sume de bani în dolari S.U.A. și că nu au existat impedimente de ordin financiar pentru constructor. Așadar, motivul invocat în prima critică, privind culpa reclamantului pentru neexecutarea la termen și în mod corespunzător a lucrărilor, este nefondată. Critica potrivit căreia s-a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, pe care și-au întemeiat motivele cei doi recurenți, prevăzută de art. 304 alin. (6) C. proc. civ., este nefondată, întrucât nu s-a demonstrat și argumentat nici o astfel de situație. Dimpotrivă, așa cum s-a arătat deja, soluțiile pronunțate se întemeiază pe probele administrate în cauză, iar concluziile sunt corecte, bazate pe o situație de fapt bine stabilită.

În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții SC P.C.I. SRL, având sediul în comuna Secăria, județul Prahova, și P.I., împotriva deciziei nr. 722 din 30 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 12 februarie 2003.