ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3891/2009

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

La data de 7 august 2008, SC A.C. SRL

Hârșova prin asociat unic și administrator B.C. a formulat plângere împotriva

lichidatorului judiciar M.P. (asociat), a magistratului judecător A.I., care a

soluționat contestația la executare, cât și a consilierului juridic C.M. de la

Banca C. și a executorului bancar C.A., solicitând tragerea la răspundere a

acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin ordonanța nr. 534/P/2008,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a reținut că infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. nu

putea fi reținută în sarcina avocatului M.P., întrucât aceasta nu era

funcționar public, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, întrucât faptei

îi lipsea unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura

obiectivă.

Referitor la magistratul judecător A.I.,

față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., s-a constatat că aceasta a dispus suspendarea

executării cauzei în dosarul nr. 4300/212/2008, printr-o încheiere, ce a fost

atacată cu recurs de către petiționar, iar prin încheierea de ședință din 4

martie 2009, petentul prezent a solicitat să se ia act că renunță la judecarea

recursului.

Față de această situație, s-a

relevat că nu poate fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu în sarcina

magistratului, apreciindu-se că această faptă nu există.

Împotriva acestei ordonanțe, petiționara

a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța, care prin rezoluția nr. 3/II/2/2009 din 16 ianuarie 2009, a

respins-o ca neîntemeiată, confirmând, ca fiind legală și temeinică, rezoluția

dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 49/P din 6

aprilie 2009 a respins plângerea formulată de SC A.C. SRL ca nefondată,

apreciind că rezoluțiile atacate au fost legale și temeinice neidentificându-se

elemente noi, față de cele susținute anterior de petiționară, prin asociat

unic, care să conducă la concluzia desființării acestora.

Împotriva acestei sentințe, petiționara SC

A.C. SRL, prin asociat unic B.C. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie pentru motivele detaliate în memoriul depus la

dosar (filele 10-20 dosar recurs). Deși a fost legal citată recurenta nu s-a

prezentat la termenul fixat pentru soluționarea recursului - 5 iunie 2009-

pentru a-și susține recursul în fața instanței de ultim control judiciar.

Prin decizia penală nr. 2129 din 5 iunie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta petiționară SC A.C. SRL prin asociat unic B.C.

împotriva sentinței penale nr. 49/P din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

obligând totodată recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de ultim

control judiciar a apreciat că, în cauză, instanța de fond a procedat corect atunci

când a respins plângerea formulată de petiționară ca nefondată, menținând rezoluțiile

atacate, întrucât, în urma actelor premergătoare efectuate nu s-au identificat

indicii din care să rezulte că intimatele P.M. și I.A., atunci când și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu specifice profesiei lor, ar fi săvârșit vreo

faptă de natură penală și, cu atât mai puțin, cea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva deciziei mai sus-menționate,

contestatoarea, prin același asociat unic B.C., a formulat la 3 iulie 2009 (

data menționată pe plicul existent la fila 3 dosar instanță) contestație în

anulare, invocând drept motive dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.

În cuprinsul memoriului depus la dosar (filele

1-2 dosar nr. 157/36/2009), reprezentantul contestatoarei a invocat, în scris,

faptul că la 4 iunie 2009 a suferit o criză lombară puternică, ce l-a

împiedicat să se deplaseze a doua zi ( 5 iunie 2009) în fața instanței de

recurs, termen la care, de altfel, s-a și soluționat cauza. A mai arătat că

dată fiind suferința sa mai veche(hernie de disc) și deplasarea foarte anevoioasă

până la medicul de familie(având nevoie de cârje), s-a aflat în imposibilitate

obiectivă de a înștiința instanța despre această împiedicare, solicitând

admiterea contestației în anulare pentru temeiul invocat în partea introductivă

a cererii sale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 157/36/2009, fixându-se prim

termen pentru discutarea admisibilității în principiu a contestației în anulare

la 14 septembrie 2009, dosarul amânându-se la data 26 octombrie 2009, în

vederea atașării dosarului în care s-a pronunțat decizie contestată.

La termenul fixat, Înalta Curte,

constatând că în cauză s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia

contestată și că s-au depus de către petiționară, prin asociat unic, înscrisuri

medicale justificative la filele 6-8 dosar instanță, precum și un memoriu

cuprinzând precizări, a admis în principiu contestația în anulare formulată de

contestatoare și a fixat nou termen de judecată la 23 noiembrie 2009, pentru soluționarea

contestației în anulare pe fond.

Înalta Curte constată că deși în cauză au fost

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se aprecia admisibilă în

principiu contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.C. SRL (

fiind introdusă de una din părțile prevăzute de art. 387 C. proc. pen., cu

respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., iar

motivele invocate s-au încadrat între cele limitativ prevăzute de dispozițiile

art. 386 din același cod), contestația în anulare este nefondată pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare .

În conformitate cu dispozițiile art. 386

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. „împotriva hotărârilor penale definitive se

poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare”

Așa cum rezultă din actele existente la dosarul nr. 157/36/2009

(filele 6-8) al Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea, prin

asociat unic a depus la dosar înscrisurile medicale care au confirmat criza

lombară din 4 iunie 2009 a reprezentantului acesteia, la care s-a făcut

referire în cuprinsul cererii formulată, justificând astfel imposibilitatea de

prezentare în fața instanței de recurs, însă, în același timp, se reține că nu

s-au depus la dosar și dovezi din care să rezulte, totodată, și imposibilitatea

de încunoștințare a instanței despre această împiedicare, condiție necesară și

obligatorie pentru a se constata incidența dispozițiilor art. 386 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen.

Așadar contestatoarea, prin asociat

unic, deși cunoștea termenul fixat în vederea soluționării recursului, nu s-a

prezentat din motive obiective, justificate cu înscrisuri medicale, dar, în mod

evident, nu s-a aflat în imposibilitatea de a încunoștința instanța despre

această împiedicare, întrucât există la îndemâna oricui multiple posibilități

de comunicare rapidă: fax, telex, poștă electronică, priori-post etc, astfel

încât cea de-a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 386 lit. b) C.

proc. pen. nu este satisfăcută.

Având în vedere cele mai sus

relevate și constatând că în cauză contestatoarea, prin asociat unic deși a

depus la dosar înscrisuri medicale doveditoare în susținerea cererii de

contestație în anulare formulată, nu a făcut și dovada imposibilității încunoștințării

instanței despre această împiedicare, nefiind deci, întrunite condițiile impuse

de textul de lege invocat în susținerea cererii - art. 386 lit. b) C. proc.

pen. - Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată

de contestatoarea SC A.C. SRL, prin asociat unic B.C., împotriva deciziei

penale nr. 2129 din 5 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr. 157/36/2009.

Totodată, Înalta Curte va obliga

contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată

de contestatoarea SC A.C. SRL, prin asociat unic B.C., împotriva deciziei

penale nr. 2129 din 5 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr. 157/36/2009.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.