ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149/P din 10

decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta SC A.I. SA

împotriva rezoluției nr. 342/P/2008 din 12 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, menținând soluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de

800 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut următoarele:

Prin plângerea penală din 16 aprilie

2008, petiționara SC A.I. SA Mangalia a solicitat tragerea la răspundere penală

a executorului judecătoresc B.I. pentru modul defectuos în care și-a îndeplinit

atribuțiile de serviciu, cauzând o vătămare intereselor legale ale petentei

prin aceea că a efectuat acte de executare silită a creanței conținută în

titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr. 1259 din 15 decembrie 1999

al Judecătoriei Giurgiu, în dosarul execuțional nr. 149/2007, deși se dispusese

suspendarea executării prin încheierea de admitere în principiu a cererii de

revizuire în dosarul nr. 4951/2002 al Judecătoriei Giurgiu și în contextul în

care împotriva executorului judecătoresc fuseseră formulate cereri de recuzare.

Prin rezoluția nr. 342/P/2008 din 12

noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, față de

executorul judecătoresc B.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în

temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen.

Instanța de fond a constatat că această

rezoluție dată de procuror este legală și temeinică, întrucât activitatea

desfășurată de executorul judecătoresc nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, acesta

acționând cu bună-credință, fiind obligat să efectueze procedura de vânzare

prin licitație, conform celor dispuse prin sentința civilă nr. 11305 din 23

iunie 2008 a Judecătoriei Constanța.

Cât privește cererile de recuzare

formulate atât împotriva sa cât și a celorlalți executori judecătorești care

participaseră la îndeplinirea procedurii execuționale, acestea au fost

respinse, astfel că executorul judecătoresc a acționat în mod legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, petiționara SC A.I. SA, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris sau oral, motivele de

casare.

Verificând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că aceasta este legală și temeinică.

Judecând plângerea cu care a fost

investită potrivit disp. art. 278

1

C. proc. pen., instanța de fond a

examinat rezoluția atacată pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul

cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate de către petiționară,

constatând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate

și dispozițiilor legale în materie.

Astfel, s-a reținut că prin sentința

civilă nr. 2386/C din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei Mangalia a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SC A.I. SA Mangalia și a

fost anulat procesul-verbal de licitație nr. 37 din 23 mai 2008 întocmit în

dosarul de executare nr. 149/2007 al Biroului executorului judecătoresc B.I.,

apreciindu-se că la acea dată executarea sentinței penale nr. 1259 din 15

decembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu era suspendată, potrivit dispoziției din

încheierea dată de Judecătoria Giurgiu la 23 decembrie 2002 în dosarul nr. 4951/2002.

La momentul emiterii actului de

adjudecare, executorul judecătoresc B.I. a procedat însă cu bună-credință și în

limita atribuțiilor sale profesionale, fiind obligat prin sentința civilă nr. 11305

din 23 iunie 2008 a Judecătoriei Constanța să efectueze procedura de vânzare

prin licitație, instanța admițând plângerea formulată de către creditori

împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini actul de executare

respectiv.

Pe de altă parte, conținutul încheierii

din 23 decembrie 2002 privind întinderea în timp a cauzei de suspendare a

executării a fost lămurit prin sentința penală nr. 384 din 20 august 2008 a Tribunalului Prahova.

Cererile de recuzare formulate împotriva

executorului judecătoresc B.I. au fost respinse ca nefondate, astfel că acesta

nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în îndeplinirea atribuțiilor sale de

serviciu.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

instanța de fond a stabilit în mod întemeiat că executorul judecătoresc, în

îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, nu a acționat, cu știință,

împotriva intereselor legale ale persoanei vătămate, activitatea sa

execuțională fiind circumscrisă dispozițiilor cuprinse în hotărâri

judecătorești definitive și normelor de procedură civilă.

Pentru aceste motive, în temeiul disp. art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul petiționarei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara SC A.I. SA împotriva sentinței penale nr. 149/P din 10

decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța , secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23

februarie 2010.