ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 149/P din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta SC A.I. SA împotriva rezoluției nr. 342/P/2008 din 12 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, menținând soluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Prin plângerea penală din 16 aprilie 2008, petiționara SC A.I. SA Mangalia a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.I.

pentru modul defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, cauzând o vătămare intereselor legale ale petentei prin aceea că a efectuat acte de executare silită a creanței conținută în titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr. 1259 din 15 decembrie 1999 al Judecătoriei Giurgiu, în dosarul execuțional nr. 149/2007, deși se dispusese suspendarea executării prin încheierea de admitere în principiu a cererii de revizuire în dosarul nr. 4951/2002 al Judecătoriei Giurgiu și în contextul în care împotriva executorului judecătoresc fuseseră formulate cereri de recuzare. Prin rezoluția nr. 342/P/2008 din 12 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, față de executorul judecătoresc B.I.

s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. Instanța de fond a constatat că această rezoluție dată de procuror este legală și temeinică, întrucât activitatea desfășurată de executorul judecătoresc nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, acesta acționând cu bună-credință, fiind obligat să efectueze procedura de vânzare prin licitație, conform celor dispuse prin sentința civilă nr. 11305 din 23 iunie 2008 a Judecătoriei Constanța. Cât privește cererile de recuzare formulate atât împotriva sa cât și a celorlalți executori judecătorești care participaseră la îndeplinirea procedurii execuționale, acestea au fost respinse, astfel că executorul judecătoresc a acționat în mod legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petiționara SC A.I. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris sau oral, motivele de casare. Verificând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică. Judecând plângerea cu care a fost investită potrivit disp. art. 278 1 C. proc. pen., instanța de fond a examinat rezoluția atacată pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate de către petiționară, constatând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate și dispozițiilor legale în materie.

Astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2386/C din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei Mangalia a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SC A.I. SA Mangalia și a fost anulat procesul-verbal de licitație nr. 37 din 23 mai 2008 întocmit în dosarul de executare nr. 149/2007 al Biroului executorului judecătoresc B.I., apreciindu-se că la acea dată executarea sentinței penale nr. 1259 din 15 decembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu era suspendată, potrivit dispoziției din încheierea dată de Judecătoria Giurgiu la 23 decembrie 2002 în dosarul nr. 4951/2002. La momentul emiterii actului de adjudecare, executorul judecătoresc B.I.

a procedat însă cu bună-credință și în limita atribuțiilor sale profesionale, fiind obligat prin sentința civilă nr. 11305 din 23 iunie 2008 a Judecătoriei Constanța să efectueze procedura de vânzare prin licitație, instanța admițând plângerea formulată de către creditori împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini actul de executare respectiv. Pe de altă parte, conținutul încheierii din 23 decembrie 2002 privind întinderea în timp a cauzei de suspendare a executării a fost lămurit prin sentința penală nr. 384 din 20 august 2008 a Tribunalului Prahova. Cererile de recuzare formulate împotriva executorului judecătoresc B.I. au fost respinse ca nefondate, astfel că acesta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod întemeiat că executorul judecătoresc, în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, nu a acționat, cu știință, împotriva intereselor legale ale persoanei vătămate, activitatea sa execuțională fiind circumscrisă dispozițiilor cuprinse în hotărâri judecătorești definitive și normelor de procedură civilă. Pentru aceste motive, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiționarei. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC A.I. SA împotriva sentinței penale nr. 149/P din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța , secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 februarie 2010.