ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2306/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2306/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare
de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie
2009, contestatoarea SC V. SRL Galați a solicitat admiterea
contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2276 din 6
octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 447/121/2006,
invocând ca temei de drept dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc.
civ.
La termenul din 22 aprilie 2010
contestatoarea a depus în scris motivele contestației în anulare, prin
care a precizat că soluția de respingere ca nefondat a motivului de
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este
rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ. De
asemenea, instanța de recurs nu a analizat celelalte două motive de
recurs, respectiv lipsa oricărei motivări a deciziei instanței
de apel și aplicarea greșită a legii.
Intimata SC C. SRL Tulcea a depus
întâmpinare, prin care a cerut respingerea contestației.
Înalta Curte, analizând actele
și lucrările dosarului, în raport de motivele expuse și temeiul
de drept precizat, urmează a respinge ca nefondată contestația
în anulare formulată de contestatoarea SC V. SRL Galați pentru
următoarele considerente.
Este de necontestat că prin
decizia nr. 2276 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins
recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Galați împotriva deciziei nr. 197/COM
din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială de contencios
administrativ și fiscal.
De remarcat că instanța de
recurs, amplu motivat și bine argumentat, a analizat detaliat și
punctual fiecare critică adusă de reclamanta SC V. SRL Galați
deciziei dată în apel, conferind astfel o rezolvare corectă a
litigiului de natură comercială.
Astfel, cu privire la primul motiv
de recurs s-a constatat că instanța de apel prin decizia
pronunțată nu a încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ.,
având în vedere și capătul de cerere privind obligarea la plata sumei
de 21.651,10 lei daune interese pentru executarea cu întârziere a
obligațiilor.
Cu aceiași preocupare au fost
examinate și celelalte critici ale recurentei, fiind conferite cu
maximă claritate răspunsuri la motivele de nelegalitate din dezvoltarea
motivelor de recurs.
Din această perspectivă,
apare cât se poate de evident că instanța de recurs a răspuns
tuturor aspectelor de fapte și de drept care au susținut motivele de
modificare a hotărârii atacate iar pentru aceste rațiuni urmează
a respinge ca nefondată contestația în anulare a contestatoarei SC V.
SRL Galați împotriva deciziei nr. 2276 din 6 octombrie 2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC V. SRL Galați împotriva deciziei nr. 2276
din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.