ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2306/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2009, contestatoarea SC V. SRL Galați a solicitat admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2276 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 447/121/2006, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. La termenul din 22 aprilie 2010 contestatoarea a depus în scris motivele contestației în anulare, prin care a precizat că soluția de respingere ca nefondat a motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 teza I C. proc.

civ. De asemenea, instanța de recurs nu a analizat celelalte două motive de recurs, respectiv lipsa oricărei motivări a deciziei instanței de apel și aplicarea greșită a legii. Intimata SC C. SRL Tulcea a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea contestației. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele expuse și temeiul de drept precizat, urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC V. SRL Galați pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin decizia nr. 2276 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Galați împotriva deciziei nr. 197/COM din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal.

De remarcat că instanța de recurs, amplu motivat și bine argumentat, a analizat detaliat și punctual fiecare critică adusă de reclamanta SC V. SRL Galați deciziei dată în apel, conferind astfel o rezolvare corectă a litigiului de natură comercială. Astfel, cu privire la primul motiv de recurs s-a constatat că instanța de apel prin decizia pronunțată nu a încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ., având în vedere și capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 21.651,10 lei daune interese pentru executarea cu întârziere a obligațiilor. Cu aceiași preocupare au fost examinate și celelalte critici ale recurentei, fiind conferite cu maximă claritate răspunsuri la motivele de nelegalitate din dezvoltarea motivelor de recurs.

Din această perspectivă, apare cât se poate de evident că instanța de recurs a răspuns tuturor aspectelor de fapte și de drept care au susținut motivele de modificare a hotărârii atacate iar pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare a contestatoarei SC V. SRL Galați împotriva deciziei nr. 2276 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC V. SRL Galați împotriva deciziei nr. 2276 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.