ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3494/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea comercială trimisă Tribunalului Bistrița Năsăud spre competentă soluționare ca urmare a regulatorului de competență, încheierea civilă nr. 56/ DC din 23 decembrie 2008 dată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 1940/33/2008, reclamanții A.V. și A.C.M. au chemat în judecată pe pârâta S.A.R. A. SA prin sucursala A. Bistrița – Năsăud solicitând obligarea acesteia la câte 200.000 lei în favoarea fiecărui reclamant cu titlu de daune morale. Prin sentința comercială nr. 1176 din 27 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 232/112/2009 al Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a admis ca fiind întemeiată în parte acțiunea comercială formulată de reclamanții A.V.

și A.C.M. împotriva pârâtei S.A.R. A. SA București și în consecință: - a fost obligată pârâta să plătească reclamantei A.V. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale și reclamantului A.C.M. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale. A fost obligată pârâta să plătească în favoarea S.R., suma de 3611 lei reprezentând taxele judiciare de timbru raportate la sumele acordate și pentru care reclamanții au fost scutiți în baza dispozițiilor O.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar. Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții A.V. și A.C.M., solicitând admiterea apelului și rejudecând cauza în fond, schimbarea sentinței atacate, în sensul obligării intimatei pârâte la plata către apelanți a sumei de 200.000 lei fiecăruia.

Prin decizia nr. 37 din 23 martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de către reclamanții A.V. și A.C.M. în contradictoriu cu intimata SC A.R.A. SA BUCUREȘTI, a schimbat în parte hotărârea apelată, a admis în parte cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanții A.V. și A.C. împotriva pârâtei SC A.R.A. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei A.V. suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale și 150.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea reclamantului A.C. și a obligat pârâta la plata sumei de 5805,5 RON cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.C.

Recurentul își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, aplicarea greșită a legii de către ambele instanțe sub aspectul cuantificării daunelor morale cuvenite, ambele hotărâri încălcând principiul reparării integrale a prejudiciului. Recurentul – reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului cu consecința schimbării în parte a sentinței comerciale nr. 1176/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în sensul obligării intimatei – pârâte la plata către recurent a sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale. Ca o chestiune prealabilă, față de precizarea făcută de recurent, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat nu a fost însoțit de dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantum de 1305 și de timbrul judiciar de 5 lei, recurentul făcând precizări în sensul că nu înțelege să-și timbreze recursul. În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul - reclamantul A.C. împotriva deciziei nr. 37 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.