ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 780/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 26 septembrie 1999, reclamanta, SC A. SA Suceava, a chemat în judecată pe pârâta, SC S.M. SA Suceava, pentru a fi obligată la plata sumei de 58.449.366 lei majorări de întârziere pentru neachitarea contravalorii mărfurilor. Prin cererea reconvențională a pârâtei, s-a solicitat obligarea reclamantei la 118.587.016 lei, reprezentând daune. Prin sentința civilă nr. 712 din 22 septembrie 2000, Tribunalul Suceava, secția comercială, a admis acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată, și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pârâta, neachitând în termen marfa livrată, datorează majorările solicitate, iar în ce privește cererea reconvențională, s-a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 119 C. proc.

civ., întrucât, între solicitările reclamantei și cele ale pârâtei, nu există legătură de cauzalitate. Apelul declarat de pârâta, SC STAR .M. SA Suceava, a fost admis prin decizia civilă nr. 344 din 12 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, iar sentința schimbată în parte, în sensul admiterii cererii reconvenționale, iar reclamanta-pârâtă obligată la 64.269.707 lei daune. Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că probele administrate au demonstrat prejudiciul suferit ca urmare a întreruperii furnizării apei potabile, pe o perioadă de două zile, ceea ce reprezintă o încălcare a obligațiilor contractuale ale reclamantei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta și pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

În recursul reclamantei, se susține că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor, probe ce nu fac dovada culpei reclamantei și nici a cuantumului daunelor. Deși acestea sunt criticile aduse deciziei recurate, recursul se întemeiază în drept invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ. Criticile din recursul pârâtei se referă la faptul că, deși, în contract, la art. 20, se prevede plata de penalități care urmau să fie calculate după expirarea termenului de plată, instanța de apel nu le-a acordat. Recursul declarat de reclamantă va fi respins, ca nefondat, iar cel declarat de pârâtă va fi anulat, ca insuficient timbrat, pentru următoarele considerente : Referitor la recursul reclamantei, deși se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc.

civ., din criticile evidențiate, rezultă că acestea se referă la aprecierea probelor în ce privește cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text, însă, care a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.G. nr. 138/2000, ceea ce face ca acest motiv să nu mai poată fi analizat. Cât privește recursul pârâtei-reclamante, aceasta a fost citată cu mențiunea completării taxei de timbru, potrivit O.G. nr. 32/1995, care arată că cererile adresate instanțelor de judecată se timbrează cu 30.000 lei timbru judiciar, dacă valoarea litigiului depășește 10.000.000 lei. Recurenta-pârâtă, deși legal citată cu această mențiune, nu a achitat decât 25.000 lei taxă timbru, ceea ce atrage aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (2) și (4) din Legea 146/1997, în sensul anulării recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, SC A. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 344 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta, SC S.M. SA Suceava, împotriva aceleași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2003.