ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 780/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea din 26 septembrie 1999,

reclamanta, SC A. SA Suceava, a chemat în judecată pe pârâta, SC S.M. SA

Suceava, pentru a fi obligată la plata sumei de 58.449.366 lei majorări de

întârziere pentru neachitarea contravalorii mărfurilor.

Prin cererea reconvențională a pârâtei,

s-a solicitat obligarea reclamantei la 118.587.016 lei, reprezentând daune.

Prin sentința civilă nr. 712 din 22

septembrie 2000, Tribunalul Suceava, secția comercială, a admis acțiunea

reclamantei, așa cum a fost formulată, și a respins cererea reconvențională ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că pârâta, neachitând în termen marfa livrată, datorează

majorările solicitate, iar în ce privește cererea reconvențională, s-a apreciat

că nu sunt incidente prevederile art. 119 C. proc. civ., întrucât, între

solicitările reclamantei și cele ale pârâtei, nu există legătură de

cauzalitate.

Apelul declarat de pârâta, SC STAR .M.

SA Suceava, a fost admis prin decizia civilă nr. 344 din 12 iulie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, iar sentința schimbată în parte, în

sensul admiterii cererii reconvenționale, iar reclamanta-pârâtă obligată la

64.269.707 lei daune.

Pentru a pronunța această decizie,

s-a reținut că probele administrate au demonstrat prejudiciul suferit ca urmare

a întreruperii furnizării apei potabile, pe o perioadă de două zile, ceea ce

reprezintă o încălcare a obligațiilor contractuale ale reclamantei.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs reclamanta și pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică

și nelegală.

În recursul reclamantei, se susține

că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor, probe ce nu fac dovada

culpei reclamantei și nici a cuantumului daunelor.

Deși acestea sunt criticile aduse

deciziei recurate, recursul se întemeiază în drept invocându-se dispozițiile art.

304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ.

Criticile din recursul pârâtei se

referă la faptul că, deși, în contract, la art. 20, se prevede plata de

penalități care urmau să fie calculate după expirarea termenului de plată,

instanța de apel nu le-a acordat.

Recursul declarat de reclamantă va

fi respins, ca nefondat, iar cel declarat de pârâtă va fi anulat, ca

insuficient timbrat, pentru următoarele considerente :

Referitor la recursul reclamantei,

deși se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ., din

criticile evidențiate, rezultă că acestea se referă la aprecierea probelor în

ce privește cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text, însă, care a fost abrogat

prin art. I pct. 112 din O.G. nr. 138/2000, ceea ce face ca acest motiv să nu

mai poată fi analizat.

Cât privește recursul

pârâtei-reclamante, aceasta a fost citată cu mențiunea completării taxei de

timbru, potrivit O.G. nr. 32/1995, care arată că cererile adresate instanțelor

de judecată se timbrează cu 30.000 lei timbru judiciar, dacă valoarea

litigiului depășește 10.000.000 lei.

Recurenta-pârâtă, deși legal citată

cu această mențiune, nu a achitat decât 25.000 lei taxă timbru, ceea ce atrage

aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (2) și (4) din Legea 146/1997,

în sensul anulării recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta,

SC A. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 344 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Anulează, ca insuficient timbrat,

recursul declarat de pârâta, SC S.M. SA Suceava, împotriva aceleași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 11 februarie 2003.