ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2610/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 125 din data de 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul O.M., fiul lui I. și M., la 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 combinat cu art. 175 lit. a) și c) C. pen., cu executare în condițiile art. 57 C. pen., art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu. 21 iunie 2008, la zi.

A menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat cuțitul corp delict.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 125 lei către fiecare minor O.M. și O.G.M., reprezentați de curator O.V.  lunar, cu titlu de prestație periodică, începând cu 21 iunie 2008 și până la majoratul acestora, și la câte 50.000 lei pentru fiecare minor, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 580 lei onorariu avocat oficiu (40 lei - avocat A.O., conform delegației 2656 din 15 iulie 2008, 40 lei - avocat M.C., conform delegației nr. 3183 din 04 septembrie 2008, 100 lei - avocat A.O., conform delegației nr. 2657 din 15 iulie 2008, 400 lei - avocat T.L., conform delegației nr. 3740 din 20 octombrie 2008).

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 274/P/2008, din 10 iulie 2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului O.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art. 174 rap. la art. 175 lit. a), c) C. pen.

În actul de sesizare al instanței, în fapt, s-a reținut că la data de 21 iunie 2008, cu premeditare, inculpatul i-a aplicat soției sale, numita O.R.M., 5 lovituri cu cuțitul în zona toracelui, lovituri ce au determinat decesul acesteia.

Din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul O.M. s-a căsătorit cu numita O.R.M. în anul 1993, din relațiile de conviețuire rezultând minorii O.M. și O.G.M., născuți la 19 decembrie 1994 și, respectiv, la 09 decembrie 1993.

În ultimii ani, între soți, au apărut neînțelegeri datorită faptului că inculpatul o bănuia pe soția sa că întreține raporturi sexuale cu alți bărbați și, în principal, cu vecinul lor - martorul B.A. Astfel, a declarat inculpatul că, în seara zilei de 17 iunie 2008, i-a spus soției sale că dacă nu întrerupe relația cu martorul respectiv, o va omorî, astfel încât, începând cu această seară, inculpatul a luat hotărârea să o ucidă, motiv pentru care a luat un cuțit și l-a ascuns sub covorul din dormitorul său.

Tot din declarația inculpatului se reține că în ziua de 21 iunie 2008, în jurul orelor 14,00, soția sa a plecat din nou de acasă, motivând că merge să aducă apă. Bănuind că acesta se întâlnește din nou cu B.A., inculpatul a mers la locuința unchiului acestuia – B.V., unde se mai întâlneau de obicei, și, într-o cameră, i-a găsit pe cei trei, victima ținând mâna pe piciorul inculpatului. Susține inculpatul că i-ar fi spus soției sale că „și-a căutat moartea mai devreme” (f. 66 dosar instanță), aceasta replicându-i prin injurii.

Inculpatul a părăsit locuința lui B.V., a mers la un local din apropiere unde a consumat 200 ml țuică. În local, inculpatul nu a discutat cu nimeni despre intențiile sale de a-și omorî soția, apoi a mers acasă, unde a întâlnit-o pe victimă, care revenise în domiciliu.

Susține inculpatul că soția sa a început să-l înjure, astfel încât a mers în dormitor, a luat cuțitul de unde-l ascunsese, după care a revenit în camera unde se afla victima și i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona toracelui, lovituri ce i-au produs leziuni care au condus la deces.

După ce a primit loviturile, victima a încercat să iasă din locuință dar a căzut pe scările de la intrarea în casă, lucru observat și de fiica părților, în vârstă de 13 ani, care se afla în curtea gospodăriei.

Vecinii celor doi, printre care și martora C.I.M. - f. 83, au sunat la organele de poliție, care au sosit imediat la fața locului și l-au găsit pe inculpat cu cuțitul în mână.

Din raportul de necropsie medico-legală nr. 136/B/2008 (f. 29 d.u.p.) rezultă că victima a prezentat 5 plăgi tăiate, moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne care a survenit în urma unui traumatism toracic forte cu secțiuni pulmonare și cardiace prin lovire cu corp tăietor înțepător. Sângele cadavrului conținea 0,85 gr.% alcool.

Inculpatul a recunoscut în totalitate modul și împrejurările în care a comis fapta, apărarea sa - în sensul că victima ar fi avut relații extraconjugale cu martorul B.A., fapt ce l-ar fi determinat să comită fapta – fiind apreciată ca neîntemeiată, combătută de depoziția martorului - f. 82.

Prima instanță a apreciat că și în ipoteza când cele susținute de inculpat erau veridice, nu se justifică acțiunea violentă a acestuia, care a acționat cu premeditare, în sensul că a luat o hotărâre prealabilă și a desfășurat activități materiale premergătoare săvârșirii infracțiunii - deoarece anterior, cu 4 zile, și-a procurat cuțitul și l-a ascuns în dormitor, sub covor.

La stabilirea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările în care s-a comis infracțiunea, dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, criterii în raport de care s-a apreciat că scopul pedepsei prev.de art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum nu va fi însă redus sub limita minimă specială, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului, cu executare prin privare de libertate și se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru 5 ani.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-au constatat următoarele:

La termenul de judecată din 06 ianuarie 2009 (f. 70) O.V. - cumnata inculpatului și curatorul minorilor inculpatului, a precizat că victima a fost înmormântată de asociații firmei SC G.A.P. SRL, dar că aceștia nu se constituie părți civile în cauză.

S-a solicitat un răspuns scris de la aceștia, astfel prin adresa de la f. 98, s-a precizat că victima nu a lucrat cu contract de muncă la societatea menționată, iar asociatul acesteia - numitul P.G. - f. 100, a precizat că nu se constituie parte civilă față de inculpat.

Din relațiile de căsătorie ale inculpatului cu victima au rezultat minorii O.G.M. și O.M., minori față de care s-a luat inițial măsura plasamentului la CSCD Câmpulung (f. 35 și urm., f. 56). Ulterior această măsură a fost revocată și instituit plasamentul la numita O.V.

Prin dispoziția nr. 1645 din 22 decembrie 2008 (f. 59-60) a Primarului com. Micești (în urma demersurilor repetate ale instanței), s-a numit curator al minorilor numita O.V. pentru a reprezenta interesele minorilor.

O.V. nu s-a constituit parte civilă, nici personal și nici ca reprezentant legal al minorilor (f. 46) însă, potrivit art. 17 Cod pr.penală, reprezentantul M.P. a solicitat ca, din oficiu, să fie exercitată acțiunea civilă, în sensul acordării prestației periodice pentru cei doi minori și a daunelor morale (f. 92).

În opinia instanței de fond, chiar dacă victima - decedată în urma săvârșirii unei fapte ilicite - nu era încadrată în muncă, inculpatul datorează despăgubiri, sub forma unor prestații periodice lunare, pentru întreținerea copiilor minori, calculate la venitul de bază minim brut pe țară garantat în plata. Prestația periodică nu se calculează în raport cu dispozițiile C. fam., ci cu dispozițiile răspunderii civile delictuale - art. 998, art. 999 C. civ., veniturile realizate de victimă/sau venitul de bază minim pe țară împărțindu-se la numărul membrilor familiei, compusă din 4 persoane. La data comiterii faptei - 21 iunie 2008 era în vigoare HG nr. 1507 din 12 decembrie 2007, care stabilea cuantumul salariului de bază minim brut garantat la 500 lei lunar.

Aplicând procedeul enunțat anterior, prima instanță a stabilit că fiecărui minor îi revine lunar o prestație periodică de 125 lei lunar, aceasta acordându-se începând cu data comiterii faptei și până la majoratul minorilor.

De asemenea, s-a apreciat că urmare uciderii mamei lor de către inculpat, cei doi minori au suferit un important prejudiciu moral care îl îndreptățește la o reparație materială pe care instanța de fond a evaluat-o la suma de 50.000 lei pentru fiecare minor.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul.

În motivele de apel, sentința a fost criticată pentru greșita nereținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și greșita individualizare a pedepsei, având în vedere datele personale și familiale ale inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 44/ A din data de 21 mai 2009 Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul O.M., fiul lui I. și M., împotriva sentinței penale nr. 125 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 2513/109/2008.

A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a dedus în continuare durata măsurilor preventive.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a constatat următoarele:

Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, constând în esență, în aceea că, urmare a multiplelor lovituri cu cuțitul aplicate de inculpat în zone vitale ale corpului victimei, la data de 21 iunie 2008, în jurul orelor 14,00, numita O.R.M., în vârstă de 39 ani, a decedat.

Pe parcursului întregului proces penal, atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul O.M. a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând săvârșirea faptei pentru care este cercetat. Astfel, în ce privește desfășurarea propriu-zisă a evenimentelor, s-a reținut că, începând din ziua de 17 iunie 2008, inculpatul a atenționat-o pe soția sa că dacă nu întrerupe relația extraconjugală, pe care presupunea că o avea cu martorul B.A., o va omorî, ascunzând, totodată, un cuțit sub covorul din dormitorul său.

La o dată ulterioară, 21 iunie 2008, profitând de momentul plecării soției sale de la domiciliu, și bănuind că aceasta se întâlnește din nou cu B.A., inculpatul a căutat-o la locuința unchiului acestuia B.V., unde se mai întâlneau de obicei, găsindu-i pe cei trei într-o cameră stând de vorbă.

Potrivit declarației inculpatului acesta i-a strigat soției sale că „și-a căutat moartea mai devreme", după care a mers la un local unde a consumat băuturi alcoolice. Revenind în acasă și-a pus în aplicare planul infracțional, respectiv a luat cuțitul de la locul unde îl ascunsese și i-a aplicat victimei repetate lovituri în zona toracelui, provocându-i decesul.

Menționează instanța de apel că susținerea inculpatului, în sensul că infracțiunea a fost comisă pe fondul stării de tensiune întrucât victima îl înșela cu martorul B.A., nu este întemeiată întrucât atitudinea violentă a inculpatului se plasează, în timp, după primele amenințări cu moartea, ceea ce demonstrează că inculpatul a acționat cu premeditare.

De asemenea, s-a mai constatat că leziunile suferite de victimă, care au condus la deces, conform raportului de necropsie medico-legală, dovedesc că inculpatul a acționat deosebit de violent, între pretinsul act provocator (starea de gelozie) și urmările faptei existând o disproporție vădită, ceea ce demonstrează faptul că această manifestare nu poate constitui un act de provocare de natură a genera în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoție, așa cum prevăd dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în sensul că a ținut seama atât de gravitatea faptei, de pericolul concret al acesteia, de împrejurările în care s-a săvârșit fapta, dar și de datele personale ale inculpatului și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele

fiind

menționate în partea introductivă a hotărârii.

Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de ambele instanțe (fil. 66-67 dosar fond, fil. 12 dosar apel), recunoscând săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, recunoaștere care se coroborează cu probatoriul administrat.

Atât in primă instanță, cât și în apel, inculpatul nu a contestat situația de fapt - recunoscând săvârșirea infracțiunii de omor asupra soției sale - însă, în apărare, a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării - prevăzută de art. 73 lit. b) din C. pen. decurgând din împrejurarea că victima întreținea relații extraconjugale cu o altă persoană (martorul B.A.).

În recurs, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante a provocării - prevăzută de art. 73 lit. b) din C. pen. – consecință a împrejurării că victima întreținea relații extraconjugale cu o altă persoană.

Recursul inculpatului urmează a fi respins pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 73

lit. b)

din C. pen., constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă”.

Critica apărării, în sensul greșitei nerețineri în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării - prevăzută de art. 73 lit. b) din C. pen. - decurgând din împrejurarea că victima întreținea relații extraconjugale cu o altă persoană, este neîntemeiată.

În principiu, un oarecare interval de timp între actul provocator și riposta făptuitorului nu este incompatibil - de plano - cu existența stării de provocare și, de asemenea, în anumite condiții concrete de fapt, este posibilă coexistența premeditării cu starea de provocare.

Existența tulburării sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) din C. pen., și intensitatea acestora, nu se pot reține de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, fără absolutizarea acestora însă, și fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.

Astfel, întrucât dispozițiile art. 73

lit.

b) din C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influențează starea psihică a făptuitorului, cât și examinarea semnificației acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistenței unor criterii cu valoare absolută (și, totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare și-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunța total la criteriile obiective în aprecierea existenței sau inexistenței „stării de provocare”.

Pentru reținerea „stării de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) din C. pen., nu se poate face abstracție de unele criterii obiective cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția „omului mediu” supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator etc.

În prezenta cauză nu se poate reține „starea de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) din C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective, și nici a celor obiective deoarece:

- despre relația extraconjugală a victimei (soția sa), inculpatul avea bănuieli de mai mult timp;

- găsirea victimei în locuința numitului B.V. nu a fost o împrejurare neașteptată în raport cu bănuielile inculpatului, bănuieli care îl marcau psihologic de mai mult timp pe acesta;

- pe fondul acestor bănuieli, încă din data de 17 iunie 2008 inculpatul a amenințat victima că, dacă nu întrerupe relația extraconjugală cu B.A., o va omorî, și chiar a ascuns un

cuțit

sub covorul

clin

dormitor;

- găsind victima în locuința numitului B.V., inculpatul a amenințat-o în sensul că „și-a căutat moartea mai devreme”, după care a mers la un local unde a consumat băuturi alcoolice;

- când a revenit la locuința sa, inculpatul a luat cuțitul din locul unde îl ascunsese și a aplicat victimei mai multe lovituri în zona toracică.

Or, în aceste împrejurări, fie și numai prin observarea criteriilor subiective, nu se poate aprecia că starea de tulburare a inculpatului, determinată de presupusele relații extraconjugale ale victimei, a avut un caracter spontan, de mare intensitate, de surprindere psihologică, existând o rezoluție infracțională exprimată anterior, și relevată prin acte materiale pregătitoare, condiționată de neîntreruperea relațiilor extraconjugale ale victimei cu numitul B.A.

Reacția inculpatului față de comportamentul victimei, care ar fi întreținut relații extraconjugale, nu poate fi reținută ca provocare în sensul art. 73

lit. b)

din C. pen. nici prin observarea criteriilor obiective anterior menționate.

Omorul săvârșit de inculpat, prin reținerea celor două împrejurări care au agravat fapta: „cu premeditare” și „asupra soțului", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat (art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și c) din C. pen.) și este sancționată cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

Prima instanță - în mod legal și temeinic - nu a ignorat total starea de tulburare pe fondul căreia inculpatul a săvârșit fapta de omor asupra soției sale.

La aplicarea pedepsei de 20 de ani închisoare a fost avută în vedere această împrejurare, precum și altele deja menționate în sentință, prin utilizarea criteriilor prevăzute de art. 72 din C. pen. pentru individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind justificată o nouă reducere a acesteia.

Pedeapsa stabilită de prima instanță - și menținută de instanța de apel - răspunde atât principiului proporționalității între pericolul social concret al infracțiunii și datele personale ale inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, precum și scopului prevăzut de art. 52 din C. pen.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C.pr.pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsă se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C.pr.pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva Deciziei penale nr. 44/ A din 21 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 21 iunie 2008, la 9 iulie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.