ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3089/2009

HOTĂRÂRE
25.11.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3089/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2799 din 14 decembrie 2007,

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis contestația formulată de petiționarul P.M.

împotriva deciziei nr. 571 din 1 noiembrie 2007 emisă de intimata SC M.S.

SA, a constatat nulitatea deciziei și a dispus repunerea petentului în

funcția deținută anterior cu plata drepturilor salariale

cuvenite.

Recursul formulat de

intimata SC M.S. SA Rovinari împotriva sentinței a fost admis prin decizia

nr. 4525 din 12 iunie 2008 de Curtea de Apel Craiova, care a casat

sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare

Tribunalului Gorj, secția comercială.

S-a reținut, în

considerentele deciziei că – în raport de obiectul acțiunii, ce a

constat în contestarea unei decizii a intimatei de revocare a contestatorului

din funcția de director economic al societății, decizie ce a

avut la origine două hotărâri ale Consiliului de Administrație –

competența materială în soluționarea cauzei aparține

instanței comerciale.

Instanța a avut în

vedere faptul că petentul a exercitat funcția de director comercial

în baza unui contract de mandat comercial și nu a unui contract de

muncă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Prin sentința nr. 883

din 3 decembrie 2008, Tribunalul Gorj, secția comercială, a respins

acțiunea în constatarea nulității absolute formulată de

reclamant.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că, petentul a fost revocat

din funcția de director comercial deținută în cadrul

societății, prin decizia nr. 571 din 1 noiembrie 2007 – decizie

emisă în baza unei hotărâri valabile a consiliului de

administrație ce nu poate face obiectul analizei instanței conform

principiului disponibilității.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 61

din 24 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Instanța apelului a dat

eficiență dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,

privind obligativitatea hotărârilor instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate și a reținut că mandatul în baza

căruia se exercită funcția de director reprezintă o

convenție în sens „negotium” în baza căruia directorul

reprezintă societatea, iar nu în sens „instrumentum”, fiind fără

relevanță apărarea apelantului cu privire la inexistența

unui înscris care să materializeze contractul de mandat.

S-a considerat că o

astfel de convenție există în cauză deoarece, conform art. 72

din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea consiliului de

administrație sunt reglementate de dispozițiile referitoare la

mandat, iar potrivit art. 143 alin. (1) - consiliul de administrație poate

delega conducerea societății unuia sau mai multor directori.

Drept urmare, directorii

primesc mandatul prin delegare de la consiliul de administrație,

desfășurându-și această activitate în temeiul mandatului,

iar dacă nu sunt membri ai consiliului de administrație păstrează,

simultan, și calitatea de salariat al societății conform art. 1371

alin. (3) din lege, care prevede suspendarea calității de salariat pe

durata exercitării funcției numai în ceea ce-i privește pe

membrii consiliului de administrație.

În fine, s-a reținut

că reclamantul a contestat revocarea sa din funcția de director

comercial și nicidecum încetarea raporturilor de muncă, nesolicitând

încadrarea în societatea pârâtă ca salariat, ci doar repunerea sa în

funcția de director comercial al societății.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamantul, care a indicat în cuprinsul cererii prevederile art.

304 alin. (7), (8), (9) C. proc. civ., susținând următoarele:

- Încadrarea sa la SC M.S.

SA s-a făcut în baza unui contract de muncă.

- Funcția de director

comercial i-a fost atribuită printr-un act adițional încheiat în

temeiul Codului muncii.

- Neexistând un contract de

mandat încheiat cu angajatorul, contestația împotriva deciziei de revocare

din funcție trebuia soluționată prin prisma Codului muncii.

Prin întâmpinarea

depusă la 16 noiembrie 2009, intimata SC M.S. SA a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor invocate de recurent, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Astfel, deși recurenta

și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.

proc. civ., din argumentele aduse în susținerea acestora se constată

că se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8

judecății.

În cauză, actul juridic

dedus judecății este dat de decizia nr. 571 din 1 noiembrie 2007

emisă de intimată prin care reclamantul a fost revocat din

funcția de director comercial al societății intimate.

Natura actului în

discuție, regulile aplicabile și faptul că acesta este supus

prevederilor Legii nr. 31/1990 au fost tranșate în mod irevocabil prin

decizia nr. 4525 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

conflicte de muncă.

Decizia menționată

a reținut că petentul a exercitat funcția de director comercial

în baza mandatului comercial dat de consiliul de administrație al

societății, organism care a dispus ulterior revocarea din

această funcție potrivit art. 1431 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

În atare situație,

criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi luate în considerare

dată fiind decizia anterior amintită ce a intrat în puterea lucrului

judecat.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.M. împotriva deciziei nr. 61 din 24 martie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.

Sursă