ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7046/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7046/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând
asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
cauzei constată următoarele:
Prin decizia nr. 8272 din 18
decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă
și de proprietate intelectuală, s-a constatat nul recursul declarat de
reclamantul M.L.P. împotriva regulatorului de competență nr. 120 din 14 mai
2008 pronunțat de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și
asigurări sociale.
Reclamantul a formulat contestație
în anulare împotriva acestei decizii, în susținerea căreia s-au arătat
următoarele:
S-a încălcat competența altei
instanțe, în condițiile în care dosarul de recurs trebuia soluționat de secția
de litigii de muncă a Înaltei Curți.
Deși cererea de recurs a fost
depusă, în termen legal, la curtea de apel în dosar nr. 404.1/59/2007, a fost înregistrată
cu alt număr la Înalta Curte.
Fără niciun temei de fapt și de
drept recursul i-a fost respins ca nul, acesta fiind depus la curtea de apel și
fiind motivat.
Nu s-a judecat cererea de recurs
înregistrată la curtea de apel la data de 19 mai 2008 și trimisă Înaltei Curți
la data de 23 iunie 2008, ci cererea ce s-a adresat președintelui Înaltei Curți,
secția litigii de muncă la data de 24 noiembrie 2008.
Instanța ar fi putut dispune
anularea recursului ca netimbrat, dar acest lucru nu era posibil întrucât este
un litigiu de muncă care este scutit de plata taxelor de timbru.
S-au încălcat dispozițiile de
ordine publică, începând cu instanța de fond, întrucât litigiul este de
competența secției de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara și nu
un conflict de muncă.
Înalta Curte constată că nu este
fondată contestația în anulare, în considerarea celor ce succed:
Dintre motivele de contestație în
anulare, astfel cum sunt reglementate de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.,
numai motivele invocate sub pct. 1, 3, 4 și 6 pot fi discutate în cadrul
procesual al litigiului de față, restul fiind excluse normelor menționate.
Astfel, contestația în anulare
obișnuită este reglementată de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. și poate fi
exercitată „când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat
pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii” (pct. 1) și când
„hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine
publică privitoare la competență” (pct. 2).
Potrivit art. 318 C. proc. civ.,
motivele contestației în anulare speciale sunt în număr de două, respectiv
„dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei
greșeli materiale” și „respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a
omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de
casare”.
1 .Primul și ultimul motiv invocate
pe calea contestației în anulare, care pune problema competenței instanței, nu fac
aplicabile dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În primul caz nu poate fi reținut
motivul invocat întrucât la nivelul Înaltei Curți nu este constituită secție
specializată în materia litigiilor de muncă, procesele în această materie fiind
în competența secției civile și de proprietate intelectuală, care a și
pronunțat decizia atacată.
În cel de-al doilea caz este vizată
competența instanțelor anterioare și nu cea a instanței care a pronunțat
hotărârea atacată, lucru inadmisibil de invocat în cadrul procesual al
litigiului de față.
Celelalte motive, respectiv pct. 3
și 4 pot fi discutate din perspectiva primului motiv de contestație în anulare
specială.
Prin decizia atacată s-a constatat
nul recursul declarat de reclamantul M.L.P. împotriva regulatorului de
competență nr. 20 din 14 mai 2008 pronunțat de Curtea de Apel Timișoara, cu
motivarea că nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
criticile formulate.
Prin urmare, nulitatea recursului nu
s-a constatat ca urmare a depunerii acestuia la o instanță necompetentă.
Pe de altă parte, reanalizarea
motivelor invocate în cadrul recursului și a aprecia astfel dacă acestea se pot
încadra în art. 304 C. proc. civ., presupune cenzurarea modului de apreciere a
acestora de către instanța de recurs și nu corectarea unei erori materiale, cu
caracter formal, nefăcând obiectul acestui motiv de contestație în anulare.
În dosarul de recurs este cererea de
recurs înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 19 mai 2008, asupra
acesteia pronunțându-se instanța de recurs.
Constatând, prin urmare, că nu este
fondată contestația în anulare, Înalta Curte urmează să facă aplicarea normelor
procedurale sus-menționate și să dispună în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în
anulare formulată de contestatorul M.L.P. împotriva deciziei nr. 8272 din 18
decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 26 iunie 2009.