ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1152/2009

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr.2580 din 25 septembrie 2008 Înalta Curte de

Casație și Justiție a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de

pârâții C.M.M., C.D.S. și SC B. SRL ARAD împotriva deciziei nr. 234/A din 29

octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, decizie

pronunțată în contradictoriu cu reclamantul S.M.D.

Înalta Curte a constatat că recurenții nu s-au conformat

obligației legale de timbrare a recursului cu sumele menționate în citațiile transmise

pentru termenul de judecată din 25 septembrie 2008 și în consecință a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art.

1 din O.G. nr. 32/1995 referitoare la sancțiunea neplății sumelor datorate cu titlu

de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

II Împotriva acestei decizii, pârâții C.M.M., C.D.S. și SC B.

SRL, au formulat prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 8

octombrie 2008, contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C.

proc. civ., solicitând anularea deciziei pronunțate la 25 septembrie 2008 și

rejudecarea recursului.

Contestatorii au susținut în motivarea contestației în

anulare că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale,

de ordin procedural, în condițiile în care dovada achitării taxelor judiciare

de timbru a fost transmisă prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de

primire, fiind înregistrată la dosar la data de 25 septembrie 2008 potrivit

mențiunii existente pe cererea de înaintare a dovezilor în original.

În cauză, intimatul S.M.D. a formulat întâmpinare, la data

de 13 februarie 2009, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare

ca neîntemeiată.

În esență, intimatul a arătat că potrivit mențiunii

consemnate pe adresa de înaintare a chitanței de plată a taxei de timbru și a

timbrelor judiciare , primirea de către instanței a acestor documente s-a

realizat la ora 14,30 după pronunțare, și completarea condicii, ceea ce impune

concluzia neîndeplinirii obligației anterior pronunțării, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

III Verificând admisibilitatea contestației în anulare de

față, în raport de motivul invocat, Înalta Curte constată că cererea este nefondată.

Ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. are

în vedere greșeli materiale evidente pe care instanța de recurs le-a comis prin

confundarea unor elemente sau date materiale importante în legătură cu

aspectele formale ale judecății, elemente sau date materiale existente la dosar

la momentul pronunțării hotărârii.

Or, în cauză, situația concretă invocată de către contestatori

nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială avută în vedere de legiuitor

deoarece la momentul pronunțării deciziei de către instanța de recurs, nu

existau atașate la dosar, dovezile privind îndeplinirea obligației de plată a

taxelor datorate.

Prin urmare nu se poate susține cu temei că instanța de

recurs a fost în eroare gravă, prin neobservarea dovezilor de plată a taxelor

de timbru, de vreme ce acestea nu existau la dosar la data judecării

recursului.

Înalta Curte amintește, totodată că motivele care fac

posibilă exercitarea acestei căi extraordinare de atac, sunt expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. fiind de strictă interpretare,

neputând fi extinse prin analogie, altor situații decât cele avute în vedere de

textul de lege.

Distinct de acestea, Curtea observă că neîndeplinirea obligației

legale de timbrare a recursului, în condițiile reglementate de art. 20 din

Legea nr. 146/1997 atrage sancțiunea anulării recursului declarat de partea

care se află în culpă pe acest aspect, astfel încât nu se poate ca pe calea

unei contestații în anulare să se ajungă, în mod ocolit, la exercitarea unui

nou recurs, deoarece rațiunea reglementării acestei căi extraordinare de atac,

de retractare îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile

vizează strict inadvertențe de ordin formal sau încălcări ale unor norme de

procedură, în toate cauzele fiind exclusă culpa părții care apelează la această

cale extraordinară de atac.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte va

respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată de

contestatorii C.M.M., C.D.S. și SC B. SRL ARAD împotriva deciziei nr. 2580 din

25 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

în dosar nr. 207/108/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.