ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2642/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2029 din 9 iunie 2006,

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ. a admis

cererea formulată de reclamanta SC L. SRL Șag împotriva pârâtei SC Z.F.F. SRL

Timișoara și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de asociere

în participațiune, respectiv a clauzelor contractuale cuprinse la art. 4 pct.

2, fraza a II-a, art. 4 pct. 2, fraza a III-a, art. 4 pct. 2 fraza a IV-a și art.

6 fraza a II-a din contractul de asociere în participațiune din 25 noiembrie 2004

încheiat între părți, obligând-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată

în sumă de 20 lei.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate a fost respins, ca nefondat, cu

obligarea pârâtei-apelante la 50 lei cheltuieli de judecată către

reclamanta-intimată, prin Decizia civilă nr. 216 din 4 decembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta și, prin Decizia nr. 1362 din 17 aprilie 2007,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a anulat apelul

pârâtei, ca insuficient timbrat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Înalta Curte a reținut că, deși pentru termenul din 17

aprilie 2007, pârâta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru în sumă de 9,5 lei în contul deschis la Trezoreria Sector 2, aceasta a

achitat suma reprezentând taxă judiciară de timbru într-un alt cont,

împrejurarea în care a apreciat că recursul nu a fost corect timbrat, întrucât

recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii de pe

citație.

Recurenta-pârâtă SC

Z.F.F. SRL Timișoara a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1362

din 17 aprilie 2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, invocând dispozițiile art. 318 și urm. C. proc. civ., precum și ale

Legii nr. 146/1997 și susținând în esență că instanța de recurs s-a aflat

într-o gravă eroare materială, deoarece ea a achitat corect taxa de timbru în

cuantumul stabilit de instanță, conform art. 19 alin. (2) din Legea nr. 146/1997,

la trezoreria statului în raza căruia își are sediul fiscal în Timișoara și nu

la cel indicat de instanță.

Contestația în

anulare astfel formulată nu este fondată.

Examinând critica

formulată de contestatoare în raport de dispozițiile legale invocate se

constată că este neîntemeiată întrucât instanța de recurs a procedat corect

anulând recursul ca insuficient timbrat, atât timp cât recurenta-pârâtă nu a

înțeles, ca legal citată fiind cu mențiunea timbrării, să se conformeze

dispoziției instanței și să achite taxa judiciară de timbru în cuantumul

stabilit și în contul indicat de instanță, recurentei nefiindu-i îngăduit să

opteze pentru achitarea taxei în favoarea altei trezorerii și respectiv a altui

cont, potrivit propriei aprecieri.

În consecință,

reținându-se că instanța de recurs, soluționând recursul pe chestiunea

prealabilă a netimbrării legale și corespunzătoare dispozițiilor instanței, nu

a săvârșit nici o eroare materială gravă, așa cum susține recurenta și

constatând, drept urmare, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 C. proc.

civ., se va respinge contestația în anulare formulată de pârâta SC Z.F.F. SRL

Timișoara împotriva Deciziei nr. 1362 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anularea Deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.

1362 din 17 aprilie 2007, formulată de contestatoarea SC Z.F.F. SRL Timișoara,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2008.