ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2642/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2029 din 9 iunie 2006, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ. a admis cererea formulată de reclamanta SC L. SRL Șag împotriva pârâtei SC Z.F.F. SRL Timișoara și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de asociere în participațiune, respectiv a clauzelor contractuale cuprinse la art. 4 pct. 2, fraza a II-a, art. 4 pct. 2, fraza a III-a, art. 4 pct. 2 fraza a IV-a și art. 6 fraza a II-a din contractul de asociere în participațiune din 25 noiembrie 2004 încheiat între părți, obligând-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20 lei.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate a fost respins, ca nefondat, cu obligarea pârâtei-apelante la 50 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-intimată, prin Decizia civilă nr. 216 din 4 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta și, prin Decizia nr. 1362 din 17 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a anulat apelul pârâtei, ca insuficient timbrat. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că, deși pentru termenul din 17 aprilie 2007, pârâta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei în contul deschis la Trezoreria Sector 2, aceasta a achitat suma reprezentând taxă judiciară de timbru într-un alt cont, împrejurarea în care a apreciat că recursul nu a fost corect timbrat, întrucât recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii de pe citație.

Recurenta-pârâtă SC Z.F.F. SRL Timișoara a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1362 din 17 aprilie 2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, invocând dispozițiile art. 318 și urm. C. proc. civ., precum și ale Legii nr. 146/1997 și susținând în esență că instanța de recurs s-a aflat într-o gravă eroare materială, deoarece ea a achitat corect taxa de timbru în cuantumul stabilit de instanță, conform art. 19 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, la trezoreria statului în raza căruia își are sediul fiscal în Timișoara și nu la cel indicat de instanță. Contestația în anulare astfel formulată nu este fondată.

Examinând critica formulată de contestatoare în raport de dispozițiile legale invocate se constată că este neîntemeiată întrucât instanța de recurs a procedat corect anulând recursul ca insuficient timbrat, atât timp cât recurenta-pârâtă nu a înțeles, ca legal citată fiind cu mențiunea timbrării, să se conformeze dispoziției instanței și să achite taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit și în contul indicat de instanță, recurentei nefiindu-i îngăduit să opteze pentru achitarea taxei în favoarea altei trezorerii și respectiv a altui cont, potrivit propriei aprecieri. În consecință, reținându-se că instanța de recurs, soluționând recursul pe chestiunea prealabilă a netimbrării legale și corespunzătoare dispozițiilor instanței, nu a săvârșit nici o eroare materială gravă, așa cum susține recurenta și constatând, drept urmare, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 C. proc.

civ., se va respinge contestația în anulare formulată de pârâta SC Z.F.F. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 1362 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea Deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1362 din 17 aprilie 2007, formulată de contestatoarea SC Z.F.F. SRL Timișoara, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2008.