ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, reclamanta SC P. SRL Timișoara, a solicitat obligarea

pârâtei SC M.T. SRL Constanța la plata sumei de 168.961 euro, în echivalent în

lei la data rămânerii definitive a sentinței, pretenții reprezentând profitul

neachitat în perioada 11 iunie 2002 - 23 aprilie 2004 ca urmare a evacuării

abuzive.

Reclamanta și-a motivat acțiunea, în

sensul că a fost beneficiara contractului de locațiune nr. 58 din 23 februarie

2000 încheiat cu SCA V. SA asupra imobilului reprezentând ferma nr. 7 ovine,

din localitatea Voiteg, locațiunea fiind ulterior prelungită printr-un act

adițional denumit de părți protocol, prin care se prevedea compensarea chiriei

cu valoarea investițiilor cât și prelungirea termenului de închiriere până la

23 martie 2004.

Prin anexa la contractul de închiriere

SCA V. s-a obligat să o despăgubească pe reclamantă la valoarea actualizată a

investițiilor efectuate în situația în care activele vor fi vândute prin

licitație, situație materializată la data de 26 noiembrie 2001. Reclamanta a

fost evacuată iar ulterior a introdus o acțiune prin care a solicitat

constatarea valabilității contractului de închiriere, acțiune admisă. Urmare

evacuării, reclamanta a înregistrat pierderile solicitate prin prezenta

acțiune.

Prin sentința civilă nr. 918 din data

de 4 mai 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis cererea

formulată de reclamantă și în consecință a obligat pârâta la plata sumei de

325.875,67 lei cu titlu de profit nerealizat în perioada 11 iunie 2002 - 23

aprilie 2004 către reclamantă.

Sentința instanței de fond a fost

apelată de către pârâta SC M.T. SRL Constanța, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 237 din 30 octombrie 2007, Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a

schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de

reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC P. SRL Timișoara în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei recurată și pe fond admiterea acțiunii introductive.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., a

luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, excepție care

primează înaintea invocării altor excepții și a reținut:

Având în vedere criticile formulate în

recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11

din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o

taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și de a depune timbrul judiciar de

0,15 lei.

Recursul nu a fost timbrat cu sumele

stabilite în sarcina recurentei.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997

modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către

instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost

însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta a fost citată

pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008 să timbreze recursul.

Având în vedere că recurenta nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru

termenul de judecată din data de 23 mai 2008, când procedura de citare a fost

legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20

pct. 1 si pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 și pct. 5 din

normele metodologice de aplicare a legii si ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea

recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta

SC P. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 237 din 30 octombrie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

mai 2008.