ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC P. SRL Timișoara, a solicitat obligarea pârâtei SC M.T. SRL Constanța la plata sumei de 168.961 euro, în echivalent în lei la data rămânerii definitive a sentinței, pretenții reprezentând profitul neachitat în perioada 11 iunie 2002 - 23 aprilie 2004 ca urmare a evacuării abuzive.

Reclamanta și-a motivat acțiunea, în sensul că a fost beneficiara contractului de locațiune nr. 58 din 23 februarie 2000 încheiat cu SCA V. SA asupra imobilului reprezentând ferma nr. 7 ovine, din localitatea Voiteg, locațiunea fiind ulterior prelungită printr-un act adițional denumit de părți protocol, prin care se prevedea compensarea chiriei cu valoarea investițiilor cât și prelungirea termenului de închiriere până la 23 martie 2004. Prin anexa la contractul de închiriere SCA V. s-a obligat să o despăgubească pe reclamantă la valoarea actualizată a investițiilor efectuate în situația în care activele vor fi vândute prin licitație, situație materializată la data de 26 noiembrie 2001. Reclamanta a fost evacuată iar ulterior a introdus o acțiune prin care a solicitat constatarea valabilității contractului de închiriere, acțiune admisă.

Urmare evacuării, reclamanta a înregistrat pierderile solicitate prin prezenta acțiune. Prin sentința civilă nr. 918 din data de 4 mai 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis cererea formulată de reclamantă și în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 325.875,67 lei cu titlu de profit nerealizat în perioada 11 iunie 2002 - 23 aprilie 2004 către reclamantă. Sentința instanței de fond a fost apelată de către pârâta SC M.T. SRL Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 237 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Timișoara în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată și pe fond admiterea acțiunii introductive. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, excepție care primează înaintea invocării altor excepții și a reținut: Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și de a depune timbrul judiciar de 0,15 lei.

Recursul nu a fost timbrat cu sumele stabilite în sarcina recurentei. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Constatând că recursul nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008 să timbreze recursul.

Având în vedere că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 si pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 și pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii si ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC P. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 237 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.