ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3024/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3024/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra cererii de
recurs de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată
că, prin decizia nr. 3407 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, la 31 octombrie 2007 s-a anulat ca insuficient timbrate recursurile
declarate de recurenții N.C. și I.D.D.
Împotriva deciziei mai
sus menționate au formulat contestație în anulare N.C. și I.D.D.
Contestatorii au
invocat prevederile art. 318 C. proc. civ. și au susținut că
instanța de recurs nu
a observat cele doua chitanțe în original de achitare a diferenței de taxa
judiciară de timbru de 4 lei fiecare, achitate la Oficiul Poștal Bacău, cu
mandatele din 25 septembrie 2007 - I.D.D. si nr. 15074 din 25 septembrie 2007 -
N.C. si expediate prin posta, cu scrisoare recomandata, la data de 15 octombrie
2007, împreuna cu patru exemplare din motivele de recurs.
Consecința erorii
materiale a instanței de recurs a fost aceea ca, la primul termen de judecata,
neobservând cererea de amânare motivată a apărătorului și nici dovezile de
achitare a diferenței de taxa judiciara de timbru, a anulat recursurile ca
insuficient timbrate.
Contestatorii
consideră că prin anularea recursurilor la primul termen de judecata, deși
taxele de timbru erau la acel moment achitate și fără a fi observată cererea de
amânare a apărătorului le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept
apărat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Intimata A.N.L. a
formulat întâmpinare și a invocat excepția tardivității formulării contestației
sau respingerea acesteia ca nefondată.
Analizând mai întâi
excepția invocată, conf. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge
pentru următoarele considerente:
Deși hotărârea
instanței de recurs a fost pronunțata la data de 31 octombrie 2007, contestatorii
au luat cunoștința de aceasta ulterior, respectiv la data de 21 noiembrie 2007.
Întrucât pricina se afla la primul termen de judecata, iar la dosar exista o
cerere de amânare din partea nostru, justificata cu acte medicale, ne-am
interesat cu privire la termenul de judecata ce urma a fi acordat în cauza abia
la data de 21 noiembrie 2007, prilej cu care contestatorii au luat cunoștință
ca recursurile fuseseră anulate si au achitat taxele de timbru necesare pentru
promovarea contestației in anulare, pe care au depus-o la data de 29 noiembrie 2007.
Având in vedere
dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. care prevede ca „
împotriva hotărârilor
irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silita,
contestația poate
fi
introdusa
in
termen
de
15
zile de la data când
contestatorul a luat la cunoștința de hotărâre
(și nu de la pronunțare), dar nu mai
târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabila
”
, Curtea
apreciază că s-a
exercitat in termen legal calea extraordinara de retractare.
Cât privește fondul
contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele:
Prin contestația în
anulare se solicită anularea deciziei nr. 3407 pronunțată în data de 31
octombrie 2007 în Dosarul nr. 1126/32/2006 aflat pe rolul Înaltei Curții de
Casație și Justiție, motivat de faptul că dezlegarea dată de instanță este rezultatul
unei greșeli materiale.
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare împotriva hotărârilor
judecătorești rămase definitive și irevocabile și ea poate fi promovată numai
pentru motivele prevăzute expres și limitativ la art. 317 și următoarele C.
proc. civ.
Potrivit art. 318 C.
proc. civ., invocat de contestatori, hotărârile instanțelor de recurs pot fi
atacate cu contestație, când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în
parte, a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare.
Susținerea
contestatorilor privind primul motiv, și anume, faptul că „dezlegarea data este
rezultatul unei greșeli materiale” este neîntemeiată întrucât, pe de o parte,
temeiul de drept invocat vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli
de judecată, respectiv „omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de
amânare, pe motive medicale” iar, pe de altă parte, instanța de recurs a
analizat în mod grupat cererile de amânare formulate și a avut în vedere toate
susținerile reclamanților.
Greșelile la care se
referă art. 318 C. proc. civ. trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță
ca urmare a omisiunii sau confundării unor elemente sau date materiale
esențiale din dosarul cauzei, ori, în speță, așa cum s-a arătat, instanța a
analizat în mod grupat cererile de amânare.
Mai mult, chiar dacă
în cazuri temeinic motivate, instanța ar fi trebuit să admită cererea privind
acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, această situație nu constituie
un motiv pentru introducerea contestației în anulare.
În ceea ce privește
anularea recursului ca insuficient timbrat, Înalta Curte apreciază legală și
temeinică soluția pronunțată întrucât, pe de o parte, recurenții au fost citați
cu mențiunea de a timbra recursul, însă nu s-au conformat iar, pe de altă
parte, potrivit disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cererea de recurs
trebuie timbrată anticipat.
Afirmația potrivit
căreia taxele de timbru au fost achitate și că dovada expedierii acestora ar fi
adeverințele nr. 5443 din 09 noiembrie 2007 și nr. 5444 din 09 noiembrie 2007,
Înalta Curte reține că acestea nu fac dovada achitării și depunerii taxelor de
timbru în contul Înaltei Curții de Casație și Justiție - beneficiar Primăria
sector 2.
Mai mult, și în
măsura în care aceste taxe de timbru au fost achitate, nu este îndeplinită
obligația prevăzută de lege, cererea fiind considerată timbrată din momentul
depunerii dovezilor achitării taxei de timbru la dosar.
În speță, nu poate fi
vorba de o greșeală materială în sensul legii, eventual de o greșeală de
judecată, care nu se poate îndrepta de aceeași instanță prin retractarea
propriei sale hotărâri.
Având în vedere acest
lucru, nu este posibil ca, pe calea contestației în anulare, să se critice
modul în care instanța a rezolvat problema timbrării recursului. Chiar dacă
instanța ar fi adoptat o soluție greșită în această problemă de ordin
procedural, partea nu se poate plânge pe calea contestației în anulare deoarece
nu este vorba de o greșeală materială în sensul legii sau de o omisiune de a
discuta un motiv de recurs.
De altfel, această
susținere, legată de timbraj, a fost analizată de instanța supremă, care a
reținut că recurenții erau obligați să timbreze recursul cu suma de 4 lei
anticipat, însă nu s-au conformat și prin urmare a dispus anularea recursului.
Contestația în
anulare fiind o cale de retractarea a unei hotărâri definitive și nu de cenzură
judiciară nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de
lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor
motive care au fost soluționate de instanță, și anume problema timbrajului.
Având in vedere cele
arătate urmează a se
respinge
excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimata A.N.L.
București, urmând a se respinge, ca nefondată și contestația în anulare
formulată de contestatorii N.C. și I.D.D. împotriva deciziei nr. 3407
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, la 31
octombrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
tardivității contestației în anulare invocată de intimata A.N.L. București.
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorii N.C. și I.D.D. împotriva deciziei nr. 3407
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 22 octombrie 2008