ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3024/2008

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 3407 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, la 31 octombrie 2007 s-a anulat ca insuficient timbrate recursurile declarate de recurenții N.C. și I.D.D. Împotriva deciziei mai sus menționate au formulat contestație în anulare N.C. și I.D.D. Contestatorii au invocat prevederile art. 318 C. proc. civ. și au susținut că instanța de recurs nu a observat cele doua chitanțe în original de achitare a diferenței de taxa judiciară de timbru de 4 lei fiecare, achitate la Oficiul Poștal Bacău, cu mandatele din 25 septembrie 2007 - I.D.D. si nr. 15074 din 25 septembrie 2007 - N.C.

si expediate prin posta, cu scrisoare recomandata, la data de 15 octombrie 2007, împreuna cu patru exemplare din motivele de recurs. Consecința erorii materiale a instanței de recurs a fost aceea ca, la primul termen de judecata, neobservând cererea de amânare motivată a apărătorului și nici dovezile de achitare a diferenței de taxa judiciara de timbru, a anulat recursurile ca insuficient timbrate. Contestatorii consideră că prin anularea recursurilor la primul termen de judecata, deși taxele de timbru erau la acel moment achitate și fără a fi observată cererea de amânare a apărătorului le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept apărat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Intimata A.N.L. a formulat întâmpinare și a invocat excepția tardivității formulării contestației sau respingerea acesteia ca nefondată. Analizând mai întâi excepția invocată, conf. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente: Deși hotărârea instanței de recurs a fost pronunțata la data de 31 octombrie 2007, contestatorii au luat cunoștința de aceasta ulterior, respectiv la data de 21 noiembrie 2007. Întrucât pricina se afla la primul termen de judecata, iar la dosar exista o cerere de amânare din partea nostru, justificata cu acte medicale, ne-am interesat cu privire la termenul de judecata ce urma a fi acordat în cauza abia la data de 21 noiembrie 2007, prilej cu care contestatorii au luat cunoștință ca recursurile fuseseră anulate si au achitat taxele de timbru necesare pentru promovarea contestației in anulare, pe care au depus-o la data de 29 noiembrie 2007. Având in vedere dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a doua C. proc.

civ. care prevede ca „ împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silita, contestația poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștința de hotărâre (și nu de la pronunțare), dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabila ” , Curtea apreciază că s-a exercitat in termen legal calea extraordinara de retractare. Cât privește fondul contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele: Prin contestația în anulare se solicită anularea deciziei nr. 3407 pronunțată în data de 31 octombrie 2007 în Dosarul nr. 1126/32/2006 aflat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție, motivat de faptul că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli materiale.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare împotriva hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile și ea poate fi promovată numai pentru motivele prevăzute expres și limitativ la art. 317 și următoarele C. proc. civ. Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatori, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare.

Susținerea contestatorilor privind primul motiv, și anume, faptul că „dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale” este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, temeiul de drept invocat vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv „omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de amânare, pe motive medicale” iar, pe de altă parte, instanța de recurs a analizat în mod grupat cererile de amânare formulate și a avut în vedere toate susținerile reclamanților. Greșelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omisiunii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale din dosarul cauzei, ori, în speță, așa cum s-a arătat, instanța a analizat în mod grupat cererile de amânare.

Mai mult, chiar dacă în cazuri temeinic motivate, instanța ar fi trebuit să admită cererea privind acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, această situație nu constituie un motiv pentru introducerea contestației în anulare. În ceea ce privește anularea recursului ca insuficient timbrat, Înalta Curte apreciază legală și temeinică soluția pronunțată întrucât, pe de o parte, recurenții au fost citați cu mențiunea de a timbra recursul, însă nu s-au conformat iar, pe de altă parte, potrivit disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cererea de recurs trebuie timbrată anticipat.

Afirmația potrivit căreia taxele de timbru au fost achitate și că dovada expedierii acestora ar fi adeverințele nr. 5443 din 09 noiembrie 2007 și nr. 5444 din 09 noiembrie 2007, Înalta Curte reține că acestea nu fac dovada achitării și depunerii taxelor de timbru în contul Înaltei Curții de Casație și Justiție - beneficiar Primăria sector 2. Mai mult, și în măsura în care aceste taxe de timbru au fost achitate, nu este îndeplinită obligația prevăzută de lege, cererea fiind considerată timbrată din momentul depunerii dovezilor achitării taxei de timbru la dosar. În speță, nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, eventual de o greșeală de judecată, care nu se poate îndrepta de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri.

Având în vedere acest lucru, nu este posibil ca, pe calea contestației în anulare, să se critice modul în care instanța a rezolvat problema timbrării recursului. Chiar dacă instanța ar fi adoptat o soluție greșită în această problemă de ordin procedural, partea nu se poate plânge pe calea contestației în anulare deoarece nu este vorba de o greșeală materială în sensul legii sau de o omisiune de a discuta un motiv de recurs. De altfel, această susținere, legată de timbraj, a fost analizată de instanța supremă, care a reținut că recurenții erau obligați să timbreze recursul cu suma de 4 lei anticipat, însă nu s-au conformat și prin urmare a dispus anularea recursului.

Contestația în anulare fiind o cale de retractarea a unei hotărâri definitive și nu de cenzură judiciară nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluționate de instanță, și anume problema timbrajului. Având in vedere cele arătate urmează a se respinge excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimata A.N.L. București, urmând a se respinge, ca nefondată și contestația în anulare formulată de contestatorii N.C. și I.D.D. împotriva deciziei nr. 3407 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, la 31 octombrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimata A.N.L. București. Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii N.C. și I.D.D. împotriva deciziei nr. 3407 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 octombrie 2008