ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către inculpatul C.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 5/ A din 8 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 20572/300/2009 și a sentinței penale nr. 707 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de către Judecătoria Sector 2 București, s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului. Constatându-se legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului C.M.F., s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendare. Instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului. Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției, arătând că inculpatul a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat arestarea sa. Recursul este inadmisibil. Încheierea atacată este pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, ca instanță de recurs. Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc.

pen., „încheierea dată în prima instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă”. Per a contrario, încheierea prin care s-a dispus menținerea arestării preventive pronunțată de o instanță în recurs, nu poate fi atacată separat cu recurs. De altfel, o încheiere a instanței de recurs este definitivă de la lege, neavând deschisă calea de atac, a altui recurs, la instanța superioară, în sistemul nostru procesual, neadmițându-se existența unui recurs, la recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul C.M.F. fiind inadmisibil, va fi respins ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., menținând astfel, hotărârea atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv onorariu de apărător din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.M.F. împotriva încheierii din 15 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 20572/300/2009 (225/2010). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2010.