ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 15 februarie 2010, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe rol

fiind soluționarea recursurilor declarate de către inculpatul C.M.F. împotriva Deciziei

penale nr. 5/ A din 8 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în Dosarul nr. 20572/300/2009 și a sentinței penale nr. 707 din

19 noiembrie 2009, pronunțată de către Judecătoria Sector 2 București, s-a luat

în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.

Constatându-se legală și temeinică

măsura arestării preventive a inculpatului C.M.F., s-a dispus menținerea stării

de arest a acestuia.

Împotriva încheierii sus-menționate,

a declarat recurs inculpatul, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendare.

Instanța, din oficiu, a invocat

excepția inadmisibilității recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu al

inculpatului a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției, arătând că

inculpatul a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive

și judecarea în libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile ce au

determinat arestarea sa.

Recursul este inadmisibil.

Încheierea atacată este pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, ca instanță de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 141 alin.

(1) C. proc. pen., „încheierea dată în prima instanță și în apel, prin care se

dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de

drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune

menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de

procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei

prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă”.

Per a contrario, încheierea prin

care s-a dispus menținerea arestării preventive pronunțată de o instanță în

recurs, nu poate fi atacată separat cu recurs.

De altfel, o încheiere a instanței

de recurs este definitivă de la lege, neavând deschisă calea de atac, a altui

recurs, la instanța superioară, în sistemul nostru procesual, neadmițându-se

existența unui recurs, la recurs.

În consecință, pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul C.M.F. fiind inadmisibil, va fi respins

ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C.

proc. pen., menținând astfel, hotărârea atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, inclusiv onorariu de apărător din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul C.M.F. împotriva încheierii din 15 februarie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 20572/300/2009 (225/2010).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2010.