ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 951/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 252 din 26 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea CN C.F.C.F.R. SA, sucursala regională Iași, împotriva deciziei nr. 2075 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, și a anulat decizia, fixând termen pentru soluționarea recursului. În soluționarea recursului, Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința nr. 3627 din 21 noiembrie 2007, Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația P.P.G. Iași împotriva pârâtei CN C.F.C.F.R. SA, regionala IAȘI, și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în Iași, cu obligarea pârâtei de a readuce spațiul la forma inițială.

Instanța a respins cererea privind exercitarea măsurii dispuse fără somație și fără punerea în întârziere. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra spațiilor comune aflate la parterul blocului situat în Iași, depunând în acest sens copia contractului de vânzare - cumpărare a apartamentelor de către proprietari, acte din care rezultă că a fost achiziționată și cota indiviză din suprafața de folosință comună a imobilului. În consecință, în baza dispozițiilor art. 480 C. civ., a considerat că cererea de evacuare a pârâtei din aceste spații este întemeiată, apreciind totodată că executarea acestei măsuri, fără somație și fără punerea în întârziere nu se impune, întrucât nu s-a făcut dovada urgenței unei astfel de măsuri.

Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 49 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că blocul de locuințe – în care se află spațiile în litigiu – avea prevăzută o zonă pentru evacuarea gunoaielor, zonă compusă din: spații cu deschidere la exterior amplasate la fiecare nivel al blocului și din camera de preluare și evacuare a gunoaielor. Conform raportului de expertiză a mai constatat că tubulatura de colectare și evacuare a gunoaielor a fost înlăturată și că majoritatea încăperilor sunt folosite de locatarii de la fiecare etaj, iar încăperea de la parterul blocului este folosită ca birouri de către serviciul de contabilitate al apelantei pârâte.

Cu privire la solicitarea pârâtei de a se stabili cu exactitate momentul dezafectării tubulaturii de colectare a gunoaielor pentru fiecare etaj s-a considerat că excede cadrului procesual. Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, susținând următoarele: - Instanța trebuia să verifice calitatea procesuală pasivă a pârâtei. - Decizia atacată este nelegală pentru că Sucursala regională Iași nu are personalitate juridică și pe cale de consecință nu poate avea calitate procesuală pasivă. Recurenta consideră că singura care ar fi putut să fie ținută să răspundă, în calitate de pârâtă, este CN C.F.C.F.R. SA, care nu a fost citată. - Reclamanta nu este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății, nefăcând dovada calității sale.

- Instanța de apel nu a ținut cont de obiecțiunile făcute la raportul de expertiză, însușindu-și concluziile acestuia, fără a ține cont de faptul că nu s-au verificat toate actele de proprietate, fără a stabili clar cine ocupă spațiul și fără a se verifica dacă va exista vreo înțelegere între părți referitoare la spațiul ce face obiectul litigiului. După expunerea situației de fapt și a modului în care s-a derulat litigiul la instanțele anterioare, recurenta susține că cererea de chemare în judecată trebuia respinsă întrucât are calitatea de coproprietară asupra spațiului în litigiu și nu-l ocupă abuziv. Prin întâmpinarea depusă la 29 iunie 2009, reclamanta solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - Câtă vreme reclamanta a inițiat prezentul litigiu pentru ocrotirea unui drept ocrotit juridicește – în cauză fiind vorba de dreptul de proprietate – este evident că are legitimitate procesuală activă și că acționează în apărarea lui. - De asemenea, nu poate fi primită nici pretinsa lipsă a calității procesuale pasive a pârâtei cât timp acesteia îi revine o obligație corelativă de respectare a dreptului pretins de reclamantă. - Nici critica ce vizează pretinsa lipsă a capacității procesuale a recurentei nu este fondată întrucât din actele depuse la această instanță rezultă că sucursalei i s-au delegat atribuțiile de reprezentare de către directorul societății mame.

Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, având un patrimoniu propriu, un scop de sine stătător și organe proprii de conducere, precum și o autonomie față de societatea mamă. De asemenea, în virtutea caracteristicilor lor, sucursalele pot avea anumite drepturi de reprezentare în virtutea unei delegări de atribuții de reprezentare date de directorul societății mamă. În cauză, CN C.F.C.F.R. SA, societate cu personalitate juridică și cu exercițiul drepturilor procesuale prin directorul general, a delegat exercițiul drepturilor procesuale, șefilor O.J.C.R.C.F. precum și personalului de specialitate juridică din cadrul D.A.J.

și Oficiilor juridice, aceștia putând să reprezinte cu puteri depline în fața instanțelor judecătorești din țară și străinătate (...), în cadrul oricărei proceduri de jurisdicție prevăzute de lege, folosind toate mijloacele de dovadă și de apărare legale, situație ce rezultă din dispoziția directorului general al CN C.F.C.F.R. SA din 21 aprilie 2005, privind delegarea de competență, act în vigoare și la data promovării prezentei acțiuni. Intimata, în calitate de asociație a proprietarilor de apartamente din bloc a făcut dovada prin contractele de vânzare - cumpărare ale membrilor ce intră în componența sa – că, la data achiziționării apartamentelor, fiecare dintre aceștia au dobândit și cotă indiviză din suprafața de folosință comună a imobilului, valoarea acestora, fiind inclusă în prețul de vânzare a locuințelor.

- Față de criticile ce vizează concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța reamintește că exercitarea controlului judiciar de nelegalitate se face numai în raport de prevederile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar nu asupra aspectelor ce ar putea viza o eventuală netemeinicie a deciziei atacate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei, în temeiul art. 302 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta CN C.F.C.F.R. SA, sucursala regională Iași, împotriva deciziei nr. 49 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.