ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 951/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 252 din 26 ianuarie 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare formulată de

contestatoarea CN C.F.C.F.R. SA, sucursala regională Iași, împotriva deciziei nr.

2075 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, și a anulat decizia, fixând termen pentru soluționarea recursului.

În soluționarea recursului,

Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința nr. 3627 din

21 noiembrie 2007, Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta Asociația P.P.G. Iași împotriva pârâtei CN C.F.C.F.R. SA, regionala

IAȘI, și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în Iași, cu obligarea

pârâtei de a readuce spațiul la forma inițială.

Instanța a respins cererea

privind exercitarea măsurii dispuse fără somație și fără punerea în întârziere.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra

spațiilor comune aflate la parterul blocului situat în Iași, depunând în acest

sens copia contractului de vânzare - cumpărare a apartamentelor de către

proprietari, acte din care rezultă că a fost achiziționată și cota indiviză din

suprafața de folosință comună a imobilului.

În consecință, în baza

dispozițiilor art. 480 C. civ., a considerat că cererea de evacuare a pârâtei

din aceste spații este întemeiată, apreciind totodată că executarea acestei

măsuri, fără somație și fără punerea în întârziere nu se impune, întrucât nu

s-a făcut dovada urgenței unei astfel de măsuri.

Apelul declarat de pârâtă a

fost respins ca nefondat prin decizia nr. 49 din 22 septembrie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

În considerentele deciziei,

instanța de apel a reținut că blocul de locuințe – în care se află spațiile în

litigiu – avea prevăzută o zonă pentru evacuarea gunoaielor, zonă compusă din:

spații cu deschidere la exterior amplasate la fiecare nivel al blocului și din

camera de preluare și evacuare a gunoaielor.

Conform raportului de

expertiză a mai constatat că tubulatura de colectare și evacuare a gunoaielor a

fost înlăturată și că majoritatea încăperilor sunt folosite de locatarii de la

fiecare etaj, iar încăperea de la parterul blocului este folosită ca birouri de

către serviciul de contabilitate al apelantei pârâte.

Cu privire la solicitarea

pârâtei de a se stabili cu exactitate momentul dezafectării tubulaturii de

colectare a gunoaielor pentru fiecare etaj s-a considerat că excede cadrului

procesual.

Împotriva acestei decizii,

pârâta a declarat recurs, susținând următoarele:

- Instanța trebuia să

verifice calitatea procesuală pasivă a pârâtei.

- Decizia atacată este

nelegală pentru că Sucursala regională Iași nu are personalitate juridică și pe

cale de consecință nu poate avea calitate procesuală pasivă.

Recurenta consideră că singura

care ar fi putut să fie ținută să răspundă, în calitate de pârâtă, este CN

C.F.C.F.R. SA, care nu a fost citată.

- Reclamanta nu este

titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății, nefăcând dovada

calității sale.

- Instanța de apel nu a ținut

cont de obiecțiunile făcute la raportul de expertiză, însușindu-și concluziile

acestuia, fără a ține cont de faptul că nu s-au verificat toate actele de

proprietate, fără a stabili clar cine ocupă spațiul și fără a se verifica dacă

va exista vreo înțelegere între părți referitoare la spațiul ce face obiectul

litigiului.

După expunerea situației de

fapt și a modului în care s-a derulat litigiul la instanțele anterioare,

recurenta susține că cererea de chemare în judecată trebuia respinsă întrucât

are calitatea de coproprietară asupra spațiului în litigiu și nu-l ocupă

abuziv.

Prin întâmpinarea depusă la

29 iunie 2009, reclamanta solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

- Câtă vreme reclamanta a

inițiat prezentul litigiu pentru ocrotirea unui drept ocrotit juridicește – în

cauză fiind vorba de dreptul de proprietate – este evident că are legitimitate

procesuală activă și că acționează în apărarea lui.

- De asemenea, nu poate fi

primită nici pretinsa lipsă a calității procesuale pasive a pârâtei cât timp

acesteia îi revine o obligație corelativă de respectare a dreptului pretins de reclamantă.

- Nici critica ce vizează

pretinsa lipsă a capacității procesuale a recurentei nu este fondată întrucât

din actele depuse la această instanță rezultă că sucursalei i s-au delegat

atribuțiile de reprezentare de către directorul societății mame.

Astfel, potrivit art. 43 din

Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică

ale societăților comerciale, având un patrimoniu propriu, un scop de sine

stătător și organe proprii de conducere, precum și o autonomie față de societatea

mamă.

De asemenea, în virtutea

caracteristicilor lor, sucursalele pot avea anumite drepturi de reprezentare în

virtutea unei delegări de atribuții de reprezentare date de directorul

societății mamă.

În cauză, CN C.F.C.F.R. SA,

societate cu personalitate juridică și cu exercițiul drepturilor procesuale

prin directorul general, a delegat exercițiul drepturilor procesuale, șefilor O.J.C.R.C.F.

precum și personalului de specialitate juridică din cadrul D.A.J. și Oficiilor

juridice, aceștia putând să reprezinte cu puteri depline în fața instanțelor

judecătorești din țară și străinătate (...), în cadrul oricărei proceduri de

jurisdicție prevăzute de lege, folosind toate mijloacele de dovadă și de

apărare legale, situație ce rezultă din dispoziția directorului general al CN

C.F.C.F.R. SA din 21 aprilie 2005, privind delegarea de competență, act în

vigoare și la data promovării prezentei acțiuni.

Intimata, în calitate de

asociație a proprietarilor de apartamente din bloc a făcut dovada prin

contractele de vânzare - cumpărare ale membrilor ce intră în componența sa –

că, la data achiziționării apartamentelor, fiecare dintre aceștia au dobândit

și cotă indiviză din suprafața de folosință comună a imobilului, valoarea

acestora, fiind inclusă în prețul de vânzare a locuințelor.

- Față de criticile ce

vizează concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța

reamintește că exercitarea controlului judiciar de nelegalitate se face numai

în raport de prevederile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar nu asupra

aspectelor ce ar putea viza o eventuală netemeinicie a deciziei atacate.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei, în temeiul art. 302

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta CN C.F.C.F.R. SA, sucursala regională Iași, împotriva deciziei nr. 49

din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2010.