ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1908/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 625/COM din 3 martie

2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta Asociația de Proprietari P.T.2 Gară în contradictoriu cu pârâta

C.N.C.F. 1 și SC P.E. SRL s-a dispus evacuarea pârâtei SC P.E. SRL din spațiul

situat la parterul blocului X situat în Iași, strada Silvestru, s-a respins

cererea reclamantului privind executarea acestei măsuri fără somație sau punere

în întârziere și s-a dispus obligarea pârâților să aducă spațiul la forma

inițială.

În considerentele

sentinței, tribunalul a reținut că blocul X este prevăzut din construcții cu o

zonă pentru evacuarea gunoaielor, respectiv: spații cu deschidere la exterior

amplasate la fiecare nivel al blocului de locuințe unde urma să se colecteze

toate gunoaiele menajere de la nivelul respectiv și evacuate printr-un tub

colector de tablă și camera de preluare și evacuare a gunoaielor amplasată la

parterul blocului de locuințe, spațiu în care, în prezent funcționează pârâta

SC P.E. SRL.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel CN C.F.C.F.R. SA Sucursala Regională C.F. prin reprezentanții

săi legali criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.

Apelanta a arătat că

spațiile aflate la parterul blocului X sunt proprietatea Sucursalei Regionale

C.F. Iași deoarece în prețul apartamentelor vândute de compania apelantă nu au

fost incluse spațiile pe care Asociația de Proprietari le consideră ca fiind

proprietatea acesteia. Locatarii nu au cumpărat decât locuințele spațiile cu

altă destinație aveau altă valoare care nu a fost inclusă în valoarea

apartamentelor.

Prin Decizia

comercială nr. 90 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

comercială, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei reținându-se în

considerentele deciziei că proprietarii apartamentelor situate în blocul X sunt

și proprietarii spațiilor cu altă destinație, situate în clădire și aceasta

indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuința și

spațiul cu altă destinație (în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al art. 10

din Legea nr. 85/1992).

Acest aspect este

dovedit în cauză cu copia contractului de vânzare-cumpărare aflat la fila 77

dosar, din care rezultă că imobilul înstrăinat cuprinde atât camerele de

locuit, cât și „cota indiviză de 2.54 % din suprafața de folosință comună a

imobilului", temeiul legal al vânzării fiind Legea nr. 85/1992 și

Decretul-lege nr. 61/1990.

Raportat la

prevederile relevante ale Legii nr. 85/1992 și la cuprinsul contractului

standard de vânzare - cumpărare a locuințelor încheiat de apelantă în calitate

de vânzător, potrivit cu care chiriașii au cumpărat și cota indiviză din

spațiul de folosință comună, curtea de apel a respins ca nefondată susținerea

acesteia privitoare la rămânerea în proprietate a spațiului comun aflat la parterul

blocului.

În ceea ce privește

raportul de expertiză efectuat la instanța de fond de către expertul G.N. s-a

constatat că în mod justificat a fost înlăturat ca probă întrucât, pe de o

parte, expertul a invocat lipsa cărții tehnice a construcției și a documentelor

necesare pentru lămurirea cauzei, precum și imposibilitatea identificării

camerei gunoier, iar pe de altă parte, a concluzionat în sensul nedovedirii

dreptului de proprietate al reclamantei, deși verificarea acestui drept nu

cădea în sarcina sa.

S-a mai reținut că

prin Decizia nr. 49 din 22 septembrie 2008 secția comercială a Curții de Apel

Iași s-a pronunțat deja în sensul că Asociația de Proprietari PT 2 Gară

(reclamantă în prezenta cauză) este proprietara spațiului de la parterul

blocului T 1 prin includerea în prețul de vânzare a fiecărui apartament a cotei

indivize din suprafața de folosință a imobilului (filele 86-87 dosar fond).

Împotriva acestei

decizii reclamanta a declarat recurs criticând soluția dată în apel sub

aspectul greșitei aprecieri cu privire la dreptul de proprietate asupra

spațiului din litigiu pe care reclamanta nu-l poate pretinde într-o acțiune de

evacuare.

Înalta Curte, din

oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în

pronunțare pe această excepție.

Analizând cererea de

recurs în raport de criticile formulate de recurentă se constată că argumentele

aduse în dezvoltarea acestora nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de

nelegalitate din cele prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ.

Cum aspectele vizează

aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor

ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul

controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței

de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulă cererea

de recurs declarată de pârâta CN C.F.C.F.R. SA București - Sucursala Regională

CF Iași împotriva Deciziei nr. 90 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași,

secția comercială, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2010.