ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1908/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 625/COM din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari P.T.2 Gară în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. 1 și SC P.E. SRL s-a dispus evacuarea pârâtei SC P.E. SRL din spațiul situat la parterul blocului X situat în Iași, strada Silvestru, s-a respins cererea reclamantului privind executarea acestei măsuri fără somație sau punere în întârziere și s-a dispus obligarea pârâților să aducă spațiul la forma inițială.

În considerentele sentinței, tribunalul a reținut că blocul X este prevăzut din construcții cu o zonă pentru evacuarea gunoaielor, respectiv: spații cu deschidere la exterior amplasate la fiecare nivel al blocului de locuințe unde urma să se colecteze toate gunoaiele menajere de la nivelul respectiv și evacuate printr-un tub colector de tablă și camera de preluare și evacuare a gunoaielor amplasată la parterul blocului de locuințe, spațiu în care, în prezent funcționează pârâta SC P.E. SRL. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel CN C.F.C.F.R. SA Sucursala Regională C.F. prin reprezentanții săi legali criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate. Apelanta a arătat că spațiile aflate la parterul blocului X sunt proprietatea Sucursalei Regionale C.F.

Iași deoarece în prețul apartamentelor vândute de compania apelantă nu au fost incluse spațiile pe care Asociația de Proprietari le consideră ca fiind proprietatea acesteia. Locatarii nu au cumpărat decât locuințele spațiile cu altă destinație aveau altă valoare care nu a fost inclusă în valoarea apartamentelor. Prin Decizia comercială nr. 90 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei reținându-se în considerentele deciziei că proprietarii apartamentelor situate în blocul X sunt și proprietarii spațiilor cu altă destinație, situate în clădire și aceasta indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuința și spațiul cu altă destinație (în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al art. 10 din Legea nr. 85/1992).

Acest aspect este dovedit în cauză cu copia contractului de vânzare-cumpărare aflat la fila 77 dosar, din care rezultă că imobilul înstrăinat cuprinde atât camerele de locuit, cât și „cota indiviză de 2.54 % din suprafața de folosință comună a imobilului", temeiul legal al vânzării fiind Legea nr. 85/1992 și Decretul-lege nr. 61/1990. Raportat la prevederile relevante ale Legii nr. 85/1992 și la cuprinsul contractului standard de vânzare - cumpărare a locuințelor încheiat de apelantă în calitate de vânzător, potrivit cu care chiriașii au cumpărat și cota indiviză din spațiul de folosință comună, curtea de apel a respins ca nefondată susținerea acesteia privitoare la rămânerea în proprietate a spațiului comun aflat la parterul blocului.

În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat la instanța de fond de către expertul G.N. s-a constatat că în mod justificat a fost înlăturat ca probă întrucât, pe de o parte, expertul a invocat lipsa cărții tehnice a construcției și a documentelor necesare pentru lămurirea cauzei, precum și imposibilitatea identificării camerei gunoier, iar pe de altă parte, a concluzionat în sensul nedovedirii dreptului de proprietate al reclamantei, deși verificarea acestui drept nu cădea în sarcina sa. S-a mai reținut că prin Decizia nr. 49 din 22 septembrie 2008 secția comercială a Curții de Apel Iași s-a pronunțat deja în sensul că Asociația de Proprietari PT 2 Gară (reclamantă în prezenta cauză) este proprietara spațiului de la parterul blocului T 1 prin includerea în prețul de vânzare a fiecărui apartament a cotei indivize din suprafața de folosință a imobilului (filele 86-87 dosar fond).

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând soluția dată în apel sub aspectul greșitei aprecieri cu privire la dreptul de proprietate asupra spațiului din litigiu pe care reclamanta nu-l poate pretinde într-o acțiune de evacuare. Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție. Analizând cererea de recurs în raport de criticile formulate de recurentă se constată că argumentele aduse în dezvoltarea acestora nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate din cele prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Cum aspectele vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuțiile instanței de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulă cererea de recurs declarată de pârâta CN C.F.C.F.R. SA București - Sucursala Regională CF Iași împotriva Deciziei nr. 90 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.