ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 497/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

sectorului 2 București sub nr. 1903/300/2008, reclamanții N.G., I.I. și I.G. au

chemat în judecată pe pârâtele N.E., D.P. și R.G.M., solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună evacuarea acestora din cele două imobile

corpuri de construcții menționate la pozițiile 1 și 2 din certificatul de

moștenitor nr. 612/1967 și terenul aferent, situate în București, str. Oituz,

pe care pârâții le ocupă fără drept.

Prin sentința civilă

nr. 6935/2008, pronunțată de Judecătoria

Sectorului 2 București, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantului N.G.; s-a admis acțiunea și s-a dispus evacuarea

pârâților din imobilele formate din două corpuri de construcții și terenul

aferent, astfel cum au fost identificate la pozițiile 1 și 2 din certificatul

de moștenitor nr. 612/1967, cu obligarea pârâtelor la plata către reclamanți a

sumei de 1010,3 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței s-a arătat,

în esență, că potrivit certificatului de moștenitor nr. 612/1967, de pe urma

defunctului O.N. au rămas ca moștenitori legali numiții N.M., N.E., P.N. și N.I.,

iar ca moștenitori testamentari numitele N.E. și N.E.

S-a mai arătat că, prin decizia

civilă nr. 1488 din 31 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București,

rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 417/2007 a Curții de Apel București

s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între numitele N.E. și N.E. cu

privire la cotele-părți din dreptul de proprietate asupra imobilelor pe care N.E.

le-a dobândit prin certificatul de moștenitor nr. 612/1967, stabilindu-se și că

hotărârea pronunțată ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții N.E., D.P. și R.G.M.

Prin decizia civilă nr. 301/ A din

26 februarie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

nefondate, apelurile formulate de pârâți.

Împotriva acestei decizii, au declarat

recurs pârâtele D.P. și N.E.

Prin decizia

civilă nr.

1473 din 16 noiembrie 2008

, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele D.P. și

N.E.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de

revizuire pârâta N.E. invocând dispozițiile art. 322 și următoarele C. proc.

civ., susținând că respectiva decizie a fost dată fără a se ține cont de

probatoriul din dosar, care arăta în mod cert existența a trei imobile  corpuri

de casă) dintre care un imobil la poziția nr. 1 și două imobile la poziția nr. 2,

ceea ce nu a atestat decât modul superficial cu care a fost studiat dosarul

cauzei.

Totodată, s-a mai invocat faptul că

nu s-a ținut cont nici de dreptul de proprietate și voința unui

comoștenitor–coindivizar, identificat în persoana lui L.E.A., fapt recunoscut

de însuși N.G.

Prin cererea de completare a

motivelor de revizuire, revizuienta a arătat că mai bine de 40 de ani

cotele-părți ale numiților P.N. și N.I. au fost în posesia neîntreruptă a

pârâtei, astfel că, potrivit art. 1890 C. civ., se poate constata intervenită

prescripția achizitivă, ceea ce nu atestă decât faptul că în cauză nu se poate

invoca lipsa de titlu a pârâtei, din moment ce se poate constata posesia

neîntreruptă a acesteia din anul 1955 (conform testamentului nr. 1654/1955) cât

și conform certificatului de moștenitor nr. 612/1967 și până în prezent.

Prin decizia civilă nr. 338/ R din

24 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta

N.E., a respins cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect și a

dispus restituirea cauțiunii.

Împotriva acestei

din

urmă decizii a declarat recurs revizuienta

N.E., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

În drept, s-au invocat prevederile art.

304 pct. 4, 6 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs depuse odată

cu cererea, recurenta a susținut că instanța de judecată a încălcat și aplicat

greșit legea, deoarece acțiunea în evacuare intentată împotriva sa și a

erezilor ei, nu a fost intentată de către toți comoștenitorii-coindivizari,

conform certificatului de moștenitor nr. 612 din 27 decembrie 1967, nu a fost

efectuată o analiză a dreptului de proprietate în baza căruia a fost solicitată

evacuarea sa.

Totodată, revizuienta susține că

este nefondat caracterul administrativ invocat în vederea admiterii evacuării

sale, din moment ce impozitul aferent, precum și utilitățile imobilului, nu au

fost achitate de către reclamanți.

La data de 1 ianuarie 2011,

intimatul N.G. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită

respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs formulată de revizuienta N.E.,

arătând faptul că decizia recurată în prezenta cauză, este o decizie

irevocabilă dată de o instanță de revizuire împotriva unei decizii irevocabile.

Astfel, conform prevederilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată

asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită; cum hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre irevocabilă dată de

o instanță de recurs, rezultă că împotriva deciziei de soluționare a

revizuirii, nu mai poate fi exercitat recursul.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte va reține, ca fiind întemeiată, excepția

inadmisibilității recursului declarat de revizuientă, excepție invocată de

către intimat prin întâmpinare, avându-se în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 299 C. proc. civ.,

sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile

prevăzute de lege.

De asemenea, dispozițiile art. 328 alin.

(1) stipulează faptul că, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor

de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1473

din 16 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele D.P. și N.E.,

astfel încât, și decizia civilă nr. 338/ R din 24 februarie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuienta N.E. este tot o decizie irevocabilă care, potrivit

dispozițiile legale arătate mai sus, respectiv art. 299 C. proc. civ., nu mai

poate fi atacată cu recurs.

Aceasta întrucât, împotriva

hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative de la care nu se poate deroga.

Față de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu

recurs.

Această concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac, partea neputându-se judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac.

Cum hotărârea recurată este irevocabilă,

fiind pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva acesteia

apare ca un „recurs la recurs”, ceea ce este inadmisibil.

Față de cele arătate, este de prisos

a se cerceta motivele formulate de pârâtă, legate de fondul cauzei, astfel

încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenta N.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuenta N.E. împotriva deciziei civile nr. 338/ R din 24

februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2011.