ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3305/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 698 din 28

iunie 2005 pronunțată în dosar nr. 1920/2005, Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a admis excepția inadmisibilității, a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantele M.D. și M.G., în contradictoriu cu pârâta Municipiul

București, prin primarul general.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

București a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:

Reclamantele M.D. și M.G. au chemat

în judecată pe pârâta Primăria Generală a Municipiului București, solicitând

obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului teren, situat in

București, sector 5, în suprafață de 478 mp.

În motivarea cererii, întemeiată pe

dispozițiile art. 21 și art. 44 din Constituția României, art. 66 și art. 68

din Legea nr. 215/2001, art. 10, art. 11, art. 20 și art. 51 din Legea nr.

10/2001, art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997, art. 480-481 C. civ.,

reclamantele au arătat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. e) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind expropriat în baza unui act

normativ nepublicat, respectiv, Decretul prezidențial nr. 365 din 22 noiembrie 1995,

cât și cele ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, text de lege care

dispune că bunurile preluate de stat, fără un titlu valabil, inclusiv cele

obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii

proprietari sau succesorii acestora.

Prin sentința civilă nr. 3613 din 28

aprilie 2005, Judecătoria Sector 2 București a admis excepția de necompetență

materială a judecătoriei și a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului București.

S-a reținut în motivarea sentinței

că, în cazul în care se solicită examinarea legalității măsurii exproprierii,

și în raport cu aceasta, recunoașterea dreptului de proprietate și restituirea

imobilului - competența de soluționare, potrivit art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc.

civ., revine tribunalului.

Pe rolul Tribunalului București, secția

a V-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 1920/2005.

Prin decizia civilă nr. 118/A,

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat

de apelantele-reclamante M.D. domiciliată în București, sector 3 și M.G.

domiciliată în București, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 698 din 28

iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul

nr. 1920/2005, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul București, prin primarul

general, cu sediul în București, sector 5.

Împotriva decizii instanței de apel

au formulat cerere de recurs la data de 28 martie 2006 M.D. și M.G., prin care

au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Decizia civilă nr. 118/A din 21

martie 2006 a fost pronunțată la al doilea termen de judecata, în lipsa

reclamanților ce nu și-au putut exercita dreptul la apărare.

Pe data de 22 martie au depus o

cerere la dosarul cauzei, de amânare sau lăsare a dosarului la ultima strigare,

deoarece apărătorul lor mai avea o cauză la Tribunalul Giurgiu în data de 24 martie.

Ulterior, au aflat că ședința de

judecată avusese deja loc pe data de 21 martie.

Față de aceasta situație, recurentele

au susținut că s-au încălcat dispozițiile art. 89 și urm. C. proc. civ., precum

și prevederile art. 108 alin. (2) și (3), deoarece încălcarea de către instanța

de apel a ordinii de drept și a ordinii publice și neregularitatea actelor de

procedură sunt evidente.

Prin încheierea de ședință din data

de 29 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantele M.M. și M.G.

împotriva deciziei civile nr. 118/A din 21 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

Din oficiu, instanța a dispus repunerea

pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării recursului la

termenul de judecată din 27 mai 2010.

Analizând lucrările dosarului,

Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 248 C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an.

În speță, recursul dedus judecății a

rămas în nelucrare începând cu data de 29 martie 2007 și niciuna din părțile

litigante nu a înțeles să ceară, în termenul mai sus arătat, continuarea

judecății.

Așa fiind, cum de la momentul

suspendării judecății recursului ca urmare a conduitei procesuale pasive

adoptată de părți a trecut mai mult de 1 an, Înalta Curte urmează a constata că

a intervenit perimarea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamantele M.D. și M.G. împotriva deciziei nr. 118/A din 21 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

mai 2010.