ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3504/2008

Asupra

recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 15 octombrie 2008, pronunțată în

dosarul nr. 32819/3/2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, cererea de

revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulată de apelantul

inculpat C.F.

S-a acordat termen la 5 noiembrie 2008 pentru citarea

intimatelor părți vătămate.

Împotriva încheierii, a declarat recurs inculpatul C.F.

solicitând revocarea măsurii preventive, întrucât nu se mai mențin temeiurile

care au stat la baza luării acestei măsuri preventive și deplasarea sa în

Italia este necesară pentru rezolvarea litigiilor penale și civile pe care le

are în Italia.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat

este nefondat pentru următoarele argumente:

Prin încheierea din 28 aprilie 2006 a Tribunalului

București, s-a dispus

arestarea preventivă

a inculpatului C.F., măsură executată prin

mandatul nr. 162/UP/2006.

Inculpatul a fost

extrădat din Italia, iar arestarea efectivă s-a executat

la

18 august 2006.

Prin sentința penală nr. 1320 din 28 septembrie 2007, s-a

dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi

țara.

Inculpatul a fost judecat în cauză pentru infracțiunea de

trafic de persoane, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003

raportat la

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 și a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința

menționată.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel,

aflat în curs de soluționare.

Prin cererea formulată în apel, inculpatul a solicitat

revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, susținând că are

afaceri judiciare în Italia, iar prezența sa este necesară în Italia, întrucât

i s-au confiscat bunuri.

Cererea de revocare a fost respinsă prin încheierea din 15

octombrie 2008, atacată prin prezentul recurs.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că în mod legal și justificat i-a fost respinsă cererea inculpatului,

pentru că temeiurile luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara

se mențin.

Astfel, procesul este în curs de desfășurare și se impune

menținerea măsurii atât pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului, cât

și pentru împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată.

Totodată, prezența inculpatului este necesară

în România pentru soluționarea definitivă a procesului penal din prezenta

cauză, inculpatul având posibilitatea de a angaja apărător în Italia pentru a

fi apărat, de a trimite memorii, a propune probe, neexistând o prioritate de a

fi prezent în Italia. Prezența sa în țară este necesară, ea vizând căi de atac

împotriva unei sentințe de condamnare, în timp ce în Italia sunt chestiuni

legate de confiscarea unor bunuri. Inculpatul este cetățean român, motiv pentru

care a și fost dispusă extrădarea sa din Italia.

In consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

200 lei din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F.

împotriva încheierii din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 32819/3/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 31 octombrie 2008.