ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1827/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1827/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de
ședință din 12 mai 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, investită cu
soluționarea apelurilor declarate de inculpatul D.N. și de alți inculpați
împotriva sentinței penale nr. 157 F din 18 martie 2009 a Tribunalului Galați,
secția
penală, procedând la verificarea
legalității și temeiniciei arestării
preventive a inculpatului D.N., a
dispus, în baza art. 139 alin. (1) și a art. 145 C. proc. pen., înlocuirea
măsurii arestării preventive cu
măsura
obligării de a nu părăsi localitate, impunându-i să respecte
următoarele
obligații:
- să se prezinte la
organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este
chemat;
- să se prezinte la
organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv la Poliția comunei
Tulucești, județul Galați,
conform programului
de supraveghere întocmit de organul de poliție
sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
·
să nu își schimbe locuința fără
încuviințarea organului judiciar
care
a dispus măsura;
·
să nu dețină, să nu folosească
și să nu poarte nici o categorie
de
arme;
În
baza art. 145 alin. (1
2
) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a
fost
obligat să nu se apropie și să nu comunice în mod direct sau
indirect cu persoanele care au în cauză calitatea
de martori.
Inculpatului
i-a fost atrasă atenția că, în cazul încălcării, cu
rea-credință, a obligațiilor care îi revin, măsura
obligării de a nu părăsi
localitatea
va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Totodată, s-a dispus punerea de îndată în
libertate a
inculpatului de sub puterea
mandatului le arestare preventivă nr.
50
din 22 august 2008 emis de Tribunalul Galați, daca nu este arestat în altă
cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut
că, prin mai multe
hotărâri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
statuat cu valoare de principiu
că, în cursul desfășurării procesului
penal, învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle in stare le
libertate și numai în cazuri deosebite, ca de exemplu atunci când persoana
făptuitorului prezintă un pericol grav acuzatul
să se afle în stare de
deținere, fără ca privarea de libertate să apară
ca o anticipare a pedepsei închisorii; conform jurisprudenței în materie,
pericolul
concret pentru ordinea publică
este înțeles ca o "reacție colectivă față
de infracțiunea
săvârșită, care, prin rezonanța ei, afectează
echilibrul
social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare,
de temere și insecuritate socială, stimulează
temerea că justiția nu
acționează suficient de ferm împotriva unor
manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte
persoane să comită fapte asemănătoare".
Acuzarea nu a
dovedit cu probe pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică
lăsarea în libertate a inculpatului la
mai
bine de 1 an 7 luni de la săvârșirea faptei, a cărei rezonanță s-a
estompat
odată cu trecerea timpului.
Curtea de la Strasbourg a statuat cu valoare de principiu că,
odată cu trecerea
timpului, nu mai sunt suficiente temeiurile care au
legitimat arestarea, autoritățile naționale având
obligația pozitivă să indice alte elemente care să legitimeze în continuare
menținerea
stării de arest, cu alte cuvinte
justificarea în concret, în fiecare caz, a
interesului public care, în
ciuda prezumției de nevinovăție, poate cântări mai greu decât dreptul la
libertate.
Mai mult, Curtea de la Strasbourg a decis că atunci când sunt
chemate să statueze cu
privire la necesitatea menținerii detenției
preventive a unei persoane, instanțele naționale au
obligația să
verifice dacă nu este posibil
să se recurgă la alte măsuri prin care să
se asigure buna desfășurare a
procesului. În cauza de față se constată că, deși arestat de la data de 21
august 2008, nu s-a făcut dovada că lăsarea în libertate a inculpatului ar mai
prezenta un interes public, ori un pericol concret pentru ordinea publică, atât
acuzarea cât și prima instanță neaducând
argumente convingătoare pentru justificarea menținerii stării de arest, context
în care, avându-
se în vedere jurisprudența constantă a Curții de la
Strasbourg, precum și împrejurarea că, în cursul cercetării judecătorești,
majoritatea martorilor acuzării au reliefat o
altă situație de fapt, s-a
apreciat că temeiurile avute în vedere la
momentul arestării preventive, precum și la prelungirea și menținerea succesivă
a
acestei măsuri, s-au schimbat. Totodată,
s-a apreciat că înlocuirea
măsurii privative de libertate cu măsura
obligării de a nu părăsi localitatea, în condițiile este cea mai potrivită
măsură pentru
inculpat, asigurându-se
suficiente garanții pentru buna desfășurare a
procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii unor
noi
infracțiuni.
Împotriva
acestei încheieri, Direcția de Investigare a
Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată si Terorism a declarat, în
termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea
încheierii șl, în
rejudecare respingerea cererii de înlocuire a măsurii
arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și, în
consecință, menținerea stării de arest a
inculpatului.
Recursul
este fondat.
Dispoziția instanței
de apel, de a înlocui măsura arestării
preventive,
cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea
este
nelegală și netemeinică avându-se în vedere că temeiurile
care au determinat arestarea inculpatului,
condamnat deja de prima
instanță la o pedeapsă de 8 ani închisoare,
pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr.
678/2001, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) și
a art. 37 lit. b) C. pen., nu s-au schimbat
și justifică în continuare
privarea sa de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal.
În
sarcina inculpatului D.N. s-a reținut că, în cursul
anilor 2006 - 2007, acționând
în baza aceleiași rezoluții infracționale,
dar în mod repetat, împreună cu
inculpata D.D., a racolat, transferat, transportat, primit și cazat în Italia
mai multe persoane în scopul exploatării acestora, prin obligarea la muncă ori
prin obligarea
la comiterea de
infracțiuni, acționând prin inducerea în eroare, a
menințare sau prin constrângerea ori fizică ori morală, a acestora.
Astfel, faptele
comise de inculpat fac parte din categoria infracțiunilor cu un grad ridicat de
pericol social, iar evaluarea
pericolului
pentru ordinea publică nu trebuie să aibă în vedere numai
datele privind
persoana inculpatului, ci și probele existente privind la situația de fapt, în
raport cu care se învederează că lăsarea în
libertate
a inculpatului poate crea un sentiment de insecuritate sau ar
putea încuraja și alte persoane să comită fapte
asemănătoare.
Înalta Curte
apreciază, față de cele expuse, că lăsarea în liberate a inculpatului prezintă
un pericol concret pentru ordinea
publică și
pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal,
avându-se în vedere importanța relațiilor sociale
încălcate, gravitatea
deosebită a
faptelor, urmarea produsă, antecedentele penale ale
acestuia
(recidivist), precum și faptul că infracțiunile pentru care este cercetat sunt
sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Recursul
declarat învederându-se, așadar fondat, urmează ca
în baza art. 385
15
pct.
2 lit. c) C. proc. pen., să fie admis, să
fie casată încheierea atacată și,
pe fond să se constate că măsura
arestării
preventive a inculpatului D.N. se impune a fi menținută în baza art. 300
2
și art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.I.I.C.O.T. GALAȚI împotriva
încheierii din 12 mai 2009 a Curții de Apel
Galați, secția penală,
pronunțată în
dosarul nr. 6485/121/2008, privind pe inculpatul D.N.
Casează încheierea atacată și înlătură aplicarea art. 139 alin. (1)
și a art. 145 C. proc. pen.
Conform art. 300
2
și art. 160
b
alin. (1) și (3) C.
proc. pen.
constată temeinică și legală măsura arestării preventive a
inculpatului D.N.,
măsură pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.