ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3174/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 385 din 6 aprilie 2009, în temeiul art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37, lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului R.Z. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), C. pen., rap.

la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate, aplicându-se inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, de 5 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 27 noiembrie 2008 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 0,49 grame heroină, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 15 decembrie 2008. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei obținută din vânzarea drogurilor. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca N., a acumulatorului și cartelei sim C. depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 23 decembrie 2008, a telefonului mobil marca N., a acumulatorului și cartelei sim C. depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 23 decembrie 2008, a bluzei de trening și a puloverului, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 23 decembrie 2008. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul M.J.L.C.

Instanța de fond a reținut, în fapt, că pe data de 26 noiembrie 2008, în jurul orei 18,00, colaboratorul sub acoperire P.M., însoțit de investigatorul sub acoperire P.I., a cumpărat de la inculpat, în interiorul imobilului situat în sectorul 2, București, cu suma de 200 lei, cantitatea de 0,58 grame de heroină, iar la percheziția domiciliară efectuată pe data de 27 noiembrie 2009, în același imobil în care locuiește inculpatul, au fost găsite două seringi, un ac pentru seringă, două fiole sparte și o folie, toate cu urme de heroină, distruse după efectuarea analizelor de laborator, fiind, de asemenea, ridicate un telefon mobil marca N., cu cartelă sim C., un telefon mobil marca N., cu cartelă sim C., un pulover și o geacă din fâș.

În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume declarația martorului R.C., procesele-verbale de redare a declarațiilor investigatorului sub acoperire P.I. și colaboratorului sub acoperire P.M., procesul-verbal de redare a interceptării audio-video în mediul ambiental, efectuată la cumpărarea autorizată a drogurilor, procesul-verbal de percheziție imobiliară, însoțit de declarațiile martorului-asistent M.N., rapoartele de constatare tehnico-științifică, ambele din data de 27 noiembrie 2008, întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului privind consumul de droguri.

De asemenea, a reținut că, prin sentința penală nr. 1.213 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei Sectorului II București, din Dosarul nr. 10820/2001, definitivă prin Decizia penală nr. 409 din 3 februarie 2002 a Tribunalului București, i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, din care a fost dedusă prevenția pe durata 5 octombrie 2001 - 1 noiembrie 2001, fiind arestat în executare pe data de 18 aprilie 2002, iar, prin sentința penală nr. 2193/2007 a Judecătoriei Sectorului 5 București, a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 127 zile închisoare.

La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală, gradul de pericol social concret al faptelor penale, determinat de modalitatea de comitere, persoana inculpatului, care este recidivist postexecutoriu și a avut o atitudine procesuală nesinceră, reținând în favoarea sa dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere cantitatea redusă de drog de mare risc traficată. În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru nelegalitate și netemeinicie. în dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințate, proba testimonială cu martorii pe situația de fapt S.M.

(fila 44 dosar instanță de apel), audiată la termenul de judecată din data de 26 iunie 2009, V.T. (fila 63 dosar instanță de apel) și S.A. (fila 62 dosar instanță de apel), precum și vizionarea CD-ului, efectuată de instanța de apel, întocmindu-se un proces-verbal (fila 64 dosar instanță de apel).

În motivarea scrisă și orală a apelului, apelantul-inculpat a arătat că, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, nu există probe certe de vinovăție, ci doar declarația izolată a colaboratorului cu identitate protejată P.M., care nu se coroborează cu alte probe, deoarece înregistrarea audio-video, vizionată inclusiv de instanța de apel, nu poate constitui o probă certă, atâta timp cât nu se menționează data și nu se disting vocile și trăsăturile feței, în plus au fost audiați trei martori pe situația de fapt, la propunerea sa, care au susținut că este doar consumator, nu și traficant de heroină, astfel că a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., iar cât privește infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a solicitat reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., avându-se în vedere atitudinea sa procesuală sinceră, cu efectul reindividualizării cuantumului pedepsei închisorii. Prin Decizia penală nr. 173/ A din 16 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat R.Z. împotriva sentinței penale nr. 385 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția l penală.

În temeiul art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen., raportat la art. 300 2 C. proc. pen., art. 160 b , alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 27 noiembrie 2008 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul M.J.L.C. Pentru a pronunța această decizie, analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a reținut că instanța de fond, având în vedere probele administrate, în mod corect a reținut situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului.

S-a apreciat că solicitarea apelantului-inculpat de a fi achitat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, motivat că fapta nu există, este lipsită de fundament real. Astfel, avându-se în vedere denunțul și declarația martorului-denunțător R.C. (filele 2, 3, dosar de urmărire penală, fila 41, dosar instanță de fond), potrivit cărora inculpatul vinde heroină, de mai mulți ani, chiar și după arestarea fraților săi R.V., zis B. și R.A., în imobilul din București, sectorul 2, s-a organizat o cumpărare supravegheată, astfel că pe data de 26 noiembrie 2008, în jurul orei 18,00, s-au deplasat la imobilul respectiv investigatorul sub acoperire P.I., însoțit de colaboratorul sub acoperire P.M., care a intrat în curtea interioară a imobilului, constituit din mai multe apartamente, cu intrări separate, a mers la locuința inculpatului, unde i-a găsit doar pe martorii V.T.

și S.A., părinții acestuia, care i-au spus că inculpatul nu este acasă, oferindu-se să-i vândă heroină, apoi, în curte, a apărut inculpatul, de la care, cu suma de 200 lei, a cumpărat două doze de heroină. Această situație de fapt rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încheiat pe data de 26 noiembrie 2008 de către I.G.P.R. - B.C.C.O. - Serviciul Antidrog (fila 15, dosar de urmărire penală), din procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declarației investigatorului sub acoperire P.I. (fila 13, dosar de urmărire penală), care și-a menținut susținerile în fața instanței de fond (fila 37 dosar instanță de fond), din procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declarației colaboratorului sub acoperire P.M.

(fila 14 dosar de urmărire penală) care, în fața instanței de fond a descris, în mod similar, traseul parcurs în interiorul curții imobilului (fila 36, dosar instanță de fond), coroborate cu procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea în scris a interceptării audio video efectuată în mediul ambiental (filele 16 și 17 dosar de urmărire penală), care confirmă afirmațiile colaboratorului sub acoperire, conform cărora părinții inculpatului i-au spus că acesta nu este acasă, oferindu-se să-i vândă heroină, după care s-a întâlnit în curte cu inculpatul, de la care a cumpărat heroina, astfel după cum atestă procesul-verbal din data de 16 iulie 2009, întocmit în urma vizionării în ședință publică a interceptării audio-video (fila 64 dosar instanță de apel), în care instanța de apel a consemnat faptul că, deși imaginile nu conțin data, se poate constata că, mai întâi, colaboratorul sub acoperire a mers la locuința inculpatului, în care i-a găsit doar pe martorii V.T.

și S.A., părinții inculpatului, apoi, în curte, s-a întâlnit cu un bărbat, care purta o bluză cu dungi orizontale și o geacă de culoare deschisă, ridicate de organele de poliție de la domiciliul inculpatului, astfel după cum atestă procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 27 noiembrie 2008 (filele 45-48 dosar de urmărire penală), cu planșe fotografice înfățișând obiectele vestimentare (filele 20-22, dosar de urmărire penală) și cu declarațiile martorului-asistent M.N. (filele 49-51 dosar de urmărire penală, fila 35 dosar instanță de fond). După cum s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică din 27 noiembrie 2008, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor (filele 27-29, dosar de urmărire penală), dozele cumpărate de la inculpat conțineau cantitatea de 0,58 grame de heroină.

Toate aceste probe, care se completează, compun situația de fapt reținută în sarcina inculpatului.

La cercetarea judecătorească a fondului, inculpatul nu a propus probe pe situația de fapt, construindu-și o apărare mincinoasă abia în apel, când au fost audiați martorii pe situația de fapt S.M., concubina acestuia, potrivit căreia locuiesc separat de părinții inculpatului, iar pe data de 26 noiembrie 2008, în jurul orelor 18,00 - 19,00, au fost plecați de acasă la mama acesteia (fila 44, dosar instanță de apel), V.T., tatăl inculpatului, care a susținut că locuiesc împreună și că pe data respectivă fiul său nu a fost plecat de acasă (fila 63, dosar instanță de apel) și S.A., mama inculpatului, care, dimpotrivă, a precizat că pe data respectivă fiul său nu a fost acasă, pentru că se droga pe străzi (fila 62, dosar instanță de apel), însă cu toții au fost de acord că pe data de 26 noiembrie 2008, pe care o țin minte pentru că a doua zi a avut loc percheziția domiciliară, nu a venit nici o persoană la domiciliul acestora, deși imaginile video, coroborate cu celelalte probe, contrazic această singular unanimă afirmație.

Declarațiile inculpatului la urmărirea penală (filele 64, 67, dosar de urmărire penală), în fața judecătorului, la arestarea preventivă (fila 71, dosar de urmărire penală) și în fața instanței de fond (fila 23 dosar instanță de fond) sunt rezervate și susțin dependența de heroină, cu bani proveniți din furturile din buzunare, iar în apel a încercat să convingă, prin declarațiile părtinitoare ale părinților și concubinei acestuia, că mai degrabă fură, decât se ocupă cu traficul de droguri, pentru a-și permite consumul propriu, fără drept, de heroină.

Cât privește cel de-al doilea motiv de apel, privind reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii aplicată pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanța de apel a reținut limitele speciale ale pedepsei închisorii cuprinse între 2 ani și 5 ani închisoare, prevăzute de legea penală, gradul relativ redus de pericol social el faptei penale, ținându-se seama de faptul că este o opțiune personală, persoana inculpatului, care, la vârsta sa de 29 de ani, este dependent de heroină de aproximativ 15 ani, potrivit declarațiilor proprii și ale părinților acestuia, trăiește într-un mediu nociv și stimulant pentru consumul de droguri, atâta timp cât părinții și frații acestuia sunt implicați în lumea drogurilor, nu are un loc de muncă și nici ocupație, dar are antecedente penale, fiind condamnat, prin trei sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.

S-a mai reținut starea de agravare a răspunderii penale a recidivei postexecutorii, în raport cu pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 869 din 2 iunie 2004 a Judecătoriei Sectorului II, București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1856 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel București, din care a fost dedusă perioada 5 septembrie 2001 - 1 noiembrie 2001, inclusiv, și scăzută perioada executată cu începere de la data de 18 aprilie 2002, atitudinea procesuală constant nesinceră, care exclude posibilitatea reținerii circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art. 74, alin. (1), lit. c), C. pen.

S-a mai constatat că instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., constând în cantitatea mică de heroină traficată, care, în mod firesc, nu are legătură decât cu infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, însă a înlătura această netemeinicie în apelul declarat doar de apelantul-inculpat ar însemna încălcarea principiului neagravării situației în propriul apel, consacrat de art. 372 alin. (1) C. proc. pen. Astfel, s-a reținut că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, coborâtă sub minimul special prevăzut de legea penală, ca efect al greșitei rețineri a unei cauze de atenuare a răspunderii penale, constituie o pedeapsă mult prea blândă, în raport cu agresivitatea consumului de heroină și cu starea de recidivă.

Instanța de apel a apreciat că însăși pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, stabilită de instanța de fond, prin caracterul său blând, nu va putea asigura reeducarea inculpatului, prin abandonarea conduitei infracționale și reintegrarea sa în societate, cu privire la care șansele sunt reduse. Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care, prin motivele de recurs, a reiterat criticile formulate în apel, solicitând achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, susținând că din probatoriul administrat rezultă un dubiu cu privire la vinovăția acestuia și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, în sensul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, nu este incident în cauză. Instanța de apel, în decizia atacată, a analizat pe larg mijloacele de probă și apărările formulate de inculpat, în motivarea deciziei fiind argumentată amplu și convingător vinovăția acestuia, instanța făcând referire și trimitere concretă la mijloacele de probă.

În prezenta cauză s-a dat eficiență deplină dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se corect că la data de 26 noiembrie 2008, în jurul orei 18,00, colaboratorul sub acoperire P.M., însoțit de investigatorul sub acoperire P.I., a cumpărat de la recurentul inculpat, cu suma de 200 lei, cantitatea de 0,58 grame de heroină, iar la percheziția domiciliară efectuată pe data de 27 noiembrie 2009, în același imobil în care locuiește recurentul inculpat, au fost găsite două seringi, un ac pentru seringă, două fiole sparte și o folie, toate cu urme de heroină. Astfel, probele administrate în faza urmăririi penale, la instanța de fond și completate în apel, respectiv: denunțul și declarația martorului-denunțător R.C.

(filele 2, 3 dosar de urmărire penală, fila 41 dosar instanță de fond), procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încheiat pe data de 26 noiembrie 2008 de către I.G.P.R. - B.C.C.O. - Serviciul Antidrog (fila 15 dosar de urmărire penală), procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 27 noiembrie 2008 (filele 45-48 dosar de urmărire penală), raportul de constatare tehnico-științifică din 27 noiembrie 2008, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor (filele 27-29 dosar de urmărire penală), planșele fotografice înfățișând obiectele vestimentare (filele 20-22 dosar de urmărire penală), declarațiile martorului-asistent M.N. (filele 49-51 dosar de urmărire penală, fila 35 dosar instanță de fond), procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declarației investigatorului sub acoperire P.I.

(fila 13 dosar de urmărire penală), declarația dată în fața instanței de fond de către investigatorul sub acoperire (fila 37 dosar instanță de fond), procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declarației colaboratorului sub acoperire P.M. (fila 14 dosar de urmărire penală), declarația dată de colaboratorul sub acoperire în fața instanței de fond (fila 36 dosar instanță de fond), procesul - verbal din data de 27 noiembrie 2008 de redare în scris a interceptării audio video efectuată în mediul ambiental (filele 16 și 17 dosar de urmărire penală), procesul-verbal din data de 16 iulie 2009, întocmit în urma vizionării în ședință publică a interceptării audio-video (fila 64 dosar instanță de apel), dovedesc că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului au fost judicios stabilite, pronunțându-se în mod corect condamnarea acestuia.

Nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, nu este fondată. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigențele impuse de art. 52 C. pen. Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta, cât și în ceea ce privește coportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale. Înalta Curte apreciază că, față de gradul de pericol social al faptei, de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, care nu se află la primul contact cu legea penală, faptele fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, reducerea pedepsei aplicate acestuia nu se justifică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.Z. împotriva Deciziei penale nr. 173/ A din 16 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata reținerii și a arestării preventive de la 27 noiembrie 2008 la 8 octombrie 2009. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.Z. împotriva Deciziei penale nr. 173/ A din 16 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 27 noiembrie 2008 la 8 octombrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.