ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3174/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3174/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 385 din

6 aprilie 2009, în temeiul art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37, lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76,

alin. (1), lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului R.Z. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65

C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 3 ani.

În baza art. 4

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 74 alin. (2), C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., art.

80 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 6

luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de mare

risc, în vederea consumului propriu, fără drept.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele cu

închisoarea aplicate, aplicându-se inculpatului pedeapsa închisorii cea mai

grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71

C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a),

teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 27 noiembrie

2008 la zi.

În baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 0,49 grame

heroină, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform

dovezii din 15 decembrie 2008.

În baza art. 17

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei

de 200 lei obținută din vânzarea drogurilor.

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a

telefonului mobil marca N., a acumulatorului și cartelei sim C. depuse la

camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 23

decembrie 2008, a telefonului mobil marca N., a acumulatorului și cartelei sim C.

depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din

23 decembrie 2008, a bluzei de trening și a puloverului, depuse la camera de

corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 23 decembrie 2008.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei,

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va

fi avansat din fondul M.J.L.C.

Instanța de

fond a reținut, în fapt, că pe data de 26 noiembrie 2008, în jurul orei 18,00,

colaboratorul sub acoperire P.M., însoțit de investigatorul sub acoperire P.I.,

a cumpărat de la inculpat, în interiorul imobilului situat în sectorul 2,

București, cu suma de 200 lei, cantitatea de 0,58 grame de heroină, iar la

percheziția domiciliară efectuată pe data de 27 noiembrie 2009, în același

imobil în care locuiește inculpatul, au fost găsite două seringi, un ac pentru

seringă, două fiole sparte și o folie, toate cu urme de heroină, distruse după

efectuarea analizelor de laborator, fiind, de asemenea, ridicate un telefon

mobil marca N., cu cartelă sim C., un telefon mobil marca N., cu cartelă sim C.,

un pulover și o geacă din fâș.

În motivare,

instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume declarația

martorului R.C., procesele-verbale de redare a declarațiilor investigatorului

sub acoperire P.I. și colaboratorului sub acoperire P.M., procesul-verbal de

redare a interceptării audio-video în mediul ambiental, efectuată la cumpărarea

autorizată a drogurilor, procesul-verbal de percheziție imobiliară, însoțit de

declarațiile martorului-asistent M.N., rapoartele de constatare

tehnico-științifică, ambele din data de 27 noiembrie 2008, întocmite de

Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, declarațiile de

recunoaștere ale inculpatului privind consumul de droguri. De asemenea, a

reținut că, prin sentința penală nr. 1.213 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei

Sectorului II București, din Dosarul nr. 10820/2001, definitivă prin Decizia penală

nr. 409 din 3 februarie 2002 a Tribunalului București, i-a fost aplicată

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, din care a fost dedusă prevenția pe

durata 5 octombrie 2001 - 1 noiembrie 2001, fiind arestat în executare pe data de

18 aprilie 2002, iar, prin sentința penală nr. 2193/2007 a Judecătoriei

Sectorului 5 București, a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă

rămas neexecutat de 127 zile închisoare.

La

individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, instanța a avut în vedere

criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală, gradul de pericol

social concret al faptelor penale, determinat de modalitatea de comitere,

persoana inculpatului, care este recidivist postexecutoriu și a avut o

atitudine procesuală nesinceră, reținând în favoarea sa dispozițiile art. 74 alin.

(2) C. pen., având în vedere cantitatea redusă de drog de mare risc traficată.

În termen

legal, inculpatul a declarat apel, pentru nelegalitate și netemeinicie. în

dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințate, proba testimonială cu martorii pe

situația de fapt S.M. (fila 44 dosar instanță de apel), audiată la termenul de

judecată din data de 26 iunie 2009, V.T. (fila 63 dosar instanță de apel) și S.A.

(fila 62 dosar instanță de apel), precum și vizionarea CD-ului, efectuată de

instanța de apel, întocmindu-se un proces-verbal (fila 64 dosar instanță de apel).

În motivarea

scrisă și orală a apelului, apelantul-inculpat a arătat că, în ceea ce privește

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, nu există probe certe de vinovăție, ci doar declarația

izolată a colaboratorului cu identitate protejată P.M., care nu se coroborează

cu alte probe, deoarece înregistrarea audio-video, vizionată inclusiv de

instanța de apel, nu poate constitui o probă certă, atâta timp cât nu se

menționează data și nu se disting vocile și trăsăturile feței, în plus au fost

audiați trei martori pe situația de fapt, la propunerea sa, care au susținut că

este doar consumator, nu și traficant de heroină, astfel că a solicitat

achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art.

10 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., iar cât privește infracțiunea de deținere

de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută

de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a solicitat reținerea

circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., avându-se în vedere atitudinea sa procesuală sinceră, cu efectul

reindividualizării cuantumului pedepsei închisorii.

Prin Decizia penală

nr. 173/ A din 16 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat R.Z. împotriva

sentinței penale nr. 385 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția l

penală.

În temeiul art.

383 alin. (1)

1

C. proc. pen., raportat la art. 300

2

C.

proc. pen., art. 160

b

, alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat.

În temeiul art.

383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă

începând cu data de 27 noiembrie 2008 la zi.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei

de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul M.J.L.C.

Pentru a

pronunța această decizie, analizând actele și lucrările dosarelor, precum și

sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie

invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța

de apel a reținut că instanța de fond, având în vedere probele administrate, în

mod corect a reținut situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului.

S-a apreciat

că solicitarea apelantului-inculpat de a fi achitat pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2, alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, motivat că fapta nu există, este lipsită de fundament real.

Astfel,

avându-se în vedere denunțul și declarația martorului-denunțător R.C. (filele

2, 3, dosar de urmărire penală, fila 41, dosar instanță de fond), potrivit

cărora inculpatul vinde heroină, de mai mulți ani, chiar și după arestarea

fraților săi R.V., zis B. și R.A., în imobilul din București, sectorul 2, s-a

organizat o cumpărare supravegheată, astfel că pe data de 26 noiembrie 2008, în

jurul orei 18,00, s-au deplasat la imobilul respectiv investigatorul sub

acoperire P.I., însoțit de colaboratorul sub acoperire P.M., care a intrat în

curtea interioară a imobilului, constituit din mai multe apartamente, cu intrări

separate, a mers la locuința inculpatului, unde i-a găsit doar pe martorii V.T.

și S.A., părinții acestuia, care i-au spus că inculpatul nu este acasă,

oferindu-se să-i vândă heroină, apoi, în curte, a apărut inculpatul, de la

care, cu suma de 200 lei, a cumpărat două doze de heroină.

Această

situație de fapt rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, încheiat pe data de 26 noiembrie 2008 de către I.G.P.R. - B.C.C.O. -

Serviciul Antidrog (fila 15, dosar de urmărire penală), din procesul-verbal din

data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declarației

investigatorului sub acoperire P.I. (fila 13, dosar de urmărire penală), care

și-a menținut susținerile în fața instanței de fond (fila 37 dosar instanță de

fond), din procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de

către procuror a declarației colaboratorului sub acoperire P.M. (fila 14 dosar

de urmărire penală) care, în fața instanței de fond a descris, în mod similar,

traseul parcurs în interiorul curții imobilului (fila 36, dosar instanță de

fond), coroborate cu procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind

redarea în scris a interceptării audio video efectuată în mediul ambiental

(filele 16 și 17 dosar de urmărire penală), care confirmă afirmațiile

colaboratorului sub acoperire, conform cărora părinții inculpatului i-au spus

că acesta nu este acasă, oferindu-se să-i vândă heroină, după care s-a întâlnit

în curte cu inculpatul, de la care a cumpărat heroina, astfel după cum atestă procesul-verbal

din data de 16 iulie 2009, întocmit în urma vizionării în ședință publică a

interceptării audio-video (fila 64 dosar instanță de apel), în care instanța de

apel a consemnat faptul că, deși imaginile nu conțin data, se poate constata

că, mai întâi, colaboratorul sub acoperire a mers la locuința inculpatului, în

care i-a găsit doar pe martorii V.T. și S.A., părinții inculpatului, apoi, în

curte, s-a întâlnit cu un bărbat, care purta o bluză cu dungi orizontale și o

geacă de culoare deschisă, ridicate de organele de poliție de la domiciliul

inculpatului, astfel după cum atestă procesul-verbal de percheziție domiciliară

din data de 27 noiembrie 2008 (filele 45-48 dosar de urmărire penală), cu

planșe fotografice înfățișând obiectele vestimentare (filele 20-22, dosar de

urmărire penală) și cu declarațiile martorului-asistent M.N. (filele 49-51

dosar de urmărire penală, fila 35 dosar instanță de fond).

După cum s-a

stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică din 27 noiembrie 2008,

întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor (filele

27-29, dosar de urmărire penală), dozele cumpărate de la inculpat conțineau

cantitatea de 0,58 grame de heroină.

Toate aceste

probe, care se completează, compun situația de fapt reținută în sarcina

inculpatului.

La cercetarea

judecătorească a fondului, inculpatul nu a propus probe pe situația de fapt,

construindu-și o apărare mincinoasă abia în apel, când au fost audiați martorii

pe situația de fapt S.M., concubina acestuia, potrivit căreia locuiesc separat

de părinții inculpatului, iar pe data de 26 noiembrie 2008, în jurul orelor

18,00 - 19,00, au fost plecați de acasă la mama acesteia (fila 44, dosar

instanță de apel), V.T., tatăl inculpatului, care a susținut că locuiesc

împreună și că pe data respectivă fiul său nu a fost plecat de acasă (fila 63,

dosar instanță de apel) și S.A., mama inculpatului, care, dimpotrivă, a

precizat că pe data respectivă fiul său nu a fost acasă, pentru că se droga pe

străzi (fila 62, dosar instanță de apel), însă cu toții au fost de acord că pe

data de 26 noiembrie 2008, pe care o țin minte pentru că a doua zi a avut loc

percheziția domiciliară, nu a venit nici o persoană la domiciliul acestora,

deși imaginile video, coroborate cu celelalte probe, contrazic această singular

unanimă afirmație.

Declarațiile

inculpatului la urmărirea penală (filele 64, 67, dosar de urmărire penală), în

fața judecătorului, la arestarea preventivă (fila 71, dosar de urmărire penală)

și în fața instanței de fond (fila 23 dosar instanță de fond) sunt rezervate și

susțin dependența de heroină, cu bani proveniți din furturile din buzunare, iar

în apel a încercat să convingă, prin declarațiile părtinitoare ale părinților

și concubinei acestuia, că mai degrabă fură, decât se ocupă cu traficul de

droguri, pentru a-și permite consumul propriu, fără drept, de heroină.

Cât privește

cel de-al doilea motiv de apel, privind reindividualizarea judiciară a pedepsei

închisorii aplicată pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, în

vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, instanța de apel a reținut limitele speciale ale

pedepsei închisorii cuprinse între 2 ani și 5 ani închisoare, prevăzute de

legea penală, gradul relativ redus de pericol social el faptei penale,

ținându-se seama de faptul că este o opțiune personală, persoana inculpatului,

care, la vârsta sa de 29 de ani, este dependent de heroină de aproximativ 15

ani, potrivit declarațiilor proprii și ale părinților acestuia, trăiește

într-un mediu nociv și stimulant pentru consumul de droguri, atâta timp cât

părinții și frații acestuia sunt implicați în lumea drogurilor, nu are un loc

de muncă și nici ocupație, dar are antecedente penale, fiind condamnat, prin

trei sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor

infracțiuni de furt calificat.

S-a mai

reținut starea de agravare a răspunderii penale a recidivei postexecutorii, în

raport cu pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 869 din 2 iunie 2004 a Judecătoriei Sectorului II, București, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 1856 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, din care a fost dedusă perioada 5 septembrie 2001 - 1 noiembrie 2001,

inclusiv, și scăzută perioada executată cu începere de la data de 18 aprilie 2002,

atitudinea procesuală constant nesinceră, care exclude posibilitatea reținerii

circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art. 74, alin. (1), lit. c), C.

pen.

S-a mai

constatat că instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., constând în

cantitatea mică de heroină traficată, care, în mod firesc, nu are legătură

decât cu infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, însă a înlătura

această netemeinicie în apelul declarat doar de apelantul-inculpat ar însemna

încălcarea principiului neagravării situației în propriul apel, consacrat de art.

372 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, s-a

reținut că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, coborâtă sub minimul special

prevăzut de legea penală, ca efect al greșitei rețineri a unei cauze de

atenuare a răspunderii penale, constituie o pedeapsă mult prea blândă, în

raport cu agresivitatea consumului de heroină și cu starea de recidivă.

Instanța de

apel a apreciat că însăși pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, stabilită de

instanța de fond, prin caracterul său blând, nu va putea asigura reeducarea

inculpatului, prin abandonarea conduitei infracționale și reintegrarea sa în

societate, cu privire la care șansele sunt reduse.

Împotriva

hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul,

care, prin motivele de recurs, a reiterat criticile formulate în apel, solicitând

achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic

de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

susținând că din probatoriul administrat rezultă un dubiu cu privire la

vinovăția acestuia și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii

cuantumului, pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc,

în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

Examinând cauza

prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de

recurentul inculpat, în sensul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, nu este incident în cauză.

Instanța de

apel, în decizia atacată, a analizat pe larg mijloacele de probă și apărările

formulate de inculpat, în motivarea deciziei fiind argumentată amplu și

convingător vinovăția acestuia, instanța făcând referire și trimitere concretă

la mijloacele de probă.

În prezenta

cauză s-a dat eficiență deplină dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se corect că la data de 26

noiembrie 2008, în jurul orei 18,00, colaboratorul sub acoperire P.M., însoțit

de investigatorul sub acoperire P.I., a cumpărat de la recurentul inculpat, cu

suma de 200 lei, cantitatea de 0,58 grame de heroină, iar la percheziția

domiciliară efectuată pe data de 27 noiembrie 2009, în același imobil în care

locuiește recurentul inculpat, au fost găsite două seringi, un ac pentru

seringă, două fiole sparte și o folie, toate cu urme de heroină.

Astfel,

probele administrate în faza urmăririi penale, la instanța de fond și

completate în apel, respectiv: denunțul și declarația martorului-denunțător R.C.

(filele 2, 3 dosar de urmărire penală, fila 41 dosar instanță de fond),

procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încheiat pe data de 26

noiembrie 2008 de către I.G.P.R. - B.C.C.O. - Serviciul Antidrog (fila 15 dosar

de urmărire penală), procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 27

noiembrie 2008 (filele 45-48 dosar de urmărire penală), raportul de constatare

tehnico-științifică din 27 noiembrie 2008, întocmit de Laboratorul Central de

Analiză și Profil ale Drogurilor (filele 27-29 dosar de urmărire penală),

planșele fotografice înfățișând obiectele vestimentare (filele 20-22 dosar de

urmărire penală), declarațiile martorului-asistent M.N. (filele 49-51 dosar de

urmărire penală, fila 35 dosar instanță de fond), procesul-verbal din data de

27 noiembrie 2008, privind redarea de către procuror a declarației investigatorului

sub acoperire P.I. (fila 13 dosar de urmărire penală), declarația dată în fața

instanței de fond de către investigatorul sub acoperire (fila 37 dosar instanță

de fond), procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2008, privind redarea de

către procuror a declarației colaboratorului sub acoperire P.M. (fila 14 dosar

de urmărire penală), declarația dată de colaboratorul sub acoperire în fața

instanței de fond (fila 36 dosar instanță de fond), procesul - verbal din data

de 27 noiembrie 2008 de redare în scris a interceptării audio video efectuată

în mediul ambiental (filele 16 și 17 dosar de urmărire penală), procesul-verbal

din data de 16 iulie 2009, întocmit în urma vizionării în ședință publică a

interceptării audio-video (fila 64 dosar instanță de apel), dovedesc că

faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului au fost

judicios stabilite, pronunțându-se în mod corect condamnarea acestuia.

Nici critica

întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., privind

individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea de deținere de

droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art.

4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care s-a dispus

condamnarea inculpatului, nu este fondată.

Sub acest

aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de natură a satisface

exigențele impuse de art. 52 C. pen.

Potrivit

textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta, cât și în ceea ce privește coportamentul făptuitorului.

Ca atare,

pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa

fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea săvârșirii altor fapte penale.

Înalta Curte

apreciază că, față de gradul de pericol social al faptei, de atitudinea

procesuală nesinceră a inculpatului, care nu se află la primul contact cu legea

penală, faptele fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, reducerea

pedepsei aplicate acestuia nu se justifică.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

inculpat R.Z. împotriva Deciziei penale nr. 173/ A din 16 iulie 2009 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Potrivit art.

385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen.,

combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce

durata reținerii și a arestării preventive de la 27 noiembrie 2008 la 8

octombrie 2009.

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.Z. împotriva Deciziei penale

nr. 173/ A din 16 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării

preventive de la 27 noiembrie 2008 la 8 octombrie 2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 octombrie 2009.