ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.10.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2009

HOTĂRÂRE
27.10.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 19 din 27 august

2009 a Curții de Apel Galați, a fost admisă cererea formulată de SC M. SRL Galați

și SC M.S. SRL Galați, în contradictoriu cu numitul Z.M., chemat în calitatea

sa de președinte al Autorității Naționale Sanitare Veterinare (A.N.S.V.) în

temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.

A fost aplicată pârâtului o amendă de 20%

din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 6

august 2009 și până la executarea efectivă a sentinței civile nr. 171 din 6

august 2009 a Curții de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că pârâtul a refuzat în mod nejustificat să pună în executare o

sentință civilă (117/2009) prin care s-a dispus suspendarea executării unei

Note de serviciu (201/2009) care impunea măsurile de control documentar pentru

sarea importată de reclamante din Ucraina, numai pe baza unui buletin de

analiză eliberat de un laborator de referință creditat din Comunitatea

Europeană.

Instanța a considerat neavenită

atitudinea pârâtului care, după pronunțarea sentinței de suspendare, a emis

Nota de serviciu nr. 208 din 24 august 2009 prin care se preciza că, în scopul

aducerii la îndeplinire a sentinței, se suspendă executarea primei Note până la

pronunțarea instanței de fond.

A apreciat instanța că pârâtul avea

obligația, ca efect al suspendării dispuse prin sentința civilă nr. 171/2009,

să deblocheze importurile în cauză pe baza buletinelor de analiză întocmite și

eliberate de Institutul de Igienă și Sănătate Publică București, întrucât

reclamanta obținuse buletinele de analiză necesare din care rezulta că sarea

importată nu prezintă un nivel de contaminare radioactivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat în

termen recursul de față pârâtul, cererea fiind legal scutită de plata taxei de

timbru.

Recurentul critică sentința ca nelegală

și netemeinică, arătând că, din punct de vedere formal aplicarea sancțiunii

trebuia prevăzută de la data rămânerii irevocabile a sentinței pretins

neexecutate, în speță 6 septembrie 2009, iar nu de la data pronunțării ei: 6

august 2009.

Tot din punct de vedere formal,

recurentul consideră că nu el avea calitate procesuală pasivă în cauză, ci

autoritatea publică la care se referă hotărârea: A.N.S.V.

Asupra fondului, recurentul susține că

măsura pe care a dispus-o după primirea sentinței de suspendare nu poate fi

considerată „neavenită”, întrucât pentru a dispune deblocarea importurilor ar

fi trebuit să existe toate documentele legale care să permită finalizarea controlului

documentar.

Invocă, în acest sens, recurentul dispozițiile

Regulamentului CE nr. 733/2008 privind condițiile de import al produselor

agricole originare din țările terțe Uniunii Europene în urma accidentului

nuclear produs la Cernobâl și justifică astfel rațiunile pentru care a fost

emisă Nota de serviciu nr. 201/2009.

Recursul se fondează, sentința atacată

urmând a fi modificată în sensul respingerii acțiunii, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,obligația

executării unei hotărâri în contenciosul administrativ, în ceea ce privește

autoritatea obligată, se referă la obligații concrete pe care sentința trebuie

să le prevadă expres și explicit, căci textul le enumără ca fiind dispuse de

instanță: să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ ori să

elibereze un alt înscris ori să efectueze anumite operațiuni administrative.

Or, dacă dispozitivul sentinței invocate

de reclamante nu prevedea expres care sunt măsurile pe care autoritatea trebuie

să le ia, textul art. 24 în ceea ce privește sancțiunea nu se poate aplica.

Nici reclamanta, nici instanța investită

conform art. 24 și nici autoritatea nu sunt îndrituite să lămurească și nici să

extindă dispozitivul sentinței de executat, dincolo de ceea ce el dispune

expres.

Or, dacă, prin sentința dată în

suspendarea executării Notei nr. 201/2009, s-a dispus suspendarea ei și nimic

altceva, nu se poate imputa conducătorului autorității că nu a ordonat

deblocarea importurilor.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că,

în raport cu temeiul și scopul controlului instituit de A.N.S.V. ca autoritate

și fiind vorba de posibila contaminare a unor produse cu radiații, interesul

public al siguranței și sănătății populației prevalează asupra intereselor private

comerciale ale importatorilor supuși acestui control, cu atât mai mult cu cât

în cauză nu s-a făcut dovada că autoritatea și conducătorul ei ar fi acționat

fără promptitudine sau cu rea-credință.

Admite recursul declarat de Z.M. -

președinte, secretar de stat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 19/F/CC din 27

august 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea formulată de SC M. SRL Galați și SC M.S. SRL Galați, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27

octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3482/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantele SC M. SRL și SC M.L. SRL au soli
ÎCCJ 2010-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 976/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.P.S.A. reclamantele SC M. SRL Galați și SC M.D. SRL Galaț
ÎCCJ 2012-12-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5210/2012
și părți, se încearcă valorificarea aceleiași pretenții. Prin decizia nr. 3482 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor SC
ÎCCJ 2020-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4808/2020
inică și legală, răspunzând punctual criticilor formulate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496
ÎCCJ 2011-02-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1028/2011
de apel a reținut că măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, întrucât O.U.G. nr. 37/2009, în temeiul căreia a fost emis actul, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1.257 din 07 octombrie 2009 p
Sursă