ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19 din 27 august
2009 a Curții de Apel Galați, a fost admisă cererea formulată de SC M. SRL Galați
și SC M.S. SRL Galați, în contradictoriu cu numitul Z.M., chemat în calitatea
sa de președinte al Autorității Naționale Sanitare Veterinare (A.N.S.V.) în
temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.
A fost aplicată pârâtului o amendă de 20%
din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 6
august 2009 și până la executarea efectivă a sentinței civile nr. 171 din 6
august 2009 a Curții de Apel Galați.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că pârâtul a refuzat în mod nejustificat să pună în executare o
sentință civilă (117/2009) prin care s-a dispus suspendarea executării unei
Note de serviciu (201/2009) care impunea măsurile de control documentar pentru
sarea importată de reclamante din Ucraina, numai pe baza unui buletin de
analiză eliberat de un laborator de referință creditat din Comunitatea
Europeană.
Instanța a considerat neavenită
atitudinea pârâtului care, după pronunțarea sentinței de suspendare, a emis
Nota de serviciu nr. 208 din 24 august 2009 prin care se preciza că, în scopul
aducerii la îndeplinire a sentinței, se suspendă executarea primei Note până la
pronunțarea instanței de fond.
A apreciat instanța că pârâtul avea
obligația, ca efect al suspendării dispuse prin sentința civilă nr. 171/2009,
să deblocheze importurile în cauză pe baza buletinelor de analiză întocmite și
eliberate de Institutul de Igienă și Sănătate Publică București, întrucât
reclamanta obținuse buletinele de analiză necesare din care rezulta că sarea
importată nu prezintă un nivel de contaminare radioactivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat în
termen recursul de față pârâtul, cererea fiind legal scutită de plata taxei de
timbru.
Recurentul critică sentința ca nelegală
și netemeinică, arătând că, din punct de vedere formal aplicarea sancțiunii
trebuia prevăzută de la data rămânerii irevocabile a sentinței pretins
neexecutate, în speță 6 septembrie 2009, iar nu de la data pronunțării ei: 6
august 2009.
Tot din punct de vedere formal,
recurentul consideră că nu el avea calitate procesuală pasivă în cauză, ci
autoritatea publică la care se referă hotărârea: A.N.S.V.
Asupra fondului, recurentul susține că
măsura pe care a dispus-o după primirea sentinței de suspendare nu poate fi
considerată „neavenită”, întrucât pentru a dispune deblocarea importurilor ar
fi trebuit să existe toate documentele legale care să permită finalizarea controlului
documentar.
Invocă, în acest sens, recurentul dispozițiile
Regulamentului CE nr. 733/2008 privind condițiile de import al produselor
agricole originare din țările terțe Uniunii Europene în urma accidentului
nuclear produs la Cernobâl și justifică astfel rațiunile pentru care a fost
emisă Nota de serviciu nr. 201/2009.
Recursul se fondează, sentința atacată
urmând a fi modificată în sensul respingerii acțiunii, în temeiul art. 304 pct.
9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,obligația
executării unei hotărâri în contenciosul administrativ, în ceea ce privește
autoritatea obligată, se referă la obligații concrete pe care sentința trebuie
să le prevadă expres și explicit, căci textul le enumără ca fiind dispuse de
instanță: să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ ori să
elibereze un alt înscris ori să efectueze anumite operațiuni administrative.
Or, dacă dispozitivul sentinței invocate
de reclamante nu prevedea expres care sunt măsurile pe care autoritatea trebuie
să le ia, textul art. 24 în ceea ce privește sancțiunea nu se poate aplica.
Nici reclamanta, nici instanța investită
conform art. 24 și nici autoritatea nu sunt îndrituite să lămurească și nici să
extindă dispozitivul sentinței de executat, dincolo de ceea ce el dispune
expres.
Or, dacă, prin sentința dată în
suspendarea executării Notei nr. 201/2009, s-a dispus suspendarea ei și nimic
altceva, nu se poate imputa conducătorului autorității că nu a ordonat
deblocarea importurilor.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că,
în raport cu temeiul și scopul controlului instituit de A.N.S.V. ca autoritate
și fiind vorba de posibila contaminare a unor produse cu radiații, interesul
public al siguranței și sănătății populației prevalează asupra intereselor private
comerciale ale importatorilor supuși acestui control, cu atât mai mult cu cât
în cauză nu s-a făcut dovada că autoritatea și conducătorul ei ar fi acționat
fără promptitudine sau cu rea-credință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Z.M. -
președinte, secretar de stat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și
pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 19/F/CC din 27
august 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că
respinge acțiunea formulată de SC M. SRL Galați și SC M.S. SRL Galați, ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27
octombrie 2009.