ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5210/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5210/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamantele SC M.H. SRL și SC M. SRL au solicitat în contradictoriu cu

pârâta A.N.S.V.S.A. București, obligarea acesteia să accepte intrarea în țară a

produsului sare pentru consum uman, fără condiționarea prezentării unui buletin

de analiză pentru stabilirea radioactivității, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au precizat că importă din Ucraina sare, iar începând cu

data de 25 mai 2009, prin invocarea notei de serviciu din 20 mai 2009 emisă de

A.N.S.V.S.A., în aplicarea regulamentului CE nr. 733/2008 i s-a solicitat

prezentarea unui buletin de analiză eliberat de un laborator acreditat din

Comunitatea Europeană .

Susține reclamanta că

această solicitare este un abuz, iar printre produsele precizate limitativ în anexele

I, II și III nu se regăsește sarea destinată consumului uman.

Mai mult, potrivit

art. 1 din Regulamentul CE nr. 178/2002 instituirea unui control taxabil se realizează

la un interval de 3 luni atât documentar, cât și direct, iar verificarea de către

pârâtă prin condiționarea eliberării unui buletin de analiza pentru fiecare vagon

de sare importat este abuzivă .

În fine, reclamantele

au apreciat că acest control este abuziv, întrucât din analizele efectuate nu s-a

evidențiat un nivel de radioactivitate mai mare decât cel admis.

În drept, au invocat dispozițiile

Legii nr. 554/2004, Regulamentele CE nr. 178/2002, 882/2004, 733/2008 și Ordinul

nr. 35/2006

Prin întimpinarea formulată,

pârâta A.N.S.V.S.A. a invocat excepția autorității de lucru judecat conform

art. 1201 C. civ., având în vedere că anularea Notei de serviciu nr. 201/2009 a

făcut obiectul dosarului nr. 1075/44/2009, soluționat irevocabil prin Decizia

nr. 3482/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea cererii ca nefondată

având in vedere că din

răspunsul Comisiei Europene nu rezultă că

intrarea în tară a produsului

sare pentru consum se poate efectua fără prezentarea unui buletin de analiză, ci

doar că prin impunerea unor anumite restricții asupra importurilor de sare nu se

poate invoca Regulamentul nr. 733/2008.

Curtea de Apel Galați

- Secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 18

octombrie 2011 a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, având

în vedere că în cauză nu există identitate de obiect, nefiind întrunite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

Aceeași instanță, prin

sentința nr. 334 din 26 octombrie 2011 respins acțiunea formulată de reclamantele

S.C. M.H. SRL și S.C. M. SRL în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. București,

ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel

prima instanță a reținut, în esență, că din răspunsul Comisiei Europene din 21

iunie 2010 referitoare la plângerea reclamantelor înregistrată reiese că sarea reprezintă

un produs pentru care nu se aplică prevederile regulamentul CE nr. 733/2008, iar

autoritățile romane nu vor invoca această prevedere legală a comunității pentru

a impune restricții asupra importurilor de sare din alte țări.

Pe de altă parte, reiese

că în luna octombrie 2010 reclamantele au primit răspuns de la autoritățile române

prin care erau informate că prevederile interne au fost modificate și nu mai includ

nici o referire la prevederile regulamentul CE nr. 733/2008.

Potrivit art. 2 lit. b)

din H.G. nr. 1415 din 18 noiembrie 2009 privind organizarea și funcționarea A.N.S.V.S.A.

și a unităților din subordinea acesteia, unul din obiectivele din domeniul său de

activitate, îl reprezintă activitatea de control, prin care se dispune și se asigură

supravegherea și controlul aplicării și respectării reglementărilor în domeniul

său de activitate.

Solicitarea reclamantelor

ca parata să fie obligată să accepte intrarea în țară a produsului sare pentru consum

uman, fără condiționarea prezentării unui buletin de analiză pentru stabilirea radioactivității,

ar fi în contradicție cu însăși atribuțiile stabilite în sarcina paratei de către

legiuitor prin H.G. nr. 1415/2009, aceasta cu atât mai mult cu cit solicitarea reclamantelor

nu se referă un anumit import de sare, ci vizează o solicitare ca pentru viitor

să nu prezinte acest buletin de analiză pentru stabilirea radioactivității.

Mai arătă instanța că

dispozițiile art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 178/2002 reprezintă baza pentru

asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor

în legătură cu produsele alimentare, luând în considerare, în special, diversitatea

aprovizionării cu produse alimentare, inclusiv produse tradiționale, asigurând,

în același timp, funcționarea eficientă a pieței interne, iar statele membre, potrivit

art. 6 trebuie să evalueze riscul, inclusiv prin efectuarea de controale, de solicitarea

prezentării unor buletine, cum este cazul în speță.

Concluzionează instanța

de fond că solicitarea reclamantelor este în contradicție și cu dispozițiile H.G.

nr. 1415/2009, precum și cu cele ale regulamentelor nr. 882/2004 și nr. 178/2002,

care impun autorității pârâte conform atribuțiilor sale, exercitarea de controale

fizice și documentare, care includ prezentarea unor buletine de analiză.

Împotriva sentinței

nr. 334 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, au declarat recurs reclamantele S.C. M.H. SRL și S.C. M. SRL, invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În argumentarea motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se aduc, în esență, următoarele

critici sentinței recurate:

- în mod greșit s-a reținut

în considerentele hotărârii autoritatea de lucru judecat prin raportare la decizia

nr. 3482 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, în condițiile în care prin Încheierea de ședință din 18

octombrie 2011 a fost respinsă această excepție;

- în mod greșit a fost

obligată să prezinte un buletin de analiză a radioactivității întocmit de Institutul

de Igienă și Sănătate Publică Veterinară București pentru fiecare vagon cu sare

importat din Ucraina, această măsură încălcând principiul proporționalității reglementat

de Codul bunei administrații aprobat de CM/Rec(2007) și dispozițiile art. 53 din

Constituție.

Se susține că această

obligație impusă îi generează costuri din taxa de verificare pe fiecare probă și

din locația vagoanelor ce transportă produsul importat.

Intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se menționează că în cauză

corect s-a reținut că decizia nr. 3482 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție se bucură de autoritate de lucru judecat în privința celor constatate

asupra problemei deduse judecății, respectiv condiționarea intrării în țară a produsului

sare pentru consum uman de un buletin de analiză pentru stabilirea radioactivității

emis de Institutul de Igienă și Sănătate Publică Veterinară.

De asemenea, se susține

că în mod corect atât instanțele naționale cât și Comisia Europeană, Directorul

General de Energie, au apreciat că măsura este legală și se impune în raport de

interesul public al siguranței alimentelor și sănătății populației.

Mai mult, măsura contestată

a fost impusă și altor importatori de sare din Ucraina, care s-au conformat acesteia.

Au fost omologate 8 laboratoare județene pentru testarea radioactivității, pentru

a nu fi afectată activitatea agenților economici, măsurile luate fiind adecvate,

necesare și nediscriminatorii, impunându-se pentru asigurarea siguranței și a protecției

consumatorului român și european.

recurs

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul

cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că

acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Critica referitoare la

reținerea greșită a autorității de lucru judecat în privința celor constatate prin

decizia nr. 3482/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este fondată.

Într-adevăr, prin Încheierea

din 18 octombrie 2011 pronunțată în cauză de instanța de fond, a fost respinsă excepția

autorității de lucru judecat în raport de cauza ce a format obiectul Dosarului

nr. 1075/44/2009 al Curții de Apel Galați, reținându-se că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ., respectiv nu există identitate de obiect

între cauza menționată și cauza de față.

Prin Sentința nr. 334

din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, respectiv, în considerentele acesteia,

s-a reținut că decizia nr. 3482/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție „se

bucură de autoritate de lucru judecat în privința celor constatate, respectiv solicitarea

pârâtei de a se prezenta în cadrul controlului documentar a unui buletin de analiză

pentru stabilirea radioactivității, conform notei de serviciu nr. 201/2009”.

Puterea de lucru judecat

prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că

aceasta se poate prevala de dreptul necunoscut prin hotărârea rămasă definitivă

într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanța să mai poată lua în discuție

existența dreptului, dar și un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul,

întrucât nu mai poate pune în discuție dreptul său într-un alt proces. Aspectul

negativ va intra în funcțiune dacă într-un al doilea proces, între aceleași părți,

se încearcă valorificarea aceleiași pretenții.

Prin decizia nr. 3482

din 22 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor SC M. SRL Galați

și SC M. SRL Galați, referitoare la nelegalitatea solicitărilor pârâtei A.N.S.V.S.A.

transmise prin nota de serviciu nr. 201 din 20 mai 2009, de a se prezenta pentru

produsul sare importat din Ucraina un buletin de analiză eliberat de un laborator

de referință acreditat, din Comunitatea Europeană și obligarea acesteia să accepte

buletinele de analiză întocmite de Institutul de Igienă și Sănătate Publică București.

Instanța de recurs, prin

decizia nr. 3482 din 22 iunie 2010, a reținut că sunt întemeiate criticile recurentei

A.N.S.V.S.A. București, în sensul rămânerii fără obiect a celui de-al doilea petit

al acțiunii, reținându-se că a fost emis documentul din 1 iulie 2009 prin care se

menționa că toate produsele alimentare încadrate în codul tarifar 25.01. pot fi

introduse pe teritoriul României însoțite, raportat la nivelul de contaminare radioactivă,

de un buletin de analiză eliberat de Institutul de Igienă și Sănătate Publică Veterinară.

Deci, problema de drept

ce vizează prezentarea la intrarea în țară, pentru produsul sare importat, a unui

buletin de analiză pentru stabilirea radioactivității care să fie eliberat de către

Institutul de Igienă, a fost soluționată irevocabil prin decizia menționată. Astfel,

în mod corect instanța de fond a apreciat cu privire la efectele/aspectele puterii

de lucru judecat asupra celor statuate cu referire la această problemă.

În altă ordine, din cuprinsul

cererii de recurs, se constată faptul că recurenta-reclamantă a susținut că nu contestă

dreptul autorității pârâte de a impune această măsură a prezentării unui astfel

de buletin de analiză a radioactivității pentru produsul importat, ci doar a solicitat

ca instanța de judecată să limiteze prezentarea acestuia prin raportare la o anumită

perioadă de timp sau să nu mai fie impus pentru fiecare transport în parte.

Referitor la aceste aspecte,

în mod corect instanța de fond a reținut că măsura impusă a avut ca temei dispozițiile

H.G. nr. 1415/ 2009, Regulamentul CE nr. 882/2004, Regulamentul nr. 178/ 2002.

De asemenea, nu se poate

reține critica în sensul că măsura impusă încalcă principiul proporționalității

reglementat de Codul bunei administrații aprobat prin Recomandarea CM/REC din 20.06.2007

a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, întrucât acest act juridic european,

cu caracter de recomandare, nu se încadrează în categoria pactelor și tratatelor

privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

În altă ordine, măsura

impusă nu contravine nici dispozițiilor art. 53 din Constituția României, fiind

proporțională cu situația/scopul care a determinat-o.

Măsura este adecvată,

este necesară și proporțională cu scopul urmărit.

Autoritatea pârâtă, ca

autoritate competentă în domeniul siguranței alimentelor, este responsabilă și trebuie

să asigure calitatea și siguranța produselor alimentare și nealimentare din România.

Este evident că în cazul

fiecărui vagon ce conține acest produs importat se pune problema pericolului contaminării

radioactive.

Astfel, analiza produsului

sare, pentru asigurarea siguranței și protecției sănătății consumatorului, nu se

poate realiza decât pentru fiecare vagon care conține acest produs și care se importă,

pentru că o măsură mai puțin restrictivă, în sensul dorit de recurentele-reclamante

nu ar fi eficientă/ promptă în raport cu interesul public urmărit în domeniul siguranței

alimentelor și sănătății populației.

Prin urmare, măsura dispusă

de autoritatea publică pârâtă a fost impusă, cu respectarea dispozițiilor art. 53

din Constituția României, republicată, nefiind vorba de utilizarea în exces a puterii

discreționare a A.N.S.V.S.A.

Mai mult, afirmația intimatei-pârâte

în sensul că această măsură este impusă și respectată și de către alți operatori

economici, nu a fost contestată, fapt ce confirmă caracterul nediscriminatoriu și

preventiv al acesteia.

În consecință, față de

toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază sentința recurată ca fiind legală

și temeinică și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., art. 20

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantele S.C.

M.H. SRL și S.C. M. SRL împotriva sentinței nr. 334 din 26 octombrie 2011 a Curții

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie

2012.