ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3482/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Galați, reclamantele SC M. SRL și SC M.L. SRL au solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), să se constate nelegalitatea

solicitărilor pârâtei, transmise prin Nota de serviciu nr. 201 din 20 mai 2009,

de a se prezenta pentru produsul sare importat din Ucraina un buletin de

analiză eliberat de un laborator de referință acreditat din Comunitatea

Europeană, și obligarea acesteia să accepte buletinele de analiză întocmite de I.I.S.P.V.

București.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că efectuează operațiuni de import de sare din Ucraina, și deși la

data de 25 mai 2009 aveau în punctele de frontieră mai multe vagoane cu sare

alimentară, a fost interzisă intrarea acestora în țară deoarece, potrivit Notei

de serviciu nr. 201 din 20 mai 2009, autoritatea pârâtă a interzis această

operațiune sub rezerva obținerii unui buletin de analiză eliberat de un

laborator de referință acreditat de comunitatea europeană. Întrucât s-a

apreciat că niciun institut din țară nu îndeplinește această condiție,

autoritatea pârâtă a interzis importul sării din Ucraina.

Au mai susținut reclamantele că I.I.S.P.V.

București este acreditat de comunitatea europeană și face în mod curent analize

de genul celor solicitate, motiv pentru care au solicitat să se constatate

competența acestui institut.

Prin sentința nr. 201 din 13

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă acțiunea formulată, instanța dispunând la cererea

reclamantelor anularea notei de serviciu nr. 201 din 20 mai 2009 emisă de

pârâtă. S-a constatat că I.I.S.P.V. București are acreditarea de a efectua

analize privitoare la produsele agricole din țări terțe U.E.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că reclamantele s-au adresat atât pârâtei cât și

autorităților centrale solicitând clarificări privitoare la nota de serviciu

contestată, apreciind astfel că procedura prealabilă a fost efectuată.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că

măsurile dispuse de către autoritatea pârâtă prin actul administrativ

contestat, deși au caracter de proteguire a securității alimentate, a populației

României și a altor state comunitare, sunt deficitare prin aceea că au lipsit

reclamantele de posibilitatea de a se adresa unui laborator competent să

elibereze buletine de analiză.

S-a constatat că din nicio probă a

dosarului și nici din întâmpinare nu rezultă preocuparea pârâtei de a stabili

modul efectiv de lucru în privința analizelor solicitate.

S-a reținut că doar la stăruința

instanței, pârâta a comunicat că analizele pot fi efectuate și de către I.I.S.P.V.

București, așa cum de altfel au solicitat și reclamantele prin acțiunea

introductivă.

recurenta A.N.S.V.S.A.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a formulat recurs pârâta A.N.S.V.S.A.

A fost invocat motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia s-au susținut,

în esență, următoarele:

- în mod greșit a fost respinsă

excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, în condițiile în care nu a

fost îndeplinită în cauză procedura prealabilă obligatorie în condițiile art. 7

din Legea nr. 554/2004, republicată, reclamantele omițând a se adresa autorității

publice emitente sau celei ierarhic superioare pentru a solicita revocarea în

tot sau în parte a actului și nu simple clarificări, cum a reținut prima

instanță;

- și pe fondul cauzei soluția este dată

cu aplicarea greșită a legii și mai ales cu ignorarea apărărilor prezentate în

cuprinsul întâmpinării depuse;

- instanța de fond nu a observat că

cel de-al doilea capăt al acțiunii reclamantelor a rămas fără obiect, întrucât s-a

probat că prin Nota nr. 7757 din 1 iulie 2009, transmisă către toate punctele de

inspecție la frontieră, A.N.S.V.S.A. a adus la cunoștința acestora că toate

produsele alimentare încadrate la codul tarifar 25.01 pot fi introduse pe

teritoriul României însoțite de un buletin de analiză eliberat de I.I.S.P.V.,

aspect asupra căruia instanța a omis a se pronunța;

- în plus actul a cărui anulare a

fost dispusă de către prima instanță a fost emis în deplină legalitate și chiar

motivarea instanței pe acest aspect este contradictorie, fiind menționate numai

anumite deficiențe și nu motive de nelegalitate, singurul argument reținut

fiind totodată înlăturat prin nota ulterioară, de deblocare a situației create.

Cele două reclamante au formulat

întâmpinare față de motivele de recurs înfățișate de autoritatea reclamantă,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Față de susținerea referitoare la

neparcurgerea etapei plângerii prealabile, reclamantele au arătat că s-au adresat

cu un memoriu comun Guvernului României, expediat și autorității pârâte care

este o agenție națională aflată chiar în subordinea directă a Guvernului, la 29

mai 2009, documentele doveditoare fiind depuse la dosar.

instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de apărările reclamantelor-intimate

și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte reține că recursul de față este fondat, în sensul și pentru considerentele

în continuare arătate și urmează a fi admis, cu consecința modificării în tot a

hotărârii primei instanțe în sensul respingerii în fond, ca neîntemeiată, a

acțiunii de față.

Prin acțiunea de chemare în judecată

cu care au învestit instanța, societățile reclamante au cerut să se constate

caracterul nelegal al solicitărilor pârâtei, comunicate cu Nota de serviciu nr.

201 din 20 mai 2009, de a se prezenta în cadrul controlului documentar pentru produsul

sare importat din Ucraina un buletin de analiză eliberat de un laborator de

referință acreditat din Comunitatea Europeană.

Din cuprinsul Notei de serviciu nr.

201 din 20 mai 2009, emisă de autoritatea recurentă în aplicarea Regulamentului

CE nr. 733/2008 din 16 iulie 2008, privind condițiile de import al produselor agricole

originare din țările terțe în urma accidentului produs la centrala nucleară de la Cernobâl, distribuită tuturor punctelor de frontieră, rezultă că pentru respectarea

prevederilor legislației sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor se

impune reanalizarea controlului documentar constând în solicitarea buletinului

de analiză, în modalitatea arătată.

Nu este întemeiată critica recurentei-pârâte

potrivit cu care acțiunea reclamantelor se impunea a fi respinsă ca

inadmisibilă, urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7

din Legea nr. 554/2004, republicată.

La dosar a fost depus memoriul comun

al reclamantelor, cu nr. 134 din 29 mai 2009, adresat deopotrivă Guvernului

României și A.N.S.V.S.A., prin care în contextul expunerii situației de fapt,

s-a solicitat anularea Notei de serviciu emisă de A.N.S.V.S.A. (fiind indicat numărul

de înregistrare intern, respectiv 7496 din 14 mai 2009), acțiunea de chemare în

judecată de față fiind înregistrată la o dată ulterioară, respectiv la 24 iunie

2009.

Chiar dacă instanța a fost sesizată

înainte de împlinirea termenului legal prevăzut pentru rezolvarea reclamației administrative,

Înalta Curte apreciază, în sensul deja cristalizat în practica sa, că finalitatea

procedurii prealabile administrative a fost atinsă astfel că nu se impune respingerea

acțiunii nici ca inadmisibilă, nici ca prematur introdusă.

Înalta Curte apreciază însă că

acțiunea reclamantei este neîntemeiată și se impunea a fi respinsă ca atare,

pentru cele în continuare arătate, parțial susținute și prin criticile

formulate de recurenta-pârâtă.

Prima instanță și-a fundamentat

soluția de admitere a acțiunii reclamantelor și a dispus anularea notei de serviciu

în discuție, practic, pe un singur argument, și anume acela că măsurile dispuse

de autoritatea pârâtă, deși cu caracter de proteguire a securității alimentare a

populației României și a altor state comunitare, sunt deficitare prin aceea că

au lipsit pe reclamante de posibilitatea de a se adresa unui laborator competent

să elibereze buletine de analiză.

Înalta Curte reține însă, cu

prioritate, greșita calificare a naturii juridice a documentului emis de

autoritatea recurentă.

Nota de serviciu, document cu

caracter intern, emis spre a servi tuturor punctelor de frontieră enumerate,

pentru corecta aplicare și interpretare a unui regulament comunitar ale cărui

prevederi au fost și menționate, nu este în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr.

554/2004, republicată un act administrativ tipic, în sensul că nu dă naștere,

nu modifică și nu stinge raporturi juridice.

De altfel și reclamantele în

redactarea cererii de chemare în judecată au evitat o astfel de calificare,

solicitând constatarea nelegalității măsurilor dispuse respectiv a

solicitărilor de prezentare a unui buletin de analiză eliberat numai de un

laborator acreditat din Comunitatea Europeană.

Independent de această calificare

Înalta Curte constată totodată că prin sentința pronunțată nu a fost

identificat și analizat nici un element evident de nelegalitate al actului sau

măsurilor contestate, considerentele hotărârii făcând trimitere numai la

caracterul „deficitar” al acestora și la conținutul vag și imprecis al

documentelor emise de autoritatea recurentă.

În fine, nu se poate reține în cauză

nicio eventuală vătămare a societăților reclamante printr-un pretins refuz de soluționare

din partea autorității recurente, câtă vreme, de asemenea, contrar celor reținute

de prima instanță, după primirea sesizărilor de la reclamante, recurenta a emis

un nou document intern, circulat de asemenea la toate punctele de inspecție la frontieră,

cu nr. 7757 din 1 iulie 2009 prin care a adus la cunoștința acestora că toate produsele

alimentare încadrate în codul tarifar 25.01 pot fi introduse pe teritoriul

României însoțite, raportat la nivelul de contaminare radioactivă de un buletin

de analiză eliberat de I.I.S.P.V.

Asupra acestui aspect, deși invocat și

prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța de fond nu s-a pronunțat direct

astfel că și din această perspectivă criticile recurentei în sensul rămânerii fără

de obiect al celui de-al doilea petit al acțiunii, sunt întemeiate.

De altfel este de menționat că și cu

privire la acest document, emis este adevărat ulterior introducerii acțiunii,

dar cu mult înainte de pronunțarea hotărârii, prima instanță a adoptat o

poziție ambiguă și practic eronată, afirmând că numai la stăruința instanței

autoritatea recurentă a comunicat că analizele pot fi efectuate și de către I.I.S.P.V.

din București, după cum au solicitat și reclamantele.

Concluzionând, față de toate cele mai

sus arătate, apreciind în sensul netemeiniciei acțiunii reclamantelor, pentru motivele

analizate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite prezentul recurs și

se va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii cererii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței nr. 201 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică

în tot sentința atacată și în fond respinge ca neîntemeiată acțiunea

societăților reclamante S.C. M. S.R.L. Galați și S.C. M.L. S.R.L. Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie

2010.