ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 542/2010

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 106 din 6 iulie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins

plângerea formulată de petentul V.C. împotriva rezoluției nr. 659/II/2/2009 din

1 aprilie 2009 privind pe intimații B.M. ș.a., ca nefondată.

A respins plângerea petentei V.A.

împotriva rezoluției nr. 659/II/2/2009 din 1 aprilie 2009 privind pe intimații

B.M. ș.a., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut că prin rezoluția din 23 ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 881/P/2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații B.M., N.T. și B.C., judecători la

Tribunalul Gorj, pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., constatându-se

că fapta reclamată nu există.

S-a reținut că demersul persoanei

vătămate Vulpe Constantin a fost determinat de nemulțumirea față de modul în

care magistrații intimați au soluționat cauza în care a fost pronunțată Decizia

civilă nr. 3313 din 10 decembrie 2007.

Referitor la petenta V.A. instanța a

motivat că aceasta nici nu are calitate de persoană vătămată în sensul art. 278

1

C. proc. pen., întrucât nu a fost parte în procesul soluționat prin

decizia civilă menționată.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petentul V.C. care, în esență, este nemulțumit de Decizia civilă nr. 3313/2007

a Tribunalului Gorj.

Recursul nu este fondat.

Este adevărat că hotărârea atacată

nu beneficiază de concizia maximă a unei hotărâri, nu cuprinde temeiul legal al

soluției și cadrul legal al judecății care este acela prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen.

Acest temei trebuia invocat înaintea

dispozitivului.

Concomitent, instanța în mod eronat

se referă la rezoluția 659/II/2/2009, fără a invoca cui aparține această

rezoluție.

Curtea, examinând actele dosarului a

înțeles că aceasta este rezoluția procurorului ierarhic superior.

În realitate, însă, instanța trebuie

să înțeleagă că plângerile formulate în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen. se formulează împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale date de

procuror.

În cazul de față aceasta fiind

rezoluția nr. 881/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Ca atare, obiectul plângerii

formulate de petent în baza art. 278

1

este această rezoluție care

trebuia să stea în dispozitivul hotărârii pronunțate de judecătorul fondului.

Trecând peste acestea, Înalta Curte

examinând actele dosarului observă că în realitate petentul s-a plâns împotriva

modului în care judecătorii au soluționat o cauză civilă.

Potrivit art. 129 din Constituție

controlul hotărârilor judecătorești poate fi făcut doar în căile de atac

prevăzute de lege.

Prin urmare, chiar greșită dacă ar

fi o hotărâre, judecătorul nu răspunde penal pentru modul de soluționare al

unei cauze, greșeala trebuind îndreptată în căile de atac.

Este adevărat că magistrații pot

face obiectul tragerii la răspundere penală, dar numai atunci când soluțiile

pronunțate sunt rodul unor infracțiuni de corupție sau sunt pronunțate cu

rea-credință.

Or, în cauză, nu s-a stabilit că

magistrații reclamați de petent ar fi comis fapte penale în legătură cu cauza

civilă menționată.

Așa fiind, nu existau motivele

prevăzute în art. 278

1

alin. (8) lit. b) pentru ca instanța să

admită plângerea petentului, să desființeze rezoluția nr. 881/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, să trimită cauza procurorului

în vederea începerii urmăririi penale împotriva magistraților.

Din motivarea hotărârii atacate se

poate înțelege că acestea au fost considerentele avute în vedere de instanța

fondului și că aceasta s-a referit la rezoluția procurorului mai sus

menționată.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul petentului va fi respins cu obligarea lui

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul V.C. împotriva sentinței penale nr. 106 din 6 iulie 2009

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2010.