ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 542/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 106 din 6 iulie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentul V.C. împotriva rezoluției nr. 659/II/2/2009 din 1 aprilie 2009 privind pe intimații B.M. ș.a., ca nefondată. A respins plângerea petentei V.A. împotriva rezoluției nr. 659/II/2/2009 din 1 aprilie 2009 privind pe intimații B.M. ș.a., ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin rezoluția din 23 ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 881/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații B.M., N.T. și B.C., judecători la Tribunalul Gorj, pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., constatându-se că fapta reclamată nu există.

S-a reținut că demersul persoanei vătămate Vulpe Constantin a fost determinat de nemulțumirea față de modul în care magistrații intimați au soluționat cauza în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 3313 din 10 decembrie 2007. Referitor la petenta V.A. instanța a motivat că aceasta nici nu are calitate de persoană vătămată în sensul art. 278 1 C. proc. pen., întrucât nu a fost parte în procesul soluționat prin decizia civilă menționată. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul V.C. care, în esență, este nemulțumit de Decizia civilă nr. 3313/2007 a Tribunalului Gorj. Recursul nu este fondat. Este adevărat că hotărârea atacată nu beneficiază de concizia maximă a unei hotărâri, nu cuprinde temeiul legal al soluției și cadrul legal al judecății care este acela prevăzut de art. 278 1 C. proc.

pen. Acest temei trebuia invocat înaintea dispozitivului. Concomitent, instanța în mod eronat se referă la rezoluția 659/II/2/2009, fără a invoca cui aparține această rezoluție. Curtea, examinând actele dosarului a înțeles că aceasta este rezoluția procurorului ierarhic superior. În realitate, însă, instanța trebuie să înțeleagă că plângerile formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. se formulează împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale date de procuror. În cazul de față aceasta fiind rezoluția nr. 881/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Ca atare, obiectul plângerii formulate de petent în baza art. 278 1 este această rezoluție care trebuia să stea în dispozitivul hotărârii pronunțate de judecătorul fondului.

Trecând peste acestea, Înalta Curte examinând actele dosarului observă că în realitate petentul s-a plâns împotriva modului în care judecătorii au soluționat o cauză civilă. Potrivit art. 129 din Constituție controlul hotărârilor judecătorești poate fi făcut doar în căile de atac prevăzute de lege. Prin urmare, chiar greșită dacă ar fi o hotărâre, judecătorul nu răspunde penal pentru modul de soluționare al unei cauze, greșeala trebuind îndreptată în căile de atac. Este adevărat că magistrații pot face obiectul tragerii la răspundere penală, dar numai atunci când soluțiile pronunțate sunt rodul unor infracțiuni de corupție sau sunt pronunțate cu rea-credință. Or, în cauză, nu s-a stabilit că magistrații reclamați de petent ar fi comis fapte penale în legătură cu cauza civilă menționată.

Așa fiind, nu existau motivele prevăzute în art. 278 1 alin. (8) lit. b) pentru ca instanța să admită plângerea petentului, să desființeze rezoluția nr. 881/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva magistraților. Din motivarea hotărârii atacate se poate înțelege că acestea au fost considerentele avute în vedere de instanța fondului și că aceasta s-a referit la rezoluția procurorului mai sus menționată. Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul petentului va fi respins cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.C. împotriva sentinței penale nr. 106 din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.