ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2418/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 76 din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins cererea

condamnatului D.G. de amânare a executării pedepsei, ca nefondată.

Prima instanță a reținut că, prin

cererea formulată la 1 octombrie 2009, condamnatul D.G. a solicitat

amânarea executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 49 din 26 februarie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală,

definitivă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 2.262 din 23

iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

În motivarea cererii sale, condamnatul a arătat

că executarea imediată a pedepsei este imposibilă,

față de starea de sănătate precară pe care o are.

Susține că, față de afecțiunile pe care le

prezintă, nu suportă regimul de detenție și invocă

dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Petentul D.G. a solicitat efectuarea unui raport de

nouă expertiză medico-legală iar Curtea, prin încheierea de

ședință din 16 noiembrie 2009, a admis efectuarea acestei probe, cu obiectivul de a se stabili dacă petentul condamnat suferă de o

boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei.

La data de 7 ianuarie 2010, I.M.L. M.M. a înaintat

instanței raportul de nouă expertiză medico-legală.

Astfel, din acest raport, Curtea a reținut

că petentul D.G. a fost reexaminat de o comisie de medici

specialiști, având următoarea componență: prof. dr. V.I.,

medic primar legist la I.N.M.L. M.M. București, dr. S.M., medic

reprezentant al A.N.P. - Direcția medicală, prof. dr. M.D., medic

primar cardiologie și medicină internă, prof. dr. C.I. Târgoviște,

medic primar diabet, nutriție și boli metabolice, prof. dr. D.C.,

medic primar hematologie clinică, dr. C.G., medic primar boli interne

și gastroenterologie.

Prin concluziile raportului, această comisie

arată că petentul D.G. prezintă diagnosticul:

Child’s B (varice esofagiene grad III).

de fibrilație atrială.

Se arată de către specialiști că

afecțiunea hepatică (cu răsunet general la nivelul

funcționalității întregului organism) este gravă, cu

evoluție imprevizibilă, cu atât mai mult cu cât există și o

comorbiditate importantă; această patologie, ce necesită

respectarea cu strictețe a recomandărilor medicale, poate beneficia

de transplant hepatic, modalitate terapeutică al cărei rezultat nu

poate fi anticipat, realizabilă prin internare într-o unitate medicală

de strictă specialitate; însă se arată și împrejurarea

că evoluția bolii hepatice este aceeași și în stare de

detenție și de libertate, în lipsa efectuării transplantului

hepatic, dacă sunt respectate recomandările medicale,

intervenția operatorie preconizată nu are dată certă de

realizare deși, din documentele medicale, rezultă că sus-numitul

ar fi în evidența Institutului Clinic Fundeni fiind trecut pe lista de

așteptare în vederea efectuării transplantului hepatic, rețeaua

sanitară a A.N.P. are posibilitatea de a asigura nu numai asistența

medicală pentru bolile menționate, dar și efectuarea

investigațiilor de laborator recomandate, inclusiv prin internări

periodice în unități de tip penitenciar-spital.

La data de 24 februarie 2010, la dosarul cauzei, I.N.M.L.

M.M. București a comunicat instanței de judecată, printre

altele, că: „din punct de vedere medical, condamnatul D.G. poate efectua

pedeapsa în regim de detenție, dacă sunt respectate cu strictețe

recomandările medicale, astfel încât exclusiv din perspectivă

medicală, în opinia noastră, dispoziția art. 455 C. proc. pen.

(întreruperea executării pedepsei închisorii) nu pot fi incidente”.

Amânarea executării pedepsei aplicate

condamnatului prin sentința penală nr. 49/2008 a Curții de Apel

București, se poate dispune în cazurile expres și limitativ

prevăzute de lege.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453, alin. (1), lit.

a) C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2009): „a) când

se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat

suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea

pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării

și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până

când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât

pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a

executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată

că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază

permanentă, în condițiile prevăzute de art. 139

1

,

care se aplică în mod corespunzător”.

Cum în speță, nu este îndeplinită teza

I-a a textului de lege mai sus citat, respectiv în urma examinării și

reexaminării condamnatului, medicii specialiști nu au concluzionat

că petentul se află în imposibilitate de a executa pedeapsa,

instanța de judecată nu se poate baza pe susțineri nedovedite.

Este adevărat că, din ansamblul probator

administrat rezultă și împrejurarea că petentul se află pe

o listă de așteptare în vederea efectuării unui transplant, la o

clinică aparținând M.S., însă acest lucru nu are o dată

certă, iar condamnatul din speță a mai beneficiat de

întreruperea executării pedepsei pentru același motiv, realizarea

intervenției nefiind posibilă.

În plus, situația petentului este

discutabilă din punctul de vedere al tezei a II-a a art. 453 alin. (1), lit.

a) C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat), referitoare la aprecierea

pericolului concret pentru ordinea publică, fiind cert că acesta nu a

fost condamnat pentru infracțiuni ce implică violența, însă

fiind angajat al autorităților statului, a comis un număr

impresionant de acte materiale ale mai multor infracțiuni, pentru care

trebuie să răspundă.

Împotriva sentinței penale nr. 76 din 18 martie

2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, în

termen legal, a declarat recurs condamnatul D.G., solicitând întreruperea

executării pedepsei întrucât sunt îndeplinite cerințele art. 455

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., afecțiunile de care

suferă sunt grave și nu pot fi tratate în regim de detenție.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate sub toate aspectele conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C.

proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se

constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă

de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar

instanța apreciază că întreruperea executării pedepsei

și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

În speță, conform raportului de nouă

expertiză medico-legală al I.N.M.L. M.M. și completării

aduse acestuia la 19 februarie 2010, condamnatul suferă de boli ce pot fi

tratate în rețeaua sanitară a A.N.P., eventual de internări

periodice într-un penitenciar spital, în funcție de evoluția acestora.

De asemenea, rețeaua sanitară a A.N.P.au

posibilitatea de a asigura nu numai asistența medicală pentru bolile

menționate, dar și efectuarea investigațiilor de laborator

recomandate, inclusiv prin internări periodice în unități de tip

penitenciar-spital.

În ceea ce privește transplantul hepatic se

arată că în ipoteza în care vor fi analizate condițiile necesare

sub aspectul obținerii organului de transplantat, stabilirea datei

intervenției chirurgicale și dacă petiționarul-condamnat va

accepta această procedură terapeutică, efectuarea operației

îl va pune pe condamnat în imposibilitatea executării pedepsei în regim de

detenție.

Având în vedere că afecțiunile de care

suferă condamnatul nu îl pun pe acesta în imposibilitatea executării

pedepsei, Înalta Curte apreciază, ca și instanța de fond,

că nu sunt întrunite cerințele art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C.

proc. pen. pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Referitor la transplantul hepatic, deși

condamnatul se află pe o listă de așteptare pentru efectuarea

acestuia într-o clinică aparținând M.S., nu s-a stabilit o dată

certă pentru realizarea acestuia, astfel că nici sub acest aspect nu

se poate dispune întreruperea executării pedepsei.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul D.G. împotriva sentinței penale nr. 76 din 18 martie 2010 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2010.