ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4033/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4033/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 180 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Mureș, inculpatul T.C. (fiul lui V. și L.) a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru tentativă la

infracțiunea de omor, prev.de art. 20 rap.la art. 174 – art. 175 lit. c) C.

pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 83 C. pen. a

fost revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni

închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 426 din 8

octombrie 2007 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare și s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare. A

fost menținută starea de arest și din pedeapsa rezultantă a fost dedusă durata

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 27 iunie 2008 la zi.

În baza art. 71 C. pen.

inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen.

Totodată, a fost admisă, în

parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă T.I. și a fost obligat

inculpatul să-i plătească acesteia 421,24 lei despăgubiri materiale, 500 lei

daune morale și 100 lei lunar cu titlu de rentă viageră de la data de 17 iunie 2008

până la schimbarea stării de sănătate a părții civile.

În esență, s-a reținut că în

dimineața zilei de 16 iunie 2008 inculpatul s-a deplasat la barul unde lucra

soția sa, iar în momentul în care aceasta, aflată după tejghea, s-a întors cu

spatele, a tăiat-o la braț cu un cuțit, iar apoi i-a aplicat mai multe tăieturi

cu același cuțit în zona gâtului, a feței și a brațului, ambii căzând la

pământ. Totodată, inculpatul și-a aplicat și lui tăieturi la braț, susținând că

a intenționat să se sinucidă.

În urma loviturilor aplicate

de inculpat, partea civilă, soția inculpatului a suferit mai multe leziuni care

i-au pus viața în primejdie.

Curtea de Apel Tg.Mureș,

prin Decizia penală nr. 72/ A din 26 octombrie 2009, a respins ca nefondat

apelul inculpatului T.C.

Prin recursul declarat,

inculpatul a invocat omisiunea reținerii circumstanței legale a scuzei

provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și a circumstanțelor atenuante

judiciare prev. de art. 74 lit. b) și c) din același cod.

Partea civilă, prin recursul

său a solicitat acordarea integrală a cheltuielilor judiciare, conform

chitanței depusă la dosar după pronunțare și a cheltuielilor de judecată făcute

de ea în recurs.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că instanța a reținut corect fapta și vinovăția inculpatului,

le-a încadrat corespunzător în dispozițiile legii și i-au aplicat pedepse just

individualizate.

Critica inculpatului,

privind nereținerea în favoarea sa a circumstanței legale a scuzei provocării,

nesusținută de el în apel, nu este întemeiată.

Această critică, formulată

de apărătorul inculpatului, doar în recurs, a fost pusă în discuția

contradictorie a părților, iar urmare examinării acesteia, în raport de probele

existente în dosar, a rezultat că acestea nu dovedesc îndeplinirea cerințelor

prev.de art. 73 lit. b) C. pen. pentru a se putea reține că inculpatul a

săvârșit o tentativă de omor în condițiile acestei atenuante legale.

Sub acest aspect este

dovedit în cauză că inculpatul nu a acționat sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții de moment, determinată de o provocare din partea persoanei

vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau prin altă

acțiune ilicită gravă. Este real că el se află într-o stare mai veche de

tulburare, însă nu determinată de o provocare din acel moment, ci ca urmare a

despărțirii de mai multă vreme de soția sa cu care se afla în curs de divorț,

astfel că nu se putea reține întrunirea cerințelor prev.de art. 73 lit. b) C.

pen.

Neîntemeiată este și critica

inculpatului referitor la omisiunea reținerii de către instanțe a

circumstanțelor atenuante judiciare prev.de art. 74 lit. b) și c) C. pen.

Așa cum a motivat instanța de

apel, simplul acord exprimat de inculpat cu privire la pretențiile civile ale

Spitalului Clinic județean de Urgență Mureș și acordul parțial dat referitor la

pretențiile civile ale victime, nu reprezintă o stăruință depusă de infractor

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba în sensul

și accepțiunea la care se referă textul art. 74 lit. b) C. pen.

Nici susținerea că trebuia

reținută circumstanța judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu este

întemeiată.

Sub acest aspect, instanța

de apel a motivat corectă că recunoașterea ulterioară a faptei de către

inculpat, nu justifică reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării,

atâta vreme cât el a continuat să manifeste aceeași atitudine de ură și gelozie

față de partea civilă, inclusiv în fața instanței, la ultimul cuvânt.

Așa fiind, se constată că

pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată și nu se justifică

reducerea ei astfel că urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca

nefondat.

Este nefondat și recursul

părții civile.

Așa cum în mod corect a

arătat reprezentanta M.P., temeiul de casare prev.de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen. invocat de partea civilă, nu are incidență în cauză, deoarece

eroarea gravă de fapt nu se poate referi la modul de calcul al cheltuielilor

judiciare.

Motivul de recurs invocat

s-ar fi putut referi, la cazul prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., însă numai dacă probele referitoare la cheltuielile judiciare, propuse, discutate

în contradictoriu și depuse în cursul cercetării judecătorești, ar fi fost

respinse.

Or, în condițiile depunerii

chitanței, după pronunțare, referitor la pretinse cheltuieli de judecată,

acestea nu puteau face obiectul examinării lor de către instanță și implicit al

pronunțării asupra lor.

Pentru aceste motive,

neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din

oficiu, urmează ca recursurile inculpatului și ale părții civile să fie

respinse ca nefondate cu obligarea lor cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenta parte civilă T.I. și recurentul inculpat T.C. împotriva Deciziei

penale nr. 72/ A din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 27

iunie 2008 la 3 decembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2009.