ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC O. SA SUCURSALA
TELEORMAN, a solicitat obligarea pârâtei SC R.T.P.A.A. SRL pentru a fi obligată
să plătească suma de 560.383,45 lei reprezentând prime de asigurare încasate în
numele reclamantei și care nu au fost predate acesteia din urmă.
Prin sentința comercială nr. 12501 din 19
noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis
excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei și a respins acțiunea
formulată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a pus în
discuție, din oficiu, excepția privind lipsa capacității de folosință a
reclamantei și a constatat că reclamanta nu are capacitate de folosință, adică
nu are folosința drepturilor civile, iar în conformitate cu prevederile art. 43
din Legea societăților comerciale, sucursalele sunt desmembrăminte fără
personalitate juridică, care nu au drepturi civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel
reclamanta O.V.I.G. SA, sucursala TELEORMAN, iar Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 199 din 14 aprilie 2009, a admis
apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința atacată și a trimis cauza
spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerarea soluției pronunțată, Curtea
reținut că potrivit art. 44 din Legea nr. 31/1990, societățile străine pot
înființa în România, filiale, sucursale, agenții și reprezentanțe sau alte
sedii secundare, cu respectarea legii române, iar la rândul său SC O.V.I.G. SA
a împuternicit sucursala Teleorman să promoveze și să semneze cererea de
chemare în judecată, căile de atac, precum și orice alte cereri și acte
procedurale, în numele și pe seama societății.
Împotriva
deciziei sus evocată a Curții de Apel București a declarat recurs pârâta SC R.P.A.A.
SRL BUCUREȘTI, fără a indica motivele de fapt și de drept ale promovării
acestei căi de atac.
Recursul este nul.
Dispozițiile art. 302
1
C. proc.
civ., stabilesc regulile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs,
printre care și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un
memoriu separat.
Conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ.,
recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de
recurs.
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,
recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Termenul de
motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancțiunea
nerespectării lui, conform art. 103 C. proc. civ., este decăderea.
Față de dispozițiile legale invocate, se
constată că recurenta a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, în
cadrul termenului legal, fără a indica motivele de nelegalitate și dezvoltarea
lor, în conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Astfel fiind, se constată că recursul
declarat de recurenta pârâtă SC R.T.P.A.A. SRL BUCURELTI nu a fost motivat în
cadrul termenului legal și în consecință, urmează a fi aplicată sancțiunea
prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se nulitatea căii de
atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta R.T.P.A.A.
SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 199 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22
ianuarie 2010.