ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5806/2009

HOTĂRÂRE
15.12.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5806/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Soluția primei instanțe

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul J.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta A.N.R.P., anularea Deciziei nr. 104 din 28 ianuarie 2009, emisă de

această autoritate.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat în baza Legii nr. 18/1991

despăgubiri pentru un teren de 7900 mp situat în orașul Hațeg, pârâta evaluând

terenul la suma de 930.146 lei și emițând Decizia nr. 5941/FF din 26 noiembrie 2008,

iar, ulterior, fără nici un temei legal, cu încălcarea Legii nr. 18/1991 și a

Legii nr. 247/2005 pârâta a emis Decizia nr. 104 din 28 ianuarie 2009, prin

care s-a dispus emiterea unui titlu de conversie în cuantum de 430.146 lei,

reprezentând un număr de 430.146 acțiuni la valoarea de 1 leu pentru fiecare

acțiune.

Prin sentința nr. 118/F/ CA din 20 mai 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamantul J.S., împotriva pârâtei A.N.R.P., pentru anularea

Deciziei nr. 104 din 28 ianuarie 2009.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în temeiul art. 13 alin. (1) și art.

16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005 - Titlul VII și în baza H.C.J. pentru

Aplicarea Legii Fondului Funciar Hunedoara, precum și a Raportului de evaluare

întocmit în Dosarul nr. 1858/FFCC/2006, C.C.S.D. a emis Decizia nr. 594l/ FF

din 26 noiembrie 2008, în cuantum de 930.146 lei.

A

mai constatat prima instanță că ulterior a fost emis Titlul de conversie nr. 104

din 28 ianuarie 2009 în cuantum de 430.146 lei reprezentând un număr de 430.146

acțiuni la valoarea de 1 leu fiecare, iar titlul de plată în cuantum de 500.000

lei urmează să fie emis potrivit dispozițiilor art. 18

2

pct. 1 din

H.G. nr. 128/2008, respectiv în ordinea înregistrărilor cererilor de opțiune,

în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul

A

concluzionat instanța de fond că în raport de dispozițiile art. 18

5

alin.

(1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 Titlul

VII, care prevăd că titlul de plată se emite până la concurența sumei de

500.000 lei pentru un singur imobil, iar pentru diferența de bani se emit

acțiuni la Fondul Proprietatea, decizia atacată este legală, având în vedere că

reclamantului i s-au stabilit despăgubiri pentru un singur imobil.

2.

Recursul formulat de recurentul-reclamant

Împotriva

acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul J.S.

A

fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță

a reținut că modalitatea de despăgubiri ce a fost utilizată îi este aplicabilă

reclamantului, ca titular al unei creanțe pentru un singur imobil.

S-a

mai susținut că aspectul esențial în care instanța de fond s-a aflat în eroare

este acela că reclamantul ar fi îndreptățit la despăgubiri pentru un singur

imobil, deși, în realitate acesta a cerut aplicarea legilor fondului funciar

pentru două imobile.

3.

Soluția instanței de recurs

Examinând

sentința atacată în raport de probele administrate, de prevederile legale

incidente din materia supusă analizei și prin prisma criticilor

recurentului-reclamant, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. dar și a apărărilor intimatului-pârât, Înalta Curte reține

că recursul de față este nefondat și ca atare urmează a fi respins, în

considerarea celor în continuare arătate.

Prin

acțiunea introductivă cu care recurentul a învestit instanța de judecată, s-a

solicitat anularea Deciziei nr. 104 din 28 ianuarie 2009, intitulată titlu de

conversie, apreciată ca fiind emisă cu încălcarea Legii nr. 247/2005. Singurele

motive de nelegalitate invocate au vizat reducerea, pretins nejustificată, a valorii

cuvenite cu titlu de despăgubire de la 930.146 lei la 430.146 lei și

împrejurarea că reclamantul nu a solicitat niciodată acțiuni ci numai

despăgubiri în numerar.

Nu

sunt fondate criticile recurentului-reclamant vizând pretinsele confuzii ale primei

instanțe cu privire la numărul de imobile în discuție câtă vreme acțiunea de

chemare în judecată a vizat un singur act administrativ, respectiv Decizia nr.

104 din 28 ianuarie 2009.

Din

cuprinsul acestei decizii emisă de A.N.R.P. urmare a unei decizii anterioare din

data de 26 noiembrie 2008, emisă de către C.C.S.D., prin care recurentului-reclamant

i-a fost emis titlul de despăgubire în cuantum de 930.146 lei și avându-se în

vedere opțiunea formulată de recurent, rezultă că pentru suma de 430.146 lei

s-a emis titlu de conversie reprezentând un număr total de 430.146 acțiuni la o

valoare nominală de 1 leu.

După

cum corect a reținut și prima instanță, Titlul de conversie nr. 104 din 28

ianuarie 2009 a fost emis cu respectarea prevederilor legale incidente,

respectiv pe baza cererii de opțiune a reclamantului și potrivit Reglementărilor

cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența de 500.000 lei,

ca sumă maximă ce se acordă pentru un singur imobil (Decizia nr. 5941 din 26

noiembrie 2008) urmând a fi emis titlul de plată, astfel cum această procedură

este reglementată în art. 18

2

lit. a) din Legea nr. 247/2005-Titlul

VII, coroborat cu art. 18

2

pct. I și pct. 18

2.4

din HG nr.

128/2008 (emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor se va face în

ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de 15 zile de la data

existenței disponibilităților bănești în contul A.N.R.P.).

Potrivit

prevederilor art. 18

5

alin. (1), lit. b) coroborat cu prevederile art.

3 lit. h) din Legea nr. 247/2005- Titlul VII, cu modificările și completările

ulterioare, titlul de plată se emite până la concurența sumei de maxim 500.000

lei, pentru un singur imobil, iar pentru diferența de bani se emit acțiuni la Fondul Proprietatea.

Totodată,

conform dispozițiilor art. 18

2

pct. 1 lit. a) din HG nr. 128/2008

coroborat cu prevederile art. 18

2

lit. a) din Legea nr. 247/2005-Titlul

VII privind modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a Titlului

VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 „emiterea unui titlu de plată și plata

despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite, se va dispune

în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul A.N.R.P.",

în ordinea depunerii cererilor de opțiune, în speță după cum a învederat

intimata, cererea de opțiune a reclamantei fiind înregistrată cu nr. 09264 din 23

ianuarie 2009, iar până în prezent despăgubirile în numerar efectuându-se până

la cererea de opțiune înregistrată cu nr. 03363 din 18 martie 2008.

Reținând așadar argumentele de

mai sus, Înalta Curte apreciază că în mod corect acțiunea reclamantului a fost respinsă

de prima instanță ca neîntemeiată, nefiind prezentate și dovedite motive de nelegalitate

ale actului administrativ atacat, după cum nici criticile din recurs nu pot fi primite

mai cu seamă că vizează și situații de fapt ce nu au fost enunțate și dezbătute

cu ocazia judecății în fond, cum ar fi numărul de imobile vizate.

Față de cele arătate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

Respinge recursul declarat

de J.S. împotriva sentinței civile nr. 118 din 20 mai 2009 a Curți de Apel

Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2012
Legii nr. 18/1991. Împotriva dispoziției amintite, reclamanta a formulat contestație, iar Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin Sentința Civilă nr. 341 din 06 iulie 2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 45/A/2008 a Cur
ÎCCJ 2015-10-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2015
Legii nr. 18/1991 și nr. i/2000. Dispoziția nu a fost contestată, iar Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Hunedoara a emis titlul de proprietate nr. 87576/71/2003. Instanța a apreciat că situația juridică a terenulu
ÎCCJ 2004-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5641/2004
Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin acțiunea înregistrată la 24 mai 2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantele B.M.G. și R.M. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Hunedoar
ÎCCJ 2008-10-27
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6289/2008
tară plată de despăgubiri impunându-se admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Prin decizia nr. 1/A/2008 din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel Alba- Iulia a respins apelul contestatorilor reținând următoarele: - prin decizia civilă nr.
ÎCCJ 2003-01-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8/2003
U R T E A Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie 1999 reclamanta B.M.-G. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Consi
Sursă