ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8521/2009

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

4700/91/2008 din 19 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație

al pârâtului I.E.G., pentru o perioadă de cel mult trei ani, în Italia.

In motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut următoarele:

Pârâtul a fost expulzat din Italia la

data de 4 decembrie 2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu

această țară, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005.

Dreptul la liberă circulație este în

strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a

tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel

parte din dreptul intern.

A mai arătat reclamanta ca pârâtul a fost

arestat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt.

Prin sentința civilă nr. 56 din 22

ianuarie 2009, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, reținându-se, în esență,

următoarele:

Conform art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor

români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani(...) cu privire la

persoana care a fost returnată dint-un stat în baza unui acord de readmisie.

Dreptul la liberă circulație în Italia a

fost restrâns în ceea ce îl privește pe pârât prin decretul prefectului Romei

pe o perioadă mult mai mare decât cea prevăzută de legislația română și care se

suprapune.

Aplicarea unei alte sancțiuni în acest

context ar fi fără eficiență juridică și pe de altă parte ar însemna o dublă

sancționare pentru aceleași fapte, ceea ce conform dreptului român este nelegal.

Împotriva sentinței civile nr. 56 din 22

ianuarie 2009 a Tribunalului Vrancea a declarat apel reclamanta, susținând, în

esență, următoarele: la data de 4 decembrie 2008 pârâtul a fost returnat din

Italia în baza Decretului Prefectului Romei, datorită comportamentului pe care

1-a avut în această țară; în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. b) din Legea

nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a

cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu

privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de

readmisie încheiat între România și acel stat; dreptul la liberă circulație

este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului roman, precum și a

tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel

parte din dreptul intern.

Prin decizia civila nr. 107A din 24

martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței

civile nr. 56 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vrancea.

A reținut instanța de apel că, în speță,

deși pârâtul a fost expulzat pe motivul că a avut un comportament ce constituie

o amenințare gravă, concretă, efectivă, la adresa demnității umane, nu s-a

făcut nicio dovadă în acest sens, astfel că nu se poate reține împrejurarea potrivit

căreia comportamentul acestuia ar constitui o amenințare pentru ordinea și

siguranța publică.

Împotriva deciziei nr. 107A din 24 martie

2009 a Curții de Apel Galați a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte, susținând, în esență, următoarele:

In temeiul art. 25 din Constituție,

dreptul la liberă circulație, în țară și străinătate, este garantat; legea

stabilește condițiile exercitării acestui drept. Libertatea circulației

cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor

reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege.

Returnarea unui cetățean român dintr-un

stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică

atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru

din Uniunea Europeană de către cetățeanul român cu privire la care se solicită

re turnarea, ceea ce conduce la concluzia că doar acel stat membru al Uniunii

Europene poate cenzura legalitatea măsurii de returnare.

Obligația statului român ca ulterior readmisiei

cetățeanului român returnat, să restrângă dreptul la liberă circulație al

respectivului cetățean român este expres stipulată prin art. 38 din Legea nr.

248/2005.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat restrângerea

exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Italia, în temeiul art.

38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a

cetățenilor români în străinătate.

Libertatea circulației cetățenilor români

nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii

materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din

Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a

cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin simpla returnare

dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună restrângerea

exercitării dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla

luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exercițiului

dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere

operează de drept.

In legislația primară, art. 18.1. TCE

prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui

liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor

prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.

In legislația secundară, Directiva Consiliului         nr.

38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004

privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și

membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a

Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE,

68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE,

90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.

L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește că limitarea dreptului cetățenilor

statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de

ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera

circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii

Europene și Spațiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, și

care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art.

35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.

Drept urmare, normele din reglementarea

comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1)

din această Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și

de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie, indiferent de

cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate

publică, în paragraful al doilea precizându-se, în acest sens, că, măsurile

luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul

proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză,

iar condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor

asemenea masuri.

Întrucât reclamanta nu a probat, în

condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia dintre cauzele de limitare

prevăzute în Directivă, atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat

hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor

legii materiale incidente.

Astfel fiind, Înalta Curte va face

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 107A din

24 martie 2009 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22

octombrie 2009.