ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 401/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.C. – C.R.I.S.S. a chemat în judecată C.N.C.D. și Ș.G.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții, să dispună anularea Hotărârii nr. 395 din 14 ianuarie 2008 și retransmiterea dosarului către C.N.C.D. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Hotărârea nr. 395 din 14 ianuarie 2008 este nelegală, întrucât, deși C.N.C.D. a fost învestit cu soluționarea unei cauze cu un obiect precis, anume că în anul școlar 2005 - 2006, clasele I-a, a III-a și a V-a din cadrul școlii erau segregate pe criteriul etnic. Hotărârea contestată soluționează mai multe aspecte conexe faptei semnalate, însă lasă nesoluționată tocmai fapta reclamantă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 98 din 13 ianuarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 395 din 14 ianuarie 2008 a C.N.C.D. și obligarea pârâtului să procedeze la o nouă investigație pe fond a sesizării formulate de reclamantă. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, deși reclamanții au solicitat să se analizeze fapta de discriminare, C.N.C.D. nu s-a pronunțat, opinia majoritară nefăcând o analiză a faptei cu care a fost sesizat, soluția nefiind motivată așa cum a fost motivată soluția minoritară a unuia dintre membrii completului, care conține toate motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea că desegregarea nu s-a realizat.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.N.C.D. Recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat vădit eronat speța, nereținând adevăratele motive ale actului juridic dedus judecății. De asemenea, instanța de fond a interpretat eronat normele legale incidente cauzei, atunci când a reținut că C.N.C.D. nu a procedat la analiza faptei presupus a fi discriminatorie, respectiv repartizarea diferită a elevilor în anul școlar 2005 – 2006. Hotărârea C.N.C.D., susține recurentul, poate fi privită sub aspectul motivării, ca una rezumativă, însă, cu toate acestea, ea răspunde solicitărilor actualilor intimați. În definirea segrerării recurentul reține dispozițiile din notificarea M.E.C.

din 20 aprilie 2004 și precizează că prin acest text de lege, legiuitorul nu a intenționat să urmărească o egalitate absolută, arătând că există motive obiective în alcătuirea claselor din copii de etnie romă, cum ar fi existența compactă a comunităților de romi și necesitatea școlarizării copiilor cât mai aproape de domiciliu. Recursul este nefondat. În fapt, prin plângerea adresată la data de 7 februarie 2007 C.N.C.D., reclamanta R.C. – C.R.I.S.S. a sesizat consiliul cu privire la faptul că, în anul școlar 2005 – 2006, elevilor romi li s-a aplicat un tratament diferențiat, prin promovarea acestora la clasele I, II, III și V față de majoritari și existența unei situații de discriminare la școala din municipiul Craiova, județul Dolj.

Prin Hotărârea nr. 395 din data de 14 ianuarie 2008, colegiul director al C.N.C.D. a hotărât că faptele prezentate „nu constituie fapte de discriminare potrivit O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, fără a arăta motivul care a condus la o astfel de soluție, astfel că R.C. – C.R.I.S.S. a contestat această hotărâre în instanță. C.N.C.D. este o autoritate cu activitate administrativ jurisdicțională și are obligația de a se pronunța asupra faptei cu caracter discriminatoriu cu care a fost sesizat, iar în ipoteza în care nu a procedat la analiza pe fond a sesizării, instanța de contencios administrativ poate să oblige autoritatea să procedeze la soluționarea sesizării.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că Hotărârea nr. 395 din 14 ianuarie 2008 a colegiului director al C.N.C.D. s-a hotărât cu 5 voturi pentru și unul împotrivă că faptele prezentate nu constituie fapte de discriminare, potrivit O.G. nr. 132/2000 republicată. Colegiul director a reținut doar definiția segrerării din notificarea M.E.C. din 20 aprilie 2004, fără a analiza efectiv sesizarea, în raport cu fapta concretă de discriminare cu care a fost învestit. Hotărârea cuprinde opinia exprimată de unul dintre membrii completului, care conține toate motivele de fapt și de drept care i-a format convingerea că opiniile majoritare sunt neîntemeiate. Cum reclamanții au solicitat să se analizeze fapta de discriminare, în raport cu care C.N.C.D.

nu s-a pronunțat, opinia majoritară nefăcând o analiză a faptei cu care a fost sesizat, soluția nefiind motivată, în mod corect instanța de fond văzând dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 și pe cele ale art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 a dispus admiterea în parte a acțiunii, anularea Hotărârii nr. 456 din 10 aprilie 2008 a C.N.C.D. și obligarea pârâtului să procedeze la o nouă investigație pe fond a sesizării formulate de reclamantă. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența niciunui motiv de casare, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.C.D., împotriva sentinței civile nr. 98 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.