ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 401/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul R.C. – C.R.I.S.S. a

chemat în judecată C.N.C.D. și Ș.G.C., solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții, să dispună anularea Hotărârii nr. 395 din 14

ianuarie 2008 și retransmiterea dosarului către C.N.C.D.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că Hotărârea nr. 395 din 14 ianuarie 2008 este nelegală, întrucât, deși

C.N.C.D. a fost învestit cu soluționarea unei cauze cu un obiect precis, anume

că în anul școlar 2005 - 2006, clasele I-a, a III-a și a V-a din cadrul școlii

erau segregate pe criteriul etnic. Hotărârea contestată soluționează mai multe

aspecte conexe faptei semnalate, însă lasă nesoluționată tocmai fapta

reclamantă.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 98 din 13

ianuarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

Hotărârii nr. 395 din 14 ianuarie 2008 a C.N.C.D. și obligarea pârâtului să procedeze la o nouă investigație pe fond a sesizării formulate de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că, deși reclamanții au solicitat să se analizeze fapta de

discriminare, C.N.C.D. nu s-a pronunțat, opinia majoritară nefăcând o analiză a

faptei cu care a fost sesizat, soluția nefiind motivată așa cum a fost motivată

soluția minoritară a unuia dintre membrii completului, care conține toate

motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea că desegregarea nu s-a

realizat.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.N.C.D.

Recurentul a susținut, în esență, că

instanța de fond a interpretat vădit eronat speța, nereținând adevăratele

motive ale actului juridic dedus judecății.

De asemenea, instanța de fond a

interpretat eronat normele legale incidente cauzei, atunci când a reținut că C.N.C.D.

nu a procedat la analiza faptei presupus a fi discriminatorie, respectiv

repartizarea diferită a elevilor în anul școlar 2005 – 2006.

Hotărârea C.N.C.D., susține

recurentul, poate fi privită sub aspectul motivării, ca una rezumativă, însă,

cu toate acestea, ea răspunde solicitărilor actualilor intimați.

În definirea segrerării recurentul

reține dispozițiile din notificarea M.E.C. din 20 aprilie 2004 și precizează că

prin acest text de lege, legiuitorul nu a intenționat să urmărească o egalitate

absolută, arătând că există motive obiective în alcătuirea claselor din copii

de etnie romă, cum ar fi existența compactă a comunităților de romi și

necesitatea școlarizării copiilor cât mai aproape de domiciliu.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin plângerea adresată la

data de 7 februarie 2007 C.N.C.D., reclamanta R.C. – C.R.I.S.S. a sesizat consiliul

cu privire la faptul că, în anul școlar 2005 – 2006, elevilor romi li s-a

aplicat un tratament diferențiat, prin promovarea acestora la clasele I, II, III

și V față de majoritari și existența unei situații de discriminare la școala

din municipiul Craiova, județul Dolj.

Prin Hotărârea nr. 395 din data de

14 ianuarie 2008, colegiul director al C.N.C.D. a hotărât că faptele prezentate

„nu constituie fapte de discriminare potrivit O.G. nr. 137/2000, privind

prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, fără a arăta

motivul care a condus la o astfel de soluție, astfel că R.C. – C.R.I.S.S. a

contestat această hotărâre în instanță.

C.N.C.D. este o autoritate cu

activitate administrativ jurisdicțională și are obligația de a se pronunța

asupra faptei cu caracter discriminatoriu cu care a fost sesizat, iar în

ipoteza în care nu a procedat la analiza pe fond a sesizării, instanța de

contencios administrativ poate să oblige autoritatea să procedeze la

soluționarea sesizării.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a reținut că Hotărârea nr. 395 din 14 ianuarie 2008 a colegiului director al C.N.C.D. s-a hotărât cu 5 voturi pentru și unul împotrivă că faptele

prezentate nu constituie fapte de discriminare, potrivit O.G. nr. 132/2000

republicată.

Colegiul director a reținut doar

definiția segrerării din notificarea M.E.C. din 20 aprilie 2004, fără a analiza

efectiv sesizarea, în raport cu fapta concretă de discriminare cu care a fost

învestit.

Hotărârea cuprinde opinia exprimată

de unul dintre membrii completului, care conține toate motivele de fapt și de

drept care i-a format convingerea că opiniile majoritare sunt neîntemeiate.

Cum reclamanții au solicitat să se

analizeze fapta de discriminare, în raport cu care C.N.C.D. nu s-a pronunțat,

opinia majoritară nefăcând o analiză a faptei cu care a fost sesizat, soluția

nefiind motivată, în mod corect instanța de fond văzând dispozițiile art. 20 din

O.G. nr. 137/2000 și pe cele ale art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 a

dispus admiterea în parte a acțiunii, anularea Hotărârii nr. 456 din 10 aprilie

2008 a C.N.C.D. și obligarea pârâtului să procedeze la o nouă investigație pe

fond a sesizării formulate de reclamantă.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența niciunui motiv de casare, recursul declarat în cauză va fi respins,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.C.D.,

împotriva sentinței civile nr. 98 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2010.