ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1724/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 425

din 19 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul penal nr.

1505/2004 s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de

condamnatul S.V. împotriva sentinței penale nr. 201 din 18 iunie 2003 a

aceluiași tribunal (dosar nr. 1656/2002). A fost obligat revizuientul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apelul declarat de

condamnatul revizuient împotriva sentinței nr. 425 din 19 noiembrie 2004 a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 12 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția penală, în dosarul nr. 243/P/2004. În considerentele deciziei se

arată că revizuientul a făcut în fața instanței la fond cât și în apel apărări

de fond care ar conduce la ideea că, nu el este autorul infracțiunii de

tâlhărie pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa aplicată este prea mare,

apărări care pe de o parte au fost respinse ca nedovedite, la instanțele care

au soluționat cauza atât în fond cât și în apel și recurs, iar pe de altă

parte, că motivele invocate nu se înscriu în nici unul din cazurile de

revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei ultime

hotărâri condamnatul a declarat recurs, prin motivele de recurs reiterând

aceleași susțineri. Mai întâi că el nu a participat la săvârșirea faptei, în al

doilea rând că pedeapsa aplicată este prea mare.

Criticile sunt neîntemeiate,

în sensul că se va respinge pentru considerentele ce urmează:

Art. 394 C. proc. pen.,

prevede expres și limitativ cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei

hotărâri judecătorești definitive și anume:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau

un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului

de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe

hotărâri judecătorești nu se pot reconcilia.

Examinând motivele de recurs

se constată ușor că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile de

revizuire de mai sus, simpla negare a participării la comiterea faptei, ori

încercarea de a-și construi o apărare nedovedită, nu constituie fapte sau

împrejurări noi [(ba mai mult, potrivit art. 394 alin. (2) ar trebui să

dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare)], astfel că în mod corect și

pentru motivele arătate în considerentele deciziei recurate instanța de apel a

respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Pentru aceleași considerente,

dezvoltate în prezenta hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și

prevederile art. 385

15

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul.

În baza art. 192 C. proc.

pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat S.V. împotriva deciziei penale nr. 12 din 17

ianuarie 2005 a Curții de Apel Galați.

Obligă revizuientul

condamnat la 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru asistența juridică, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2005.