ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1724/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 425 din 19 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul penal nr. 1505/2004 s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.V. împotriva sentinței penale nr. 201 din 18 iunie 2003 a aceluiași tribunal (dosar nr. 1656/2002). A fost obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apelul declarat de condamnatul revizuient împotriva sentinței nr. 425 din 19 noiembrie 2004 a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 12 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. 243/P/2004.

În considerentele deciziei se arată că revizuientul a făcut în fața instanței la fond cât și în apel apărări de fond care ar conduce la ideea că, nu el este autorul infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa aplicată este prea mare, apărări care pe de o parte au fost respinse ca nedovedite, la instanțele care au soluționat cauza atât în fond cât și în apel și recurs, iar pe de altă parte, că motivele invocate nu se înscriu în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei ultime hotărâri condamnatul a declarat recurs, prin motivele de recurs reiterând aceleași susțineri. Mai întâi că el nu a participat la săvârșirea faptei, în al doilea rând că pedeapsa aplicată este prea mare.

Criticile sunt neîntemeiate, în sensul că se va respinge pentru considerentele ce urmează: Art. 394 C. proc. pen., prevede expres și limitativ cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și anume: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot reconcilia.

Examinând motivele de recurs se constată ușor că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire de mai sus, simpla negare a participării la comiterea faptei, ori încercarea de a-și construi o apărare nedovedită, nu constituie fapte sau împrejurări noi [(ba mai mult, potrivit art. 394 alin. (2) ar trebui să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare)], astfel că în mod corect și pentru motivele arătate în considerentele deciziei recurate instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Pentru aceleași considerente, dezvoltate în prezenta hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și prevederile art. 385 15 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul.

În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.V. împotriva deciziei penale nr. 12 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Galați. Obligă revizuientul condamnat la 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru asistența juridică, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2005.