ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 489 din 7 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 975/2004, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul I.N.G., ca nefondată. A fost obligat contestatorul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200.000 lei, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 975/19 februarie 2004, condamnatul I.N.G. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 461 lit. c) C. proc.

pen., explicitatea sentinței penale nr. 791 din 13 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4330/2001, în sensul stabilirii exacte a vinovăției sale prin reaprecierea tuturor datelor cauzei, cu consecința reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată, de 10 ani închisoare. În cauză, s-a dispus atașarea sentinței penale contestate. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul invocat și dispozițiile legale aplicate, instanța a constatat nefondată contestația la executare promovată de condamnat, considerentele avute în vedere fiind următoarele: Potrivit art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale rămase definitive, poate fi primită atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare.

Invocând aceste dispoziții legale, condamnatul a solicitat însă, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată prin hotărârea de condamnare, arătând că vinovăția în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, nu a fost „lămurită” în raport de toate circumstanțele cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul I.N.G., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul respingerii greșite a contestației la executare întemeiată pe greșita individualizare a pedepsei aplicată de instanța de fond. Prin decizia penală nr. 337 din 3 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul I.N.G., fără a-l motiva, iar la data soluționării recursului, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței. Examinând, din oficiu, sub toate aspectele, recursul declarat, în raport de actele dosarului, Curtea constată că este nefondat din următoarele motive: Condamnatul a solicitat reducerea pedepsei aplicată prin hotărârea de condamnare arătând că vinovăția sa nu a fost lămurită în raport de datele și situațiile din cauză. Motivul invocat de condamnat, și anume că pedeapsa aplicată este prea mare, nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 461 C. proc. pen. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a fi respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat. În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.N.G. împotriva deciziei penale nr. 337 din 3 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2004.