ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 489 din 7

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 975/2004, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul

I.N.G., ca nefondată.

A fost obligat contestatorul la

300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

din oficiu, în cuantum de 200.000 lei, s-a dispus a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 975/19 februarie 2004,

condamnatul I.N.G. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 461 lit. c) C.

proc. pen., explicitatea sentinței penale nr. 791 din 13 decembrie 2001

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4330/2001,

în sensul stabilirii exacte a vinovăției sale prin reaprecierea tuturor datelor

cauzei, cu consecința reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată, de 10 ani

închisoare.

În cauză, s-a dispus atașarea

sentinței penale contestate.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivul invocat și dispozițiile legale aplicate,

instanța a constatat nefondată contestația la executare promovată de condamnat,

considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Potrivit art. 461 lit. c) C. proc.

pen., contestația contra executării hotărârii penale rămase definitive, poate

fi primită atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se

execută sau vreo împiedicare la executare.

Invocând aceste dispoziții legale,

condamnatul a solicitat însă, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată prin

hotărârea de condamnare, arătând că vinovăția în săvârșirea faptei reținute în

sarcina sa, nu a fost „lămurită” în raport de toate circumstanțele cauzei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel contestatorul I.N.G., criticând-o pentru netemeinicie sub

aspectul respingerii greșite a contestației la executare întemeiată pe greșita

individualizare a pedepsei aplicată de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 337 din 3

mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală și temeinică

soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs condamnatul I.N.G., fără a-l motiva, iar la data soluționării

recursului, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Examinând, din oficiu, sub toate

aspectele, recursul declarat, în raport de actele dosarului, Curtea constată că

este nefondat din următoarele motive:

Condamnatul a solicitat reducerea

pedepsei aplicată prin hotărârea de condamnare arătând că vinovăția sa nu a

fost lămurită în raport de datele și situațiile din cauză.

Motivul invocat de condamnat, și

anume că pedeapsa aplicată este prea mare, nu se încadrează în situațiile

prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins

recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.N.G. împotriva deciziei penale nr. 337 din 3 mai 2004

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2004.