ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2996/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtului S.G. de colaborator al Securități. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, fiind preot în comuna Albești, jud. Constanța, a fost recrutat în anul 1983, sub numele conspirativ „S.”, pentru încadrarea informativă a intelectualilor din comună, iar în această calitate a furnizat informații despre mai multe persoane cu care a intrat în contact, informații referitoare la viața privată și manifestările necorespunzătoare, inclusiv de natură religioasă.

Prin sentința civilă nr. 3821 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu S.G. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data recrutării, în anul 1983, pârâtul funcționa ca preot în comuna Albești, jud. Constanța, iar din conținutul notei de instructaj depuse în copie la filele 67-69 din dosar reiese că recrutarea s-a făcut cu numele conspirativ „S.”, în scopul obținerii de informații despre „persoane care au manifestări dușmănoase, proferează injurii și calomnii virulente la adresa politicii partidului și statului sau care, pe fondul unor nemulțumiri personale invocă așa-zisa lipsă de drepturi și libertăți cetățenești”.

A mai reținut că din cuprinsul notei de raport întocmită la data de 09 aprilie 1985 și depusă la filele 70-71 din dosar reiese că pârâtul a furnizat ofițerului de legătură informații despre numitul L.N., care își manifesta nemulțumirea în legătură cu faptul că nu primește pașaport pentru a-și vizita fiica în străinătate, considerând că este lezat în drepturile sale recunoscute de lege. A mai constatat că din mențiunile efectuate în nota-raport rezultă că, urmare a informațiilor furnizate de pârât, persoana vizată a fost luată în evidențele organelor de securitate, pentru faptul că are o rudă în străinătate. A concluzionat Curtea de Apel București în sensul că activitatea desfășurată de pârât îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât au vizat îngrădirea dreptului persoanei la viață privată și liberă circulație. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S.G., solicitând casarea ei, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamant. Pe cale de excepție, recurentul a invocat lipsa calității procesuale active a C.N.S.A.S., motivat de faptul că, din analiza raportului de drept substanțial definit de norma de drept conținută în O.U.G. nr. 24/2008, nu rezultă niciun raport între acesta ca și potențial pârât și instituția mai sus rubricată. Pe de altă parte, a apreciat recurentul, C.N.S.A.S. nu are ca și atribuție chemarea în judecată a altor persoane, ci doar obligația de a emite note de constatare care pot fi contestate de persoanele interesate.

În opinia recurentului, în absența unor astfel de atribuții, o eventuală dispoziție către direcția juridică privind introducerea unor astfel de acțiuni, emisă în temeiul art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este nulă și lipsită de efecte juridice. Sub aspectul fondului cauzei, recurentul a apreciat că acest proces este jignitor și înjositor, motiv pentru care nu a înțeles să formuleze apărări la judecata în fond, imputând primei instanțe și faptul că nu ar fi studiat dosarul, ceea ce a condus la reținerea nejustificată a împrejurării că ar fi fost recrutat sub numele conspirativ de „S.”, în condițiile în care nu a semnat niciun fel de rapoarte, adeziuni, informări sau orice alte înscrisuri care să aibă legătură cu securitatea din acea perioadă.

Făcând referire și la calitățile sale personale, la un curricullum pe care nu-l pot prezenta multe persoane, la ridicarea unei biserici în perioada comunistă, când statul proceda la demolarea acestora, la faptul că preoții reprezentau singura clasă profesională (sau castă) care nu se adresa în public cu atributul de „tovarăși” și apreciind că judecătorii care au pronunțat această hotărâre erau „tovarăși” în perioada respectivă, recurentul a concluzionat că în realitate a fost o persoană persecutată și urmărită de securitate. În acest sens a precizat că nu a primit pașaport pentru a pleca la cursuri de pregătire religioasă în Grecia, apreciind totodată că securistul P.I.

era obligat, probabil, să-și justifice activitatea într-o zonă săracă a țării unde nu se întâmpla nimic memorabil, motiv pentru care făcea rapoarte pentru diferite persoane despre care se putea totuși scrie ceva, persoane care nu puteau fi decât preotul satului, învățătorul, primarul, doctorul, etc. Față de paginile 70-71 din dosarul personal, reținute de instanță, recurentul a precizat că numitul L.N. i s-a plâns într-adevăr că nu poate pleca la fiica sa în Grecia, însă nu l-a interesat această problemă întrucât nu era în interesul comunității sau al său personal și nu putea să interzică în vreun mod eliberarea pașaportului necesar, neavând niciun fel de legături politice sau de altă natură cu respectiva persoană, ori cu securitatea.

În probațiune, recurentul a precizat că înțelege să se folosească doar de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către instituția intimată. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar și a prevederilor art. 304, art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, pentru argumentele ce succed. 1. Conform dispozițiilor procedurale ale art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/ 2008 modificată și completată prin Legea nr. 293/2008, direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate.

În baza acestor verificări, respectiva direcție întocmește o notă de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării [art. 7 alin. (1)]. Potrivit art. 8 din același act normativ, nota de constatare este luată în discuție de Colegiul C.N.S.A.S. care, în ipoteza aprobării ei, dispune direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatarea calității de colaborator al Securității a persoanei verificate.

Același act normativ prevede, prin art. 5 alin. (1), teza a II-a, că verificarea persoanelor care ocupă demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) 1 , sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității, se realizează din oficiu, recurentul aflându-se în ipoteza prevăzută de art.3 lit. g). Mai mult, în cazul acestuia, Primăria Municipiului Constanța a solicitat, la 2 noiembrie 2006, verificarea calității sale de agent sau de colaborator al Securității ca poliție politică, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, iar potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 293/2008, verificările aflate în curs de desfășurare la C.N.S.A.S.

la data intrării ei în vigoare, continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta. În raport cu aceste prevederi legale, lipsa calității procesuale active a C.N.S.A.S. invocată de recurent, nu poate fi reținută. 2. În înțelesul O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, astfel cum se prevede la art. 2 lit. b). Legiuitorul nu a condiționat, așadar, reținerea calității de colaborat al securității de existența în exclusivitate a unor note și rapoarte scrise de persoana verificată, acordând aceeași forță probatorie și relatărilor verbale ale acesteia consemnate de lucrătorii securității.

Nu prezintă relevanță juridică nici împrejurarea că recurentul nu putea să influențeze în vreun mod, în calitatea sa de preot, soluționarea cererii de eliberare a pașaportului pentru persoana indicată de acesta, definiția colaboratorului Securității raportându-se exclusiv la atitudinea informatorului, suficient fiind ca acesta să conștientizeze consecințele delațiunii sale, respectiv că, în mod normal, ținând cont de realitățile vremii, informația sa nu ar fi putut să fie trecută cu vederea ci doar ar fi condus, de regulă, cel puțin la deschiderea unei acțiuni informative sau la efectuarea unor verificări asupra persoanelor vizate. Totodată, definiția dată de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 nu cere existența unei pluralități de acte de colaborare, fiind suficientă și o singură informație care să respecte condițiile impuse de această prevedere legală: (i) denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist și (ii) vizarea încălcării unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. În cauză, pe baza actelor depuse de reclamant, prima instanță a concluzionat în mod corect că pârâtul-recurent a fost recrutat, în anul 1983, sub numele conspirativ „S.”, în scopul obținerii de informații despre persoane care au manifestări dușmănoase față de regimul totalitar sau care, pe fondul unor nemulțumiri personale, invocă așa-zisa lipsă de drepturi și libertăți cetățenești, iar pe baza informațiilor furnizate de acesta o persoană ce a format obiectul delațiunii a fost luată în evidențele organelor de securitate, pentru faptul că are o rudă în străinătate.

Așa fiind, cum pârâtul-recurent nu a formulat niciun fel de apărări la judecata în fond a cauzei, iar în această etapă procesuală a precizat că înțelege să se folosească, în probațiune, doar de înscrisurile depuse de către instituția intimată, simplele susțineri ale acestuia cu privire la pretinsa nerealitate a aspectelor consemnate de lucrătorul securității și la calitatea sa de persoană persecutată și urmărită de securitate nu pot fi primite. Reținând, față de cele expuse, că nu subzistă în cauză niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, de natură să impună casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.G. împotriva sentinței civile nr. 3821 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.