ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2996/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se

constate calitatea pârâtului S.G. de colaborator al Securități.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că pârâtul, fiind preot în comuna Albești, jud.

Constanța, a fost recrutat în anul 1983, sub numele conspirativ „S.”,

pentru încadrarea informativă a intelectualilor din comună, iar în

această calitate a furnizat informații despre mai multe persoane cu

care a intrat în contact, informații referitoare la viața

privată și manifestările necorespunzătoare, inclusiv de

natură religioasă.

Prin sentința civilă nr. 3821

din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu S.G. și a constatat

calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că la data recrutării, în anul 1983,

pârâtul funcționa ca preot în comuna Albești, jud. Constanța,

iar din conținutul notei de instructaj depuse în copie la filele 67-69 din

dosar reiese că recrutarea s-a făcut cu numele conspirativ „S.”, în

scopul obținerii de informații despre „persoane care au

manifestări dușmănoase, proferează injurii și calomnii

virulente la adresa politicii partidului și statului sau care, pe fondul

unor nemulțumiri personale invocă așa-zisa lipsă de

drepturi și libertăți cetățenești”.

A mai reținut că din

cuprinsul notei de raport întocmită la data de 09 aprilie 1985 și

depusă la filele 70-71 din dosar reiese că pârâtul a furnizat

ofițerului de legătură informații despre numitul L.N., care

își manifesta nemulțumirea în legătură cu faptul că nu

primește pașaport pentru a-și vizita fiica în

străinătate, considerând că este lezat în drepturile sale

recunoscute de lege.

A mai constatat că din

mențiunile efectuate în nota-raport rezultă că, urmare a

informațiilor furnizate de pârât, persoana vizată a fost luată

în evidențele organelor de securitate, pentru faptul că are o

rudă în străinătate.

A concluzionat Curtea de Apel

București în sensul că activitatea desfășurată de

pârât îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, întrucât au vizat îngrădirea dreptului persoanei la

viață privată și liberă circulație.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul S.G., solicitând casarea ei, cu consecința

respingerii acțiunii formulate de reclamant.

Pe cale de excepție, recurentul

a invocat lipsa calității procesuale active a C.N.S.A.S., motivat de

faptul că, din analiza raportului de drept substanțial definit de

norma de drept conținută în O.U.G. nr. 24/2008, nu rezultă

niciun raport între acesta ca și potențial pârât și

instituția mai sus rubricată.

Pe de altă parte, a apreciat

recurentul, C.N.S.A.S. nu are ca și atribuție chemarea în

judecată a altor persoane, ci doar obligația de a emite note de

constatare care pot fi contestate de persoanele interesate.

În opinia recurentului, în

absența unor astfel de atribuții, o eventuală dispoziție

către direcția juridică privind introducerea unor astfel de

acțiuni, emisă în temeiul art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este

nulă și lipsită de efecte juridice.

Sub aspectul fondului cauzei,

recurentul a apreciat că acest proces este jignitor și înjositor,

motiv pentru care nu a înțeles să formuleze apărări la

judecata în fond, imputând primei instanțe și faptul că nu ar fi

studiat dosarul, ceea ce a condus la reținerea nejustificată a

împrejurării că ar fi fost recrutat sub numele conspirativ de „S.”,

în condițiile în care nu a semnat niciun fel de rapoarte, adeziuni,

informări sau orice alte înscrisuri care să aibă

legătură cu securitatea din acea perioadă.

Făcând referire și la

calitățile sale personale, la un curricullum pe care nu-l pot

prezenta multe persoane, la ridicarea unei biserici în perioada comunistă,

când statul proceda la demolarea acestora, la faptul că preoții

reprezentau singura clasă profesională (sau castă) care nu se

adresa în public cu atributul de „tovarăși” și apreciind că

judecătorii care au pronunțat această hotărâre erau

„tovarăși” în perioada respectivă, recurentul a concluzionat

că în realitate a fost o persoană persecutată și

urmărită de securitate.

În acest sens a precizat că nu

a primit pașaport pentru a pleca la cursuri de pregătire

religioasă în Grecia, apreciind totodată că securistul P.I. era

obligat, probabil, să-și justifice activitatea într-o zonă

săracă a țării unde nu se întâmpla nimic memorabil, motiv

pentru care făcea rapoarte pentru diferite persoane despre care se putea

totuși scrie ceva, persoane care nu puteau fi decât preotul satului,

învățătorul, primarul, doctorul, etc.

Față de paginile 70-71 din

dosarul personal, reținute de instanță, recurentul a precizat

că numitul L.N. i s-a plâns într-adevăr că nu poate pleca la

fiica sa în Grecia, însă nu l-a interesat această problemă

întrucât nu era în interesul comunității sau al său personal

și nu putea să interzică în vreun mod eliberarea

pașaportului necesar, neavând niciun fel de legături politice sau de

altă natură cu respectiva persoană, ori cu securitatea.

În probațiune, recurentul a

precizat că înțelege să se folosească doar de înscrisurile

depuse la dosarul cauzei de către instituția intimată.

Examinând actele dosarului,

hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma

dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar

și a prevederilor art. 304, art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte reține că recursul nu este fondat, pentru argumentele ce

succed.

procedurale ale art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/ 2008 modificată

și completată prin Legea nr. 293/2008, direcția de specialitate

din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu sau la solicitarea

persoanei îndreptățite, desfășoară

activități specifice administrative de verificare a documentelor

și informațiilor deținute în legătură cu o

anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum și la

instituții care mai dețin documente create de Securitate.

În baza acestor verificări,

respectiva direcție întocmește o notă de constatare cu privire

la existența sau inexistența calității de lucrător al

Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a

făcut obiectul verificării [art. 7 alin. (1)].

Potrivit art. 8 din același act

normativ, nota de constatare este luată în discuție de Colegiul

C.N.S.A.S. care, în ipoteza aprobării ei, dispune direcției juridice

introducerea unei acțiuni în constatarea calității de colaborator

al Securității a persoanei verificate.

Același act normativ prevede,

prin art. 5 alin. (1), teza a II-a, că verificarea persoanelor care

ocupă demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3

lit. b)-h)

1

, sub aspectul stabilirii calității de

lucrător sau colaborator al Securității, se realizează din

oficiu, recurentul aflându-se în ipoteza prevăzută de art.3 lit. g).

Mai mult, în cazul acestuia,

Primăria Municipiului Constanța a solicitat, la 2 noiembrie 2006,

verificarea calității sale de agent sau de colaborator al

Securității ca poliție politică, în temeiul fostei Legi nr.

187/1999, iar potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 293/2008, verificările aflate în curs de

desfășurare la C.N.S.A.S. la data intrării ei în vigoare,

continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.

În raport cu aceste prevederi

legale, lipsa calității procesuale active a C.N.S.A.S. invocată

de recurent, nu poate fi reținută.

colaborator al Securității este persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, astfel cum se prevede

la art. 2 lit. b).

Legiuitorul nu a condiționat,

așadar, reținerea calității de colaborat al

securității de existența în exclusivitate a unor note și

rapoarte scrise de persoana verificată, acordând aceeași

forță probatorie și relatărilor verbale ale acesteia

consemnate de lucrătorii securității.

Nu prezintă relevanță

juridică nici împrejurarea că recurentul nu putea să

influențeze în vreun mod, în calitatea sa de preot, soluționarea

cererii de eliberare a pașaportului pentru persoana indicată de

acesta, definiția colaboratorului Securității raportându-se

exclusiv la atitudinea informatorului, suficient fiind ca acesta să

conștientizeze consecințele delațiunii sale, respectiv că,

în mod normal, ținând cont de realitățile vremii,

informația sa nu ar fi putut să fie trecută cu vederea ci doar

ar fi condus, de regulă, cel puțin la deschiderea unei acțiuni

informative sau la efectuarea unor verificări asupra persoanelor vizate.

Totodată, definiția

dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu cere existența unei

pluralități de acte de colaborare, fiind suficientă și o

singură informație care să respecte condițiile impuse de

această prevedere legală: (i) denunțarea unor atitudini

potrivnice regimului comunist și (ii) vizarea încălcării unor

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În cauză, pe baza actelor

depuse de reclamant, prima instanță a concluzionat în mod corect

că pârâtul-recurent a fost recrutat, în anul 1983, sub numele conspirativ

„S.”, în scopul obținerii de informații despre persoane care au

manifestări dușmănoase față de regimul totalitar sau

care, pe fondul unor nemulțumiri personale, invocă așa-zisa

lipsă de drepturi și libertăți cetățenești,

iar pe baza informațiilor furnizate de acesta o persoană ce a format

obiectul delațiunii a fost luată în evidențele organelor de

securitate, pentru faptul că are o rudă în străinătate.

Așa fiind, cum pârâtul-recurent

nu a formulat niciun fel de apărări la judecata în fond a cauzei, iar

în această etapă procesuală a precizat că înțelege

să se folosească, în probațiune, doar de înscrisurile depuse de

către instituția intimată, simplele susțineri ale acestuia

cu privire la pretinsa nerealitate a aspectelor consemnate de lucrătorul

securității și la calitatea sa de persoană persecutată

și urmărită de securitate nu pot fi primite.

Reținând, față de

cele expuse, că nu subzistă în cauză niciun motiv de

nelegalitate a hotărârii atacate, de natură să impună

casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.G.

împotriva sentinței civile nr. 3821 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.