ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1198/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1198/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, la 28 august 2009, contestatorul F.A. a solicitat, în
contradictoriu cu intimatul Ministerul Sănătății - Inspectoratul de Poliție
Sanitară și Medicină Preventivă Brăila, retractarea deciziei nr. 7230 din 3
iulie 2009 a acestei instanțe, invocând ca temei dispozițiile art. 318 C. proc.
civ. și art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea cererii s-a arătat că
în mod greșit, prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, a fost respins ca
inadmisibil recursul declarat fără să se observe că este vorba de un recurs
special, formulat în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, iar nu de un
„recurs ordinar”.
S-a susținut că a fost încălcat
dreptul la un tratament egal, aplicându-se un regim discriminatoriu, întrucât
instanța nu a observat că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată
în orice fază a litigiului, astfel încât devine incident motivul de contestație
în anulare reglementat de art. 318 C. proc. civ.
De asemenea, cu referire la dispoz.
art. 317 alin. (1) C. proc. civ., s-a arătat că nu a fost citat Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării.
Totodată, contestatorul a făcut
referire și la alte soluții date în judecăți de fond, contestații în anulare
sau recursuri anterioare, pretinzând o greșită apreciere din partea instanțelor
cu privire la abateri disciplinare săvârșite de acesta și la desfacerea
contractului de muncă.
Cu privire la contestația în anulare promovată, Înalta
Curte constată următoarele:
Prin decizia a cărei anulare s-a
solicitat, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către
contestatorul F.A. împotriva deciziei nr. 450/R din 27 ianuarie 2009 a Curții
de Apel București, secția a VII-a civilă, reținându-se în considerente că a
fost atacată o hotărâre irevocabilă [în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C.
proc. civ.], care nu mai poate constitui astfel, obiect al recursului.
Exercitând contestație în anulare
împotriva acestei hotărâri, contestatorul pretinde ca fiind incidente
dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și cele conținute de art.
318 C. proc. civ.
Niciuna din dispozițiile menționate
nu se poate constitui, în speță, în temei al anulării deciziei.
Astfel, pentru a fi incident art.
317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este necesar ca judecata să se fi
desfășurat în condiții de nelegală îndeplinire a procedurii de citare față de
partea care invocă acest aspect.
Or, contestatorul nu susține că, în
ce-l privește, procedura de citare nu ar fi fost corect realizată, ci face
referire la existența unui asemenea viciu procedural față de Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării.
Cum prin modalitatea de citare
îndeplinită față de o altă pretinsă parte din proces, contestatorului nu i-a
fost adusă nicio vătămare procesuală, acesta nu poate valorifica aspectul
menționat pe calea contestației în anulare și pe temeiul art. 317 alin. (1) C.
proc. civ.
De asemenea, nu sunt incidente în
cauză nici dispozițiile art. 318 C. proc. civ. întrucât nu se circumscrie
acestui text aspectul invocat, al neobservării dispozițiilor art. 29 din Legea
nr. 47/1992, față de care hotărârea ar fi fost atacabilă cu un „recurs
special”, așa încât soluția nu putea să rețină ca inadmisibil demersul judiciar
al părții.
Textul menționat are în vedere
erorile materiale, respectiv, cele de ordin formal, procedural săvârșite
involuntar cu ocazia judecății.
Potrivit hotărârii atacate nu a
existat o asemenea greșeală materială în condițiile în care instanța a reținut,
argumentat, în considerente, că este vorba de inadmisibilitatea recursului dată
de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. (hotărârea pronunțată în
contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea
atacată) și de prevederile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. (care
vizează o categorie a hotărârilor irevocabile).
În consecință, se va constata că
aspectele invocate nu se pot constitui în motive ale contestației în anulare pe
temeiul cărora să fie retractată hotărârea.
Ca atare, calea de atac exercitată
în afara ipotezelor strict reglementate prin dispoz. art. 317, art. 318 C.
proc. civ., urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de F.A.
împotriva deciziei nr. 7230 din 3 iulie 2009 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie
2010.