ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1198/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 28 august 2009, contestatorul F.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Sănătății - Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă Brăila, retractarea deciziei nr. 7230 din 3 iulie 2009 a acestei instanțe, invocând ca temei dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și art. 317 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea cererii s-a arătat că în mod greșit, prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat fără să se observe că este vorba de un recurs special, formulat în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, iar nu de un „recurs ordinar”.

S-a susținut că a fost încălcat dreptul la un tratament egal, aplicându-se un regim discriminatoriu, întrucât instanța nu a observat că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în orice fază a litigiului, astfel încât devine incident motivul de contestație în anulare reglementat de art. 318 C. proc. civ. De asemenea, cu referire la dispoz. art. 317 alin. (1) C. proc. civ., s-a arătat că nu a fost citat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Totodată, contestatorul a făcut referire și la alte soluții date în judecăți de fond, contestații în anulare sau recursuri anterioare, pretinzând o greșită apreciere din partea instanțelor cu privire la abateri disciplinare săvârșite de acesta și la desfacerea contractului de muncă.

Cu privire la contestația în anulare promovată, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către contestatorul F.A. împotriva deciziei nr. 450/R din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, reținându-se în considerente că a fost atacată o hotărâre irevocabilă [în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.], care nu mai poate constitui astfel, obiect al recursului. Exercitând contestație în anulare împotriva acestei hotărâri, contestatorul pretinde ca fiind incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și cele conținute de art. 318 C. proc. civ. Niciuna din dispozițiile menționate nu se poate constitui, în speță, în temei al anulării deciziei.

Astfel, pentru a fi incident art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este necesar ca judecata să se fi desfășurat în condiții de nelegală îndeplinire a procedurii de citare față de partea care invocă acest aspect. Or, contestatorul nu susține că, în ce-l privește, procedura de citare nu ar fi fost corect realizată, ci face referire la existența unui asemenea viciu procedural față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Cum prin modalitatea de citare îndeplinită față de o altă pretinsă parte din proces, contestatorului nu i-a fost adusă nicio vătămare procesuală, acesta nu poate valorifica aspectul menționat pe calea contestației în anulare și pe temeiul art. 317 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 318 C. proc. civ. întrucât nu se circumscrie acestui text aspectul invocat, al neobservării dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, față de care hotărârea ar fi fost atacabilă cu un „recurs special”, așa încât soluția nu putea să rețină ca inadmisibil demersul judiciar al părții. Textul menționat are în vedere erorile materiale, respectiv, cele de ordin formal, procedural săvârșite involuntar cu ocazia judecății. Potrivit hotărârii atacate nu a existat o asemenea greșeală materială în condițiile în care instanța a reținut, argumentat, în considerente, că este vorba de inadmisibilitatea recursului dată de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc.

civ. (hotărârea pronunțată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată) și de prevederile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. (care vizează o categorie a hotărârilor irevocabile). În consecință, se va constata că aspectele invocate nu se pot constitui în motive ale contestației în anulare pe temeiul cărora să fie retractată hotărârea. Ca atare, calea de atac exercitată în afara ipotezelor strict reglementate prin dispoz. art. 317, art. 318 C. proc. civ., urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de F.A. împotriva deciziei nr. 7230 din 3 iulie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.