ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4780/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27 ianuarie 2009, prin declinare de la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.I.

să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securității cu motivarea că acesta, în calitate de bibliotecar la Biblioteca „Bathyaneum” Alba Iulia, a semnalat Serviciului III din cadrul Inspectoratului Județean al securității Alba, începând cu data de 25 ianuarie 1980, informații legate de cetățenii străini cu care purta o intensă corespondență și care vizitau biblioteca, fiind recrutat de organele de Securitate, sub numele conspirativ „P.” și fixându-i-se directive pe care le avea de urmărit cu privire la persoanele aflate în supraveghere. 2. Hotărârea curții de apel Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1731 din 22 aprilie 2009,a admis acțiune reclamantului.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, din nota de constatare nr. SIDJ/668 din 27 iunie 2008, întocmită de Direcția Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Statului și din celelalte înscrisuri depuse la dosar rezultă că pârâtul M.I., în calitate de bibliotecar la Biblioteca documentară „Bathyaneum” a fost semnalat de Serviciul III din cadrul Inspectoratului Județean al s ecurității Alba și a fost folosit în calitate de colaborator al Securității, începând cu data de 25 ianuarie 1980, motivat de împrejurarea că pârâtul avea o multitudine de relații în rândul unor cetățeni străini, cu care purta o intensă corespondență. S-a mai reținut că perioadă în care pârâtul a oferit informații Securității, conform actelor depuse la dosar, este intervalul anilor 1980-1989 iar colaborarea cu Securitatea s-a realizat sub numele conspirativ „P.”.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și, în raport cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a constatat că sunt neîntemeiate susținerile din întâmpinare, potrivit cărora în notele informative pe care le-a dat pârâtul nu a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, din rapoartele informative invocate în cauză rezultând că acesta era permanent instruit să urmărească discuțiile referitoare la problemele ce interesau regimul comunist și a furnizat informații ce vizau atitudini de opoziție împotriva acestui regim. Recursul formulat de pârât În cauză a declarat recurs pârâtul M.I., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond nu a examinat materialul probator prin prisma cerințelor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ci s-a limitat să constate că a semnat un angajament cu Securitatea și că a dat note informative. În opinia recurentului-pârât, aceste împrejurări nu sunt suficiente și relevante pentru a fi considerat colaborator al Securității, ci trebuie îndeplinită condiția de a fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și de a fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceste ipoteze nu sunt îndeplinite în speță, pentru că - arată recurentul-pârât – notele informative vizau aspecte pur profesionale, legate de activitatea de serviciu, și în urma lor nimeni nu a avut de suferit.

În drept, partea a invocat prevederile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., dar nu și-a structurat criticile formulate împotriva sentinței potrivit motivelor de recurs indicate. În dovedirea susținerilor sale, recurentul-pârât a depus la dosar înscrisuri constând în corespondența purtată în perioada 1983 – 1989 cu numitul F.P.- proba fiind admisibilă în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se circumscrie noțiuni de „colaborator al securității”. Contrar afirmațiilor recurentului-pârât, instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma prevederii legale citate, reținând că informațiile furnizate de acesta organelor securității se încadrează în ipoteza referitoare la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului – dreptul la viață privată incluzând și secretul corespondenței, libertatea de exprimare și de opinie.

Astfel, notele informative pe care le-a întocmit nu semnalează numai vizitele cu caracter profesional sau de documentare efectuate de cetățenii străini la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, ci cuprinde și referiri la aspecte cum ar fi: contacte pe care cetățenii străini le-au avut cu un ierarh ortodox (informarea din 22 octombrie 1988); vizite la rude, încercarea de contractare a unei foste colege de liceu (informarea din 12 mai 1987); situația familială și profesională a cetățeanului român M.R., aflat „în atenția” unui lucrător de securitate (de asemenea în informarea din 12 mai 1987); efectuarea unor cumpărături strict personale (informarea din 26 mai 1987); atitudinea admirativă a unei vizitatoare față de „politica externă a partidului și statului nostru” (informarea din 11 mai 1982, în urma căreia ofițerul de legătură a întocmit o notă conform căreia informatorul a primit sarcina de a discuta cu persoana respectivă despre situația ei în Austria, poziția față de țara noastră și relațiile pe care le are în România); corespondența pe care a transmis-o în Slovacia din partea unui coleg (informarea din 25 noiembrie 1981). Aspectele menționate sunt numai câteva extrase din notele informative prezentate cu regularitate pe parcursul mai multor ani și corelate cu relatările făcute de recurentul-reclamant cu privire la propria sa corespondență cu cetățeni străini,

conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încadrării în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat neexistând motive de modificare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 1731 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.