ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1900/2014

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. Px din 20 ianuarie 2010, nr. Px/09 din 07 februarie 2009 și nr. Px/08 din 10 octombrie 2008, adresate C.N.S.A.S. de către Consiliul Superior al Magistraturii, domnul B., respectiv domnul C., se solicită verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, în ceea ce o privește pe pârâtă, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Din cuprinsul Notei de constatare din 26 august 2010 rezultă că pârâta a fost recrutată la data de 17 aprilie 1980, în scopul „acoperirii informative" a Procuraturii Locale Alba Iulia, dată la care a semnat Angajamentul și a preluat numele conspirativ de colaborare „D.". Activitatea sa informativă a constat în furnizarea de informații sub forma notelor informative, într-o perioadă de colaborare de aproximativ 9 de ani (1980-1989), totalizând un număr de 58 de materiale informative, 44 dintre ele păstrându-se la dosar, 14 fiind prezentate în nota de constatare. Totodată, a susținut că o mare parte a acestor note se referă la procurori, judecători și avocați care luau mită pentru aranjarea proceselor; vizita unor străini la domiciliul sursei și corespondența purtată cu aceștia; caracterizări pozitive ale unor angajați ai Procuraturii Alba Iulia; relatări privind unele cazuri aflate pe rolul instanțelor de judecată din aria de competență a Curții de Apel Alba; aprecieri pozitive la adresa unor judecători ori procurori. Se pot reține ca având conținut operativ acele note referitoare la relațiile cu cetățeni străini ori cu rude din străinătate, fiind considerate ca o modalitate de manifestare potrivnică regimului totalitar comunist, persoane care erau atent monitorizate de către Securitate, în special pentru a se urmări dacă au intenții de evaziune, activitatea desfășurată fiind prezentată de către ofițerii de securitate în numeroase note de analiză și note-raport existente în dosarul de rețea R ZZ (cota C.N.S.A.S.). Rezultă astfel că sursa a contribuit la supravegherea persoanelor aflate în atenție, în mod special a celor care aveau relații cu cetățeni străini, precum și la consolidarea rețelei informative, prin recrutarea unei surse ca urmare a informațiilor furnizate. În concluzie, reclamantul a apreciat că informațiile furnizate de către pârâtă au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privata prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că în nota de constatare și în unele note-raport întocmite de organele de securitate sunt atestate mai multe lucruri neadevărate. Astfel, pârâta a arătat că nu corespunde adevărului faptul că aceasta l-ar fi rugat pe lt.maj. E. să-i procure medicamente pentru copil și nici că s-ar fi oferit din proprie inițiativă să-l „ajute", iar acesta întrucât cunoștea situația familiei sale, în sensul că până la instaurarea regimului comunist a desfășurat activități legale de minerit (exploatarea aurului) nu a ezitat sa folosească toate mijloacele pentru a o convinge să-l ajute întrucât nu avea „origine sănătoasă”. Pârâta a susținut că în raportul din 30 ianuarie 1981, se menționează, de altfel, că „aportul acestei informatoare nu este substanțial deși i s-a făcut o permanentă instruire, destul de corespunzătoare, la întâlniri motiva că nu sunt aspecte deosebite in aceste instituții, nu sunt aspecte care să aducă atingeri securității statului. Participă la întâlnirile planificate însă are unele rezerve în a da informații despre colegi (…), va trebui și mai mult educată", precizând că ea însăși a fost tot timpul atent supravegheată, așa cum reiese cu prisosință din actele dosarului. Referitor la Nota raport datată 17 aprilie 1980 în care se menționează despre o secretară B.M., care „este vizitată de rudenii din America/(…)/”, pârâta a arătat că cele consemnate nu îi aparțin, conținutul acestei note nu-i poate fi atribuit întrucât la 17 aprilie 1980 nu avea calitatea de informatoare, acest lucru realizându-se la 20 aprilie 1980. Cu privire la nota informativă datată 10 septembrie 1980, în care aceasta precizează despre o altă sursă a securității, arată că nota nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, nefiind luată în scopul îngrădirii ori suprimării unor drepturi sau libertăți, ci pentru verificarea unei surse a securității, așa cum este menționat expres pe notă. De asemenea, pârâta a arătat că o parte din Nota informativă datată 11 noiembrie 1983 în care precizează despre o avocată lucrată pentru legături cu cetățeni străini că „se cunoaște că este în relații apropiate cu un student grec”, este scoasă din context și interpretată trunchiat de către C.N.S.A.S. Cât privește Nota informativă datată 04 martie 1986 din dosarul de urmărire informativă XX, despre o secretară dactilografă, aflat în lucru pentru legăturile acesteia cu cetățeni străini încă din anul 1983, pârâta a susținut că persoana vizată era de etnie germană și avea posibilitatea să părăsească legal țara, așa cum o făcuse și sora ei. Pe de altă parte, a arătat că respectiva lucra de o viață în procuratură, având acces în calitate de dactilografă la o multitudine de informații din dosarele și lucrările procurorilor, pe care le dactilografia, din anchetele ce se desfășurau în prezența ei, iar în privința surorii acesteia a învederat că aspectele pe care le-a relatat erau cunoscute de tot colectivul în care lucra.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1964 din 20 martie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtei de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Potrivit notei de constatare din 26 august 2010, în baza cererilor nr. Px din 20 ianuarie 2010, Px/09 din 07 februarie 2009 și Px/08 din 10 octombrie 2008, adresate C.N.S.A.S. de către Consiliul Superior al Magistraturii, B., respectiv C., prin procesarea materialului arhivistic, a fost identificată pârâta A. cu dosarul de rețea nr. R ZZ (cota CNSAS), în două volume, depus la dosar, din care rezultă că pârâta a fost recrutata în vederea acoperirii informative a Procuraturii locale din Alba Iulia. Cu prilejul recrutării sale de către organele de securitate în anul 1980, pârâta a scris un angajament olograf de colaborare cu organele Securității în mod secret și conspirat, sub acoperirea numelui conspirativ „D.” (angajamentul din data de 17 aprilie 1980). Prima instanță a reținut ca relevante, din perspectiva stabilirii calității de colaborator, următoarele note date de pârâtă: - Nota Raport privind discuțiile purtate cu numita F., 17 aprilie 1980, întocmită de lt.maj. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „Susnumita a făcut afirmația că în cadrul procuraturii locale lucrează numita B.M., în calitate de secretară. Despre această persoană a făcut afirmația că este o fire curioasă, interesându-se de toate lucrurile care se petrec în jurul ei - inclusiv probleme de muncă ale altor persoane. Despre B.M. a mai afirmat că este vizitată de rude din America care, în urmă cu câțiva ani, i-au făcut cadou o mașină cumpărată pe dolari. B.M. nu discută despre legăturile ei cu cetățenii străini însă are lucruri din aur făcute cadou de cei din America și chiar îi trimit pachete cu asemenea obiecte /(...)/" ; - Notă informativă din 10 septembrie 1980, olografă, semnată cu numele conspirativ „D.", primită de lt.maj. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „Cu privire la Ș.M., procuror la Procuratura Județeană Alba, vă informez că a făcut afirmații că soția lui a cunoscut o cetățeană străină care a fost internată în spital și că aceasta ar urma să le facă o vizită la domiciliu. Nu cunosc natura relațiilor dintre ei. Cetățeană străină am înțeles că era studentă la Cluj de unde a fost adusă la Alba Iulia pentru naștere, fiind internată la O.G. de la spitalul județean"; - Nota ofițerului: „Ș.M. este sursă, iar nota s-a luat pentru verificarea acestuia. Se va discuta cu sursa privind persoana străină pe care a cunoscut-o/(...)/"; - Notă informativă din 11 noiembrie 1983, olografă, semnată cu numele conspirativ „D.", primită de cpt. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „În cadrul colegiului de avocați au fost purtate unele discuții cu privire la H.G., avocată, despre care se cunoaște că este în relații apropiate cu un student grec. Despre această persoană discuta av. J.O. și av. S. care făceau afirmații privitoare la plecarea lui G., iar în acest caz, dorința lor de a lucra împreună cu av. M.A., despre care se discută că are clientelă multă și care a lucrat împreună cu G."; - Nota lucrătorului: „H.G. este lucrată cu prioritate în pr. Justiție, pentru legături cu cetățeni străini. Să stabilească preocupările lui H.G. până la plecarea din tară"; - Nota informativă din 04 martie 1986, olografă, semnată cu numele conspirativ „D.", primită de cpt. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „Referitor la K.E. vă relatez că în ultimul timp nu a fost vizitată de sora ei din RFG, dar aceasta urmează să sosească în vizită în Romania în aprilie 1986/(…)/”; - Nota se regăsește în dosarul I YY (cota CNSAS), având ca titular o persoana luată în lucru în cadrul dosarului probleme „Justiție”, fiind semnalată că „întreține legături cu cetățeni străini, având o soră plecată legal în R.F. Germania împreuna cu soțul”. Nota ofițerului la nota informativă a pârâtei: „/(…)/ Nota se va exploata la dosarul de S.I. al acesteia”. Prima instanță a apreciat că notele informative furnizate de pârâtă denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cunoscut fiind ca erau considerate potrivnice sau ostile regimului totalitar comunist legăturile cu cetățenii străini, intenția de a părăsi țara. Notele informative ale pârâtei au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informații către organele de securitate expunând persoanele în cauză unor consecințe negative pentru ei, prin aceea ca au fost verificate de către organele de Securitate, în speță, fiind încălcat dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul International privind Drepturile Civile și Politice. Cât privește apărarea pârâtei potrivit cu care ar fi fost constrânsă de către Securitate să furnizeze informații, nu este susținută probator. Dimpotrivă, din Raportul cu propuneri de recrutare a numitei F., în calitate de informatoare, întocmit la data de 14 aprilie 1908, rezultă că pârâta „/(...)/ Nu este reținută în discuții și nu are rezerve față de organele noastre. /(...)/ În timpul contactării, candidata a avut o poziție și o atitudine corectă față de problemele discutate /(…)/”. Totodată, ofițerul a menționat că: ”Având în vedere cele raportate, propun ca F. să fie recrutată pe baza de sentimente patriotice /(…)/. În cele relatate, candidata a dovedit sinceritate afirmând chiar că în cazul în care poate fi utilă, ne poate furniza unele date de interes. Având în vedere acest aspect, i-am propus colaborarea. Fiind de acord cu cele propuse, i s-a luat angajament scris /(...)/”. Prima instanță a reținut că activitatea pârâtei a fost analizată de-a lungul timpului, fiind întocmite mai multe note raport, după cum urmează: - Notă Raport privind rezultatul analizei aportului adus de inf. <D.>, 30 ianuarie 1981, lt. maj. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „Analizând aportul adus de informatoarea <D.> în munca cu organul de securitate am constatat următoarele: în perioada 24 aprilie 1980 și 30 ianuarie 1981, sursa a furnizat un număr de 6 materiale informative despre persoane care prezintă interes în munca noastră. Pană în prezent, aportul acestei informatoare nu a fost substanțial deși i s-a făcut în permanent o instruire destul de corespunzătoare. Fiind recrutată în problema <Justiție>, la întâlniri mereu motiva că nu sunt aspecte-deosebite și că în aceste instituții nu sunt aspecte care să aducă atingeri securității statului. /(...)/Participă la întâlnirile planificate însă are unele rezerve în a furniza informații despre colegii de muncă, mereu fiindu-i teamă să nu-i vadă cineva scrisul pe la organele noastre. În munca de viitor consider că va fii o informatoare bună însă va trebui și mai mult educată /(...)/". - Nota-raport privind rezultatul analizei aportului adus de inf. <D.>, 29 octombrie 1982, mr. H., It. maj. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „/(...)/ analizând aportul adus de inf. <D.> la îndeplinirea sarcinilor muncii de securitate în perioada 30 ianuarie 1981 – 29 octombrie 1982 am constatat următoarele: Sursa a furnizat un număr de 6 informații care se referă la persoane din baza de lucru și persoane cu preocupări de a lua mită și care lucrează în justiție. /(...)/ Pe baza informațiilor furnizate au fost verificate persoane din baza de lucru, o persoană a fost luată în S.I, verificarea unor persoane cu preocupări de a lua mită. /(...)/ Aportul mai scăzut s-a datorat faptului că sursa a fost în concediu de maternitate. /(...)/" . - Notă-raport privind rezultatul analizei aportului adus de inf. <D.>, 07 iunie 1983, mr. H., It. maj. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „/(...)/ în perioada 29 octombrie 1982 – 07 iunie 1983, am constatat următoarele: Sursa a furnizat un număr de 5 informații care se referă la persoane din atenția organelor noastre, verificarea unor persoane luate în studiu pentru recrutare. Pe baza informațiilor furnizate s-a recrutat o sursă, s-a făcut 6 informare la organul de partid. Sursa a fost recompensată material de 8 Martie". - Notă de analiză, 28 mai 1984, cpt. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „/(...)/ în perioada 07 iunie 1983 – 28 mai 1984 a furnizat un număr de 8 note informative care se referă la persoane din baza de lucru și stări de spirit. În baza informațiilor furnizate de această sursă, s-au făcut două informări la organul de partid și s-a cunoscut destul de bine preocupările unor elemente din baza de lucru a dosarului de problemă. În munca cu organele noastre sursa s-a dovedit a fi loială, până în prezent nu s-a deconspirat însă, printr-o instruire și educare mai corespunzătoare, ar putea să-și aducă un aport mai substanțial /(...)/". - Notă Raport privind rezultatul analizei aportului adus de inf. <D.>, 21 august 1985, mr. H., cpt. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „/(...)/ analizând aportul adus de inf. <D.> la îndeplinirea sarcinilor muncii de securitate în perioada 28 mai 1986 – 21 august 1985 a constatat următoarele: Sursa a furnizat un număr de 7 informații care se referă la persoane lucrate în S.I. și în probleme de justiție și persoane din atenția Serviciului III. În munca de colaborare a dat dovadă de spirit de sesizare și orientare în abordarea problemelor ce prezintă interes pentru securitatea statului și modul de relatare a lor. Perseverență în realizarea sarcinilor. Este loială și atașată organelor noastre însă se implică mai puțin în culegerea unor informații de interes /(...)/". - Notă de analiză, 06 octombrie 1986, cpt. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „/(...)/ Analizând aportul acestei surse în perioada 21 august 1985 și 06 octombrie 1986, am constatat următoarele: Sursa <D.> a furnizat un număr de 10 note informative care se referă atât la persoane din atenția organelor noastre cât și la unele aspecte negative ce au permis sesizarea organelor de miliție. În procesul colaborării sursa s-a dovedit atașată organelor noastre, sinceră în furnizarea unor informații și corectă. /(...)/ Apreciez că în viitor va fi o sursă utilă /(...)/". Prima instanță a apreciat astfel că activitatea pârâtei a fost apreciată de către Securitate, materialele furnizate având certă valoare operativă, o persoana la care se referă pârâta în delațiunile sale fiind luată în supraveghere informativă, iar pe baza altor informări s-a recrutat o sursă și s-a consolidat rețeaua informativă. Afirmațiile pârâtei potrivit cu care în nota raport din data de 17 aprilie 1980 ofițerul de legătură ar fi consemnat în mod nereal că aceasta ar fi dat informații privitor la legăturile unei persoane cu cetățeni străini, nu doar că nu sunt probate, dar argumentul acesteia legat de împrejurarea că abia la data de 20 aprilie 1980 a devenit informatoare, când a semnat angajamentul, este irelevant, întrucât contactarea sa a avut loc anterior asumării angajamentului de colaborare cu Securitatea, existând mai multe întâlniri în urma cărora au fost întocmite note raport în care se consemnau discuțiile purtate cu aceasta. Așa fiind, prima instanță a reținut că reiese cu evidență împrejurarea că pârâta a furnizat în mod constant Securității infamații cu privire la viața privată a mai multor persoane, iar stabilirea calității acesteia de colaborator al Securității poate fi făcută în raport cu oricare din aceste documente. De asemenea, afirmația pârâtei referitoare la faptul că în nota informativa din 11 noiembrie 1983 s-ar fi menționat discuția referitoare la faptul că persoana urmărită a plecat din țară este contrazisă de conținutul acestei note. În realitate, se face vorbire de ”plecarea lui G.”, care nu semnifică doar un fapt trecut, ci și unul proiectat în viitor. Prima instanță a reținut, contrar afirmațiilor pârâtei, că informațiile au fost furnizate până la plecarea persoanei în cauză din țară. Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinței nr. 1964 din 20 martie 2012 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Instanța de fond nu a dat curs cererii de probațiune formulată de pârâtă și nu a analizat în profunzime apărările formulate, rezumându-se la a reproduce întocmai cele consemnate în unele acte întocmite de ofițerul de securitate, deși sunt aspecte ce vin în contradicție cu alte note întocmite de același ofițer. 3.2. Instanța de fond nu distinge între calitatea de informator și cea de colaborator, se rezumă să reproducă cele consemnate de organele de securitate în notele-raport privind rezultatul analizei aportului adus de pârâtă. Recurenta-pârâtă arată că nu a negat faptul că a fost informator al Securității și a relevat în întâmpinare contextul în care a fost nevoită să accepte acest lucru. În calitatea de informator, recurenta a dat mai multe informări, unele necesare pentru persoanele respective, întrucât la promovare și la plecarea în străinătate era necesar avizul Securității. 3.3. Instanța de fond și-a depășit atribuțiile conferite de lege atunci când, deși admite că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității puteau fi simulate, conchide că stabilirea calității de colaborator s-ar putea face în raport cu oricare informație furnizată. 3.

Autorii acțiunii, conștienți că nu se poate pune semnul egalității între calitatea de informator și cea de colaborator, au încercat să caute argumente care să se plieze pe conținutul legii pentru a putea motiva juridic, sens în care scot din context unele aspecte din cele patru note și le prezintă trunchiat. Instanța de fond a respins singura probă cerută de pârâtă și care era de natură să creeze o imagine asupra caracterului ofițerului și să demonstreze constrângerea psihică la care a fost supusă. 3.

În ceea ce privește nota-raport datată 17 aprilie 1980 întocmită de ofițerul de Securitate, recurenta susține că cele consemnate nu îi aparțin și că la acea dată nu avea calitatea de informator. Informația din nota olografă din 10 septembrie 1980 era deținută de ofițer de la spital, de care acesta răspundea pe linie informativă. Recurentei i s-a cerut să scrie două rânduri pentru a putea verifica sursa, de unde rezultă că nota nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru atragerea calității de colaborator. Informațiile din nota datată 11 noiembrie 1983 erau la nivel de zvon public și îl cunoșteau toți cei care lucrau în justiție. Se mai arată că recurentei nu i se dădea voie să dateze notele și, uneori, i se dicta conținutul, caz în care ar fi relevant să se afle dacă în dosarul de urmărire a numitei H.G. există dovezi că aceasta a fost urmărită mult anterior datei de 11 noiembrie 1983. Nota informativă din 04 martie 1986 este trecută de instanța de fond doar la prezentarea generală a considerentelor acțiunii formulate de C.N.S.A.S., fără a fi analizate ori înlăturate apărările formulate prin întâmpinare. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată Recursul este nefondat Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Prin Decizia nr. 672 din 26 iulie 2012, Curtea Constituțională a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale. În speță, recurenta-pârâtă a semnat un angajament de colaborare cu organele Securității, la 17 aprilie 1980, act ce a fost scris, semnat și datat de aceasta. Recurenta a semnat notele informative cu numele de „D.”. Dosarul personal de informator poartă numărul RZZ, a fost deschis la 20 aprilie 1980, iar legătura a încetat la data de 21 februarie 1991. Pentru a se putea constata calitatea de colaborator al unei persoane, dispozițiile legale impun ca aceasta să fi furnizat informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Recurenta-pârâtă a furnizat numeroase informații organelor Securității, însă au relevanță sub aspectul constatării calității de colaborator numai acelea care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Chiar și o singură informație furnizată ce îndeplinește criteriile legale sus-menționate, este suficientă pentru constatarea calității de colaborator al Securității. Nota informativă olografă datată 10 septembrie 1980 are relevanță din perspectiva stabilirii calității de colaborator, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță. Informațiile referitoare la procurorul S.M. denotă că recurenta a încunoștințat organele de Securitate că soția acestuia a cunoscut o persoană de cetățenie străină care a fost internată în spital, ce urma să le facă o vizită la domiciliu. Chiar și în ipoteza în care informația a fost obținută în scopul verificării unei alte surse, conținutul acesteia se încadrează în dispoziția legală, fiind cunoscută poziția oficială cu privire la relațiile avute de cetățenii români cu cetățenii străini, precum și la urmărirea persoanelor care întrețineau asemenea relații. În nota informativă din 11 noiembrie 1983, recurenta-pârâtă a informat organele Securității despre discuțiile purtate în cadrul Colegiului de avocați cu referire la H.G. care era în relații apropiate cu un student grec. Apărarea recurentei este irelevantă, deoarece nu interesează pentru stabilirea calității de colaborator că situația numitei H.G. era la nivel de zvon public, ceea ce interesează și este relevant este faptul că recurenta informează despre legăturile avocatei cu cetățeanul grec, de unde rezultă fără dubiu că relatarea vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în speță dreptul la viață privată. Nota informativă datată 04 martie 1986, relatează despre numita KE, care are o soră în străinătate, ce urma să sosească în România în aprilie 1986. În legătură cu această notă, prima instanță a constatat că îndeplinește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru calitatea de colaborator, neavând relevanță apărările recurentei în sensul că numita K.E. era de etnie germană, iar situația acesteia interfera cu obiectivele Securității. Față de cele consemnate în notele informative și reținute pentru stabilirea calității de colaborator al Securității, în mod corect a fost respinsă proba cu înscrisuri solicitată de recurentă la instanța de fond, reprezentând depunerea de către C.N.S.A.S. a unei adrese din care să rezulte faptele săvârșite de ofițerul de Securitate E. cu prilejul Revoluției din 1989. Contrar celor arătate în motivele de recurs, din considerentele sentinței recurate se desprinde concluzia că judecătorul fondului a făcutd distincția între calitatea de informator și cea de colaborator al Securității în sensul O.U.G. nr. 24/2008, reținând numai acele note-informative care întrunesc condițiile legale menționate la art. 2 lit. b). Cu privire la nota-raport din data de 17 aprilie 1980 întocmită de ofițerul e Securitate, se constată că cele consemnate nu pot fi coroborate cu nicio altă probă din dosar și întrucât conținutul este contestat de recurentă, ținând seama și de Decizia nr. 672 din 26 iulie 2011 a Curții Constituționale, actul nu va fi reținut ca temei pentru constatarea calității de colaborator a recurentei-pârâte. 2. În concluzie, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.