ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2010

Prin sentința

comercială nr. 1027 din 21 martie 2006, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanta SC S.P.N. SRL în contradictoriu cu

pârâta Banca C. SA pe considerentul că, din probele administrate a

rezultat că punctajele au fost calculate în speță în

conformitate cu datele conținute în oferte și prevederile caietului

de sarcini, care nu creează premiza nesocotirii dispozițiilor

imperative ale legii referitoare la respectarea bunei-credințe și

concurenței loiale în activitatea economică, iar diferențele

consemnate în cuprinsul raportului de expertiză nu modifică

departajarea finală a ofertanților, astfel că acțiunea

întemeiată pe săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de

prejudicii prin modul de organizare și desfășurare a licitației

este neîntemeiată.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia

comercială nr. 270 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

În considerentele deciziei

s-a reținut că prevederile caietului de sarcini privind

modalitățile de calcul a punctajului ofertelor au fost aplicate

întocmai de comisia de licitație, concluzie întărită de cele

două expertize tehnice efectuate în primă instanță și

în apel.

Cu privire la critica vizând

încălcarea de către ofertantul câștigător a prevederilor

imperative ale H.G. nr. 1010/2004 legat de standardul de securitate a

ATM-urilor ofertate, curtea a reținut distincția clară dintre

distribuitorul de numerar și ATM, potrivit regulamentului B.N.R. din 13

iunie 2002, cât și faptul că toate ofertele au cuprins standardul de securitate,

iar rezultatul licitației nu a fost influențat.

S-a mai reținut că

reclamanta a interpretat eronat prevederile art. 1 pct. 20 lit. f) din caietul

de sarcini, considerând că nu există o grilă de punctaj, când,

în fapt, aceasta era formată din două niveluri valorice, respectiv

zero și unu.

De asemenea, membrii

comisiei de licitație nu au încălcat prevederile caietului de

sarcini, iar ofertantul câștigător, contrar susținerilor

apelantei, a prezentat trei recomandări, între care a fost apreciată

ca fiind valabilă și cea emanând de la B.R.D. - G.S.G., care

utilizează și în prezent sistemul de „back-office” instalat în 1999,

fiind îndeplinite condițiile art. 1 pct. 5 lit. e) din caietul de sarcini

de către scrisoarea de garanție emisă de B.R.D. – G.S.G.

Totodată s-a

reținut că prevederile art. 2 pct. 11 nu precizează modul de

punctaj și ponderea indicatorilor, iar rezultatele licitației

stabilite de comisie concordă cu cele care reies din concluziile

expertizelor.

Împotriva acestei decizii

reclamanta a declarat recurs, invocând aplicarea greșită a legii,

conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu următoarea dezvoltare:

Valoarea „zero” oferită

de câștigător, care a susținut că oferă un serviciu

gratuit, poate fi apreciată ca un serviciu inexistent, ceea ce conduce la

ideea că ofertantul câștigător a oferit mult mai puține

servicii, câștigând licitația printr-o speculație

matematică a formulei, iar reclamanta a pierdut licitația oferind

toate serviciile la preț de un ban. Este respinsă ideea

reținută în apel conform căreia obiectul licitație la

constituit un pachet de bunuri și servicii, deoarece fiecare element al

pachetului trebuia evaluat separat și punctat ca atare.

Recurenta susține

că instanța de apel a făcut o distincție artificială

între distribuitorul de numerar și ATM, bazându-se pe un regulament din

2002, în pofida art. 36 alin. (5) din H.G. nr. 1010/2004 care definește

standardul minim european de rezistență.

Susține că

prevederile caietului de sarcini au fost încălcate, iar curtea s-a aflat

în eroare când a reținut că recomandarea B.R.D. – G.S.G. este

valabilă și întrunește condițiile, deoarece caietul de

sarcini se referea la sisteme instalate, în timp ce câștigătorul a

furnizat doar servicii de întreținere și upgrade la B.R.D.

Comisia de licitație a

încălcat prevederile art. 2 pct. 11 din caietul de sarcini, recurenta

susținând că expertul desemnat în cauză are opinie contrară

instanței de apel.

Instanța de apel a omis

să se pronunțe asupra motivului referitor la încălcarea modului

de calcul stabilit de caietul de sarcini pentru „parametrii tehnici” și,

în consecință, a prevederilor art. 1 pct. 20 lit. f),

concluzionându-se că, instanța de apel a aplicat greșit legea

și în privința evaluării rezultatelor licitației, care nu a

avut în vedere și nu a luat în considerare plenitudinea concluziilor

expertului desemnat în cauză.

Prin întâmpinarea

înregistrată la 5 octombrie 2009 intimata a solicitat respingerea

recursului și menținerea deciziei dată în apel pentru

argumentele reținute de instanță.

Analizând recursul se vor

reține următoarele:

Recurenta contestă în

prezentul litigiu rezultatul licitației organizată de intimata Banca

C. SA la 31 ianuarie 2005 pentru achiziționarea unui sistem de carduri,

precum și modalitatea de aplicare de către comisia de licitație

a prevederilor caietului de sarcini, pentru desemnarea ca și

câștigătoare a ofertantei H.P.

Din examinarea criticilor

formulate în recurs se observă că majoritatea vizează aspecte de

netemeinicie, legate de modalitatea de interpretare a probelor administrate în

cele două instanțe, și care nu pot constitui obiectul analizei

în recursul din speță, potrivit actualelor reglementări

procedurale.

Astfel modul de aplicare a

punctajului de către comisia de licitație raportat la formula de

calcul cuprinsă în caietul de sarcini, felul în care rezultatul acesteia a

fost extras de către instanță din concluziile raportului de

expertiză incluzând aici și criticile de la pct. 4 cu privire la art.

2 pct. 11 din caietul de sarcini interpretarea și valoarea probantă

dată de aceeași instanță recomandărilor emise de

beneficiari la care au fost furnizate și instalate în ultimii cinci ani

servicii similare, cum prevede art. 1 pct. 5 lit. c) din caietul de sarcini,

sunt chestiuni care vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea

hotărârii pronunțate în apel.

Cât privește aplicarea

Regulamentului B.N.R. din 13 iunie 2002 privind tranzacțiile efectuate

prin intermediul instrumentelor de plată electronică și

relațiile dintre participanții la aceste tranzacții aceasta s-a

realizat corespunzător prin decizia din apel, reglementarea făcând

distincție între un distribuitor de numerar și un ATM, pe care le

definește distinct.

Dispozițiile art. 36 alin.

(5) din H.G. nr. 1010/2004 se referă la standardul minim de rezistență

pe care trebuie să-l ofere tezaurul, seifurile, inclusiv ale

distribuitoarelor automate de numerar, între cele două reglementări

legale neexistând vreo incompatibilitate, obiectul licitației fiind

constituit, printre altele, din furnizarea, transportul, montarea, instalarea

și punerea în funcțiune a unui număr de 135 ATM-uri.

De asemenea se va

reține că prin decizia din apel, instanța s-a pronunțat

asupra tuturor criticilor apelantei, inclusiv asupra celor vizând aplicarea de

către Comisia de licitație a art. 1 pct. 20 lit. f) din caietul de

sarcini, în paragrafele 3-5 de la pagina 4 din decizie, astfel încât nici

ultima critică din recurs nu poate fi primită.

Nefiind incident nici un

motiv de nelegalitate al hotărârii pronunțate în apel în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S.P.N. SA București împotriva deciziei nr. 270 din 28 mai

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.