ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2010

Prin sentința comercială nr. 1027 din 21 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC S.P.N. SRL în contradictoriu cu pârâta Banca C. SA pe considerentul că, din probele administrate a rezultat că punctajele au fost calculate în speță în conformitate cu datele conținute în oferte și prevederile caietului de sarcini, care nu creează premiza nesocotirii dispozițiilor imperative ale legii referitoare la respectarea bunei-credințe și concurenței loiale în activitatea economică, iar diferențele consemnate în cuprinsul raportului de expertiză nu modifică departajarea finală a ofertanților, astfel că acțiunea întemeiată pe săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii prin modul de organizare și desfășurare a licitației este neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia comercială nr. 270 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. În considerentele deciziei s-a reținut că prevederile caietului de sarcini privind modalitățile de calcul a punctajului ofertelor au fost aplicate întocmai de comisia de licitație, concluzie întărită de cele două expertize tehnice efectuate în primă instanță și în apel. Cu privire la critica vizând încălcarea de către ofertantul câștigător a prevederilor imperative ale H.G. nr. 1010/2004 legat de standardul de securitate a ATM-urilor ofertate, curtea a reținut distincția clară dintre distribuitorul de numerar și ATM, potrivit regulamentului B.N.R.

din 13 iunie 2002, cât și faptul că toate ofertele au cuprins standardul de securitate, iar rezultatul licitației nu a fost influențat. S-a mai reținut că reclamanta a interpretat eronat prevederile art. 1 pct. 20 lit. f) din caietul de sarcini, considerând că nu există o grilă de punctaj, când, în fapt, aceasta era formată din două niveluri valorice, respectiv zero și unu. De asemenea, membrii comisiei de licitație nu au încălcat prevederile caietului de sarcini, iar ofertantul câștigător, contrar susținerilor apelantei, a prezentat trei recomandări, între care a fost apreciată ca fiind valabilă și cea emanând de la B.R.D. - G.S.G., care utilizează și în prezent sistemul de „back-office” instalat în 1999, fiind îndeplinite condițiile art. 1 pct. 5 lit. e) din caietul de sarcini de către scrisoarea de garanție emisă de B.R.D.

– G.S.G. Totodată s-a reținut că prevederile art. 2 pct. 11 nu precizează modul de punctaj și ponderea indicatorilor, iar rezultatele licitației stabilite de comisie concordă cu cele care reies din concluziile expertizelor. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, invocând aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu următoarea dezvoltare: Valoarea „zero” oferită de câștigător, care a susținut că oferă un serviciu gratuit, poate fi apreciată ca un serviciu inexistent, ceea ce conduce la ideea că ofertantul câștigător a oferit mult mai puține servicii, câștigând licitația printr-o speculație matematică a formulei, iar reclamanta a pierdut licitația oferind toate serviciile la preț de un ban.

Este respinsă ideea reținută în apel conform căreia obiectul licitație la constituit un pachet de bunuri și servicii, deoarece fiecare element al pachetului trebuia evaluat separat și punctat ca atare. Recurenta susține că instanța de apel a făcut o distincție artificială între distribuitorul de numerar și ATM, bazându-se pe un regulament din 2002, în pofida art. 36 alin. (5) din H.G. nr. 1010/2004 care definește standardul minim european de rezistență. Susține că prevederile caietului de sarcini au fost încălcate, iar curtea s-a aflat în eroare când a reținut că recomandarea B.R.D. – G.S.G. este valabilă și întrunește condițiile, deoarece caietul de sarcini se referea la sisteme instalate, în timp ce câștigătorul a furnizat doar servicii de întreținere și upgrade la B.R.D.

Comisia de licitație a încălcat prevederile art. 2 pct. 11 din caietul de sarcini, recurenta susținând că expertul desemnat în cauză are opinie contrară instanței de apel. Instanța de apel a omis să se pronunțe asupra motivului referitor la încălcarea modului de calcul stabilit de caietul de sarcini pentru „parametrii tehnici” și, în consecință, a prevederilor art. 1 pct. 20 lit. f), concluzionându-se că, instanța de apel a aplicat greșit legea și în privința evaluării rezultatelor licitației, care nu a avut în vedere și nu a luat în considerare plenitudinea concluziilor expertului desemnat în cauză. Prin întâmpinarea înregistrată la 5 octombrie 2009 intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei dată în apel pentru argumentele reținute de instanță.

Analizând recursul se vor reține următoarele: Recurenta contestă în prezentul litigiu rezultatul licitației organizată de intimata Banca C. SA la 31 ianuarie 2005 pentru achiziționarea unui sistem de carduri, precum și modalitatea de aplicare de către comisia de licitație a prevederilor caietului de sarcini, pentru desemnarea ca și câștigătoare a ofertantei H.P. Din examinarea criticilor formulate în recurs se observă că majoritatea vizează aspecte de netemeinicie, legate de modalitatea de interpretare a probelor administrate în cele două instanțe, și care nu pot constitui obiectul analizei în recursul din speță, potrivit actualelor reglementări procedurale.

Astfel modul de aplicare a punctajului de către comisia de licitație raportat la formula de calcul cuprinsă în caietul de sarcini, felul în care rezultatul acesteia a fost extras de către instanță din concluziile raportului de expertiză incluzând aici și criticile de la pct. 4 cu privire la art. 2 pct. 11 din caietul de sarcini interpretarea și valoarea probantă dată de aceeași instanță recomandărilor emise de beneficiari la care au fost furnizate și instalate în ultimii cinci ani servicii similare, cum prevede art. 1 pct. 5 lit. c) din caietul de sarcini, sunt chestiuni care vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel. Cât privește aplicarea Regulamentului B.N.R.

din 13 iunie 2002 privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții aceasta s-a realizat corespunzător prin decizia din apel, reglementarea făcând distincție între un distribuitor de numerar și un ATM, pe care le definește distinct. Dispozițiile art. 36 alin. (5) din H.G. nr. 1010/2004 se referă la standardul minim de rezistență pe care trebuie să-l ofere tezaurul, seifurile, inclusiv ale distribuitoarelor automate de numerar, între cele două reglementări legale neexistând vreo incompatibilitate, obiectul licitației fiind constituit, printre altele, din furnizarea, transportul, montarea, instalarea și punerea în funcțiune a unui număr de 135 ATM-uri.

De asemenea se va reține că prin decizia din apel, instanța s-a pronunțat asupra tuturor criticilor apelantei, inclusiv asupra celor vizând aplicarea de către Comisia de licitație a art. 1 pct. 20 lit. f) din caietul de sarcini, în paragrafele 3-5 de la pagina 4 din decizie, astfel încât nici ultima critică din recurs nu poate fi primită. Nefiind incident nici un motiv de nelegalitate al hotărârii pronunțate în apel în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.P.N. SA București împotriva deciziei nr. 270 din 28 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.