ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 923/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 6 iunie 2007, reclamanta SC M.G. SRL Buzău a chemat în judecată pe pârâții: B.R.M., terminal Prahova, SC F.E.S.S.M.N. SA, Comisia de Evaluare constituită conform deciziei B.R.M. nr. 6 din 27 martie 2007 a directorului executiv a B.R.M., terminal Prahova, solicitând instanței să dispună: - Anularea hotărârii nr. 1 din 27 martie 2007 adoptată de comisia de evaluare constituită conform deciziei nr. 6 din 27 martie 2007, a directorului executiv al primului pârât, în cadrul procedurii din 2007, în baza căreia s-a atribuit dreptul de a încheia contractul de achiziție de serviciu de pază în favoarea SC D.S.

SRL; - Recunoașterea SC M.G. SRL Buzău, drept câștigătoare a procedurii pe atribuire a Contractului de achiziție de servicii de pază și protecție pentru obiectivele A.I.S.E. – S.D.F.E.E.E. Buzău, la un tarif de 5,20 lei/oră/agent, fără T.V.A., oferit de reclamantă; - Obligarea pârâților, în solidar la repararea pagubei ce a fost făcută reclamantei prin actele emise. La termenul de judecată din 24 septembrie 2007, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că a precizat pretențiile sale reprezentând prejudiciu cauzat de pârâte la suma de 48.000 lei, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului adițional încheiat de pârâtă cu privire la monitorizarea sistemelor de alarmă și intervenție rapidă la obiective.

La data de 31 ianuarie 2008 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât și a SC D.S. SRL deoarece actele a căror nulitate se solicită vizează societatea menționată. Prin sentința comercială nr. 261 din 5 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 4028/114/2007 al Tribunalului Buzău a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC M.G. SRL. Împotriva sentinței evocate a formulat apel reclamanta SC M.G. SRL. Prin decizia comercială nr. 140 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M.G. SRL în contradictoriu cu pârâții B.R.M., terminal Prahova, SC F.E.S.S.M.N. SA și Comisia de Evaluare constituită conform deciziei B.R.M.

nr. 6 din 27 martie 2007 și SC D.S. SRL. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că prin Hotărârea nr. 1 din 23 martie 2007, emisă în vederea atribuirii contractului de achiziție, servicii de pază și protecție pentru obiective A.I.S.E./S.D.F.E.E.E. Buzău, s-a atribuit dreptul de a încheia contractul de achiziții, de servicii și protecție pentru obiective a A.I.S.E./S.D.F.E.E.E. Buzău, SC D.S. SRL la un tarif de 4,85 lei/oră/agent plus T.V.A. în limita valorii de 200.000 lei plus T.V.A. Din documentația procedurii de cerere de ofertă precum și din fișa de date a achiziției, nu rezultă că participanților la procedura de achiziție le era impusă prezentarea documentelor emise de organisme acreditate care confirma certificarea sistemului de management al calității de prestator, conform SR EN ISD 9001 – 2001. Firma câștigătoare SC D.S.

SRL pentru a respecta completările impuse de organizatorul licitației, a prezentat un document emis de către un organism de certificare acreditat ce confirma deținerea certificatului în vederea certificării sistemului de management al calității, așa cum rezultă din rezoluția din 2 aprilie 2007 a B.R.M., terminal Prahova. Decizia nr. 6 din 27 martie 2007 de constituire a comisiei de evaluare a fost semnată de directorul executiv al B.R.M. Aceeași persoană a semnat și răspunsul la contestația formulată împotriva hotărârii comisiei de evaluare întrucât, este președintele Comisiei de Evaluare și directorul executiv al B.R.M., terminalul Prahova. Reținându-se că hotărârea nr. 1 din 27 martie 2007 prin care s-a atribuit dreptul de a încheia contractul de achiziții de servicii de pază și protecție, în favoarea SC D.S.

SRL, este legală și temeinică, nici pretinsul prejudiciu invocat de apelanta reclamantă nu a fost justificat atâta timp cât actul administrativ atacat a fost valabil întocmit și emis. Împotriva deciziei nr. 140/2008 a declarat recurs reclamanta SC M.G. SRL, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție secția comercială sub nr. 4028/114/2007. Prin încheierea nr. 592 din 25 februarie 2009, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol, cauza fiind trimisă secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 și obiectul cauzei – contractele de achiziție publică fiind acte administrative.

Recursul a fost înregistrat pe rolul secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 32204/1/2009, iar prin încheierea nr. 4628 din 27 octombrie 2009, s-a dispus scoaterea de pe rolul secției civile și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza fiind înregistrată pe rolul acestei secții sub nr. 9579/1/2003. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, limitându-se să rețină că SC D.S. SRL a îndeplinit condițiile necesare câștigării contractului de achiziție prin depunerea unui document emis de organisme acreditate.

Instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât fișa de date a achiziției a fost completată de ordonator și organizator prin nota din 22 martie 2007, fiind introduse patru condiții suplimentare obligatorii pe care trebuia să le îndeplinească ofertanții, între acestea aflându-se și aceea de depunere documente emise de organisme acreditate care să confirme certificarea sistemului de management al calității la prestator, conform SR EN ISO 9011:2001. Hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât a fost încălcat principiul imparțialității în procedura de licitație prin validarea hotărârii Comisiei de Evaluare.

În concluzie recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În subsidiar, solicită, admiterea recursului, casarea deciziei recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecare. Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar decizia atacată cuprinde motive de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., neexistând contrarietate între considerentele acestei hotărâri sau între aceasta și dispozitiv, context în care nu pot fi primite criticile referitoare la nemotivarea deciziei atacate. Decizia instanței de apel respectă și exigențele art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. Noțiunea de proces echitabil presupune ca instanța să examineze în mod real problemele esențiale ce i-au fost supuse și să răspundă argumentelor invocate. Ambele instanțe au motivat „hotărârile pronunțate, instanța de apel analizând fiecare motiv de apel invocat argumentând pe larg motivele pentru care a apreciat că firma câștigătoare SC D.S. SRL a respectat completările impuse de organizatorul licitației. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deși rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecății, ori înțelesul lui, instanța de apel prin interpretarea greșită dată acestuia, îi alterează, în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, dar recurenta SC M.G. SRL, invocând acest motiv, l-a asociat greșitei interpretări a probelor, care constituie o chestiune de fapt ce nu justifică invocarea acestui motiv de recurs. Se reține că instanța de apel a dat o corectă interpretare și a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, respectiv Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri și regulamentul B.R.M. pentru încheierea contractelor de achiziție de produse, servicii sau lucrări.

Este adevărat că fișa de date a achiziției a fost completată de intimata pârâtă în calitate de organizator cu nota din 22 martie 2007 prin care au fost prevăzute condiții suplimentare pe care trebuia să le îndeplinească ofertanții, între acestea aflându-se și aceea de depunere de „documente emise de organisme acreditate care confirmă certificarea sistemului de management al calității de prestator, conform SR EN ISD 9001 – 2001” dar din hotărârea nr. 1 din 27 martie 2007 rezultă că a fost desemnată câștigătoare SC D.S. SRL care a îndeplinit condițiile impuse alături de SC M.G. SRL, E.S., PSV T.S. dar în plus de acestea a oferit tariful ce se încadrează în plafonul maxim acceptat de către ordonator pentru achiziție.

Din rezoluția din 2 aprilie 2007 rezultă că intimata SC D.S. SRL a prezentat un document emis de către un organism de certificare acreditat, document ce confirma „deținerea contractului de certificare în vederea certificării Sistemului de Management al calității SR EN ISD 9001 – 2001 ” . Nu se poate susține că au fost nesocotite condițiile impuse pentru desfășurarea licitației întrucât din documentația anexată precum și nota din 2007 nu rezultă o restricționare a ofertanților aflați în curs de implementare a certificării sistemului de management al calității SR EN ISD 9001 – 2001 aspect reținut corect de instanța de apel. Recurenta arată că unul dintre ofertanți a fost descalificat pentru neîndeplinirea condiției privind documente emise de organisme acreditate, care confirmă certificarea sistemului de management al calității la prestator dar din hotărârea nr. 1 din 27 martie 2007 rezultă că SC G.T.

a fost descalificată pentru că nu a îndeplinit cerința referitoare la prezentarea certificatului de atestare fiscală privind plata impozitelor și taxelor la zi către bugetul de stat; nu a prezentat certificatul de atestare fiscală privind plata impozitelor și taxelor la zi către bugetul local și nu a prezentat documentele conform SR EN ISD 9001 – 2001 situație ce nu poate fi comparată cu ceilalți ofertanți admiși de Comisia de Evaluare constituită conform deciziei B.R.M. din 27 martie 2007. Nici incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținută în cauză, respectiv nerespectarea art. 3 din regulamentul B.R.M. încălcându-se astfel principiul imparțialității cum greșit consideră recurenta, pentru prima dată în această cale de atac, cu nesocotirea cerințelor art. 291 alin. (1) respectiv cele prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., dispoziții legale aplicabile și în recurs față de dispozițiile art. 316 C. proc. civ. Este inadmisibilă critica vizând încălcarea principiului imparțialității prin raportare la art. 3 din Regulamentul B.R.M., întrucât este formulată omisso medio, fără să fie constituit motiv de apel. Ca urmare, nepunând în discuția instanței de apel încălcarea dispozițiilor art. 3 din regulamentul B.M.R. respectiv principiul imparțialității în procedura de licitație, instanța de apel nu a analizat fondul cauzei sub acest aspect, astfel că această critică nu poate fi invocată pentru prima dată pe calea recursului. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.G. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 140 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2010.