ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 923/2010

Asupra recursurilor de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

formulată la data de 6 iunie 2007, reclamanta SC M.G. SRL Buzău a

chemat în judecată pe pârâții: B.R.M., terminal Prahova, SC

F.E.S.S.M.N. SA, Comisia de Evaluare constituită conform deciziei B.R.M. nr.

6 din 27 martie 2007 a directorului executiv a B.R.M., terminal Prahova,

solicitând instanței să dispună:

- Anularea hotărârii nr.

1 din 27 martie 2007 adoptată de comisia de evaluare constituită

conform deciziei nr. 6 din 27 martie 2007, a directorului executiv al primului

pârât, în cadrul procedurii din 2007, în baza căreia s-a atribuit dreptul

de a încheia contractul de achiziție de serviciu de pază în favoarea

SC D.S. SRL;

- Recunoașterea SC M.G.

SRL Buzău, drept câștigătoare a procedurii pe atribuire a

Contractului de achiziție de servicii de pază și protecție

pentru obiectivele A.I.S.E. – S.D.F.E.E.E. Buzău, la un tarif de 5,20

lei/oră/agent, fără T.V.A., oferit de reclamantă;

- Obligarea pârâților,

în solidar la repararea pagubei ce a fost făcută reclamantei prin

actele emise.

La termenul de judecată

din 24 septembrie 2007, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul

că a precizat pretențiile sale reprezentând prejudiciu cauzat de

pârâte la suma de 48.000 lei, solicitând să se constate nulitatea absolută

a actului adițional încheiat de pârâtă cu privire la monitorizarea

sistemelor de alarmă și intervenție rapidă la obiective.

La data de 31 ianuarie 2008

instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât și

a SC D.S. SRL deoarece actele a căror nulitate se solicită

vizează societatea menționată.

Prin sentința

comercială nr. 261 din 5 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 4028/114/2007

al Tribunalului Buzău a fost respinsă ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta SC M.G. SRL.

Împotriva sentinței

evocate a formulat apel reclamanta SC M.G. SRL.

Prin decizia comercială

nr. 140 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești a fost respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanta SC M.G. SRL în contradictoriu cu pârâții

B.R.M., terminal Prahova, SC F.E.S.S.M.N. SA și Comisia de Evaluare

constituită conform deciziei B.R.M. nr. 6 din 27 martie 2007 și SC D.S.

SRL.

În motivarea deciziei,

instanța de apel a reținut că prin Hotărârea nr. 1 din 23

martie 2007, emisă în vederea atribuirii contractului de achiziție,

servicii de pază și protecție pentru obiective A.I.S.E./S.D.F.E.E.E.

Buzău, s-a atribuit dreptul de a încheia contractul de achiziții, de

servicii și protecție pentru obiective a A.I.S.E./S.D.F.E.E.E.

Buzău, SC D.S. SRL la un tarif de 4,85 lei/oră/agent plus T.V.A. în

limita valorii de 200.000 lei plus T.V.A.

Din documentația

procedurii de cerere de ofertă precum și din fișa de date a

achiziției, nu rezultă că participanților la procedura de

achiziție le era impusă prezentarea documentelor emise de organisme acreditate

care confirma certificarea sistemului de management al calității de

prestator, conform SR EN ISD 9001 – 2001.

Firma câștigătoare

SC D.S. SRL pentru a respecta completările impuse de organizatorul

licitației, a prezentat un document emis de către un organism de certificare

acreditat ce confirma deținerea certificatului în vederea

certificării sistemului de management al calității, așa cum

rezultă din rezoluția din 2 aprilie 2007 a B.R.M., terminal Prahova.

Decizia nr. 6 din 27 martie

2007 de constituire a comisiei de evaluare a fost semnată de directorul

executiv al B.R.M. Aceeași persoană a semnat și răspunsul

la contestația formulată împotriva hotărârii comisiei de

evaluare întrucât, este președintele Comisiei de Evaluare și

directorul executiv al B.R.M., terminalul Prahova.

Reținându-se că hotărârea

nr. 1 din 27 martie 2007 prin care s-a atribuit dreptul de a încheia contractul

de achiziții de servicii de pază și protecție, în favoarea

SC D.S. SRL, este legală și temeinică, nici pretinsul prejudiciu

invocat de apelanta reclamantă nu a fost justificat atâta timp cât actul

administrativ atacat a fost valabil întocmit și emis.

Împotriva deciziei nr. 140/2008

a declarat recurs reclamanta SC M.G. SRL, recurs ce a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție secția

comercială sub nr. 4028/114/2007.

Prin încheierea nr. 592 din

25 februarie 2009, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol, cauza fiind

trimisă secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție având în vedere dispozițiile

art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 și obiectul cauzei –

contractele de achiziție publică fiind acte administrative.

Recursul a fost înregistrat

pe rolul secției civile a Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub nr. 32204/1/2009, iar prin încheierea nr. 4628 din 27

octombrie 2009, s-a dispus scoaterea de pe rolul secției civile și

trimiterea cauzei spre competentă soluționare, secției

comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza

fiind înregistrată pe rolul acestei secții sub nr. 9579/1/2003.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, limitându-se să

rețină că SC D.S. SRL a îndeplinit condițiile necesare

câștigării contractului de achiziție prin depunerea unui

document emis de organisme acreditate.

Instanța a interpretat

greșit actul dedus judecății, motiv de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât fișa de date a

achiziției a fost completată de ordonator și organizator prin

nota din 22 martie 2007, fiind introduse patru condiții suplimentare

obligatorii pe care trebuia să le îndeplinească ofertanții,

între acestea aflându-se și aceea de depunere documente emise de organisme

acreditate care să confirme certificarea sistemului de management al

calității la prestator, conform SR EN ISO 9011:2001.

Hotărârea recurată

este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii întrucât a fost încălcat principiul

imparțialității în procedura de licitație prin validarea

hotărârii Comisiei de Evaluare.

În concluzie recurenta

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii

apelului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În subsidiar, solicită,

admiterea recursului, casarea deciziei recurate, și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Examinând decizia

recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept

invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii judecătorești

atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar

și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii dar decizia atacată cuprinde motive de

fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând contrarietate între considerentele acestei

hotărâri sau între aceasta și dispozitiv, context în care nu pot fi

primite criticile referitoare la nemotivarea deciziei atacate.

Decizia instanței de

apel respectă și exigențele art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Noțiunea de proces echitabil presupune ca instanța să examineze

în mod real problemele esențiale ce i-au fost supuse și să

răspundă argumentelor invocate. Ambele instanțe au motivat

„hotărârile pronunțate, instanța de apel analizând fiecare motiv

de apel invocat argumentând pe larg motivele pentru care a apreciat că

firma câștigătoare SC D.S. SRL a respectat completările impuse

de organizatorul licitației.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează nelegalitatea

hotărârii în cazul în care, deși rezultă fără dubiu

natura actului juridic dedus judecății, ori înțelesul lui, instanța

de apel prin interpretarea greșită dată acestuia, îi

alterează, în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit,

vădit neîndoielnic, dar recurenta SC M.G. SRL, invocând acest motiv, l-a

asociat greșitei interpretări a probelor, care constituie o chestiune

de fapt ce nu justifică invocarea acestui motiv de recurs.

Se reține că

instanța de apel a dat o corectă interpretare și a făcut o

corectă aplicare a prevederilor legale incidente, respectiv Legea nr. 357/2005

privind bursele de mărfuri și regulamentul B.R.M. pentru încheierea

contractelor de achiziție de produse, servicii sau lucrări.

Este adevărat că fișa

de date a achiziției a fost completată de intimata pârâtă în

calitate de organizator cu nota din 22 martie 2007 prin care au fost

prevăzute condiții suplimentare pe care trebuia să le

îndeplinească ofertanții, între acestea aflându-se și aceea de

depunere de „documente emise de organisme acreditate care confirmă

certificarea sistemului de management al calității de prestator,

conform SR EN ISD 9001 – 2001” dar din hotărârea nr. 1 din 27 martie 2007

rezultă că a fost desemnată câștigătoare SC D.S. SRL

care a îndeplinit condițiile impuse alături de SC M.G. SRL, E.S., PSV

T.S. dar în plus de acestea a oferit tariful ce se încadrează în plafonul

maxim acceptat de către ordonator pentru achiziție.

Din rezoluția din 2

aprilie 2007 rezultă că intimata SC D.S. SRL a prezentat un document

emis de către un organism de certificare acreditat, document ce confirma

„deținerea contractului de certificare în vederea certificării

Sistemului de Management al calității SR EN ISD 9001 – 2001

”

.

Nu se poate susține

că au fost nesocotite condițiile impuse pentru desfășurarea

licitației întrucât din documentația anexată precum și nota

din 2007 nu rezultă o restricționare a ofertanților aflați

în curs de implementare a certificării sistemului de management al

calității SR EN ISD 9001 – 2001 aspect reținut corect de

instanța de apel.

Recurenta arată că

unul dintre ofertanți a fost descalificat pentru neîndeplinirea

condiției privind documente emise de organisme acreditate, care

confirmă certificarea sistemului de management al calității la

prestator dar din hotărârea nr. 1 din 27 martie 2007 rezultă că

SC G.T. a fost descalificată pentru că nu a îndeplinit cerința

referitoare la prezentarea certificatului de atestare fiscală privind

plata impozitelor și taxelor la zi către bugetul de stat; nu a

prezentat certificatul de atestare fiscală privind plata impozitelor

și taxelor la zi către bugetul local și nu a prezentat

documentele conform SR EN ISD 9001 – 2001 situație ce nu poate fi

comparată cu ceilalți ofertanți admiși de Comisia de

Evaluare constituită conform deciziei B.R.M. din 27 martie 2007.

Nici incidența

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi

reținută în cauză, respectiv nerespectarea art. 3 din regulamentul

B.R.M. încălcându-se astfel principiul imparțialității cum

greșit consideră recurenta, pentru prima dată în această

cale de atac, cu nesocotirea cerințelor art. 291 alin. (1) respectiv cele

prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale aplicabile

și în recurs față de dispozițiile art. 316 C. proc. civ.

Este inadmisibilă critica vizând încălcarea principiului

imparțialității prin raportare la art. 3 din Regulamentul B.R.M.,

întrucât este formulată omisso medio, fără să fie

constituit motiv de apel.

Ca urmare, nepunând în

discuția instanței de apel încălcarea dispozițiilor art. 3

din regulamentul B.M.R. respectiv principiul imparțialității în

procedura de licitație, instanța de apel nu a analizat fondul cauzei

sub acest aspect, astfel că această critică nu poate fi

invocată pentru prima dată pe calea recursului.

Pentru considerentele expuse

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC M.G. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 140

din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 martie 2010.