ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3987/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 206 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA împotriva pârâtei A.D.S.; a fost respinsă excepția privind autoritatea de lucru judecat precum și excepția privind prematuritatea acțiunii arbitrale; s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de concesiune nr. 1/2001 pentru netransmiterea dreptului de proprietate concesionarului asupra suprafeței de 1111,42 ha din totalul de 1938 ha; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului privind drepturile și obligațiile executate în baza contractului nr. 1/2001 în legătură cu suprafața nepredată de concedent de 1111,42 ha; au fost respinse capetele de cerere subsidiare formulate și precizate prin scrisoarea nr. 69 din 05 iunie 2009 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 11.980 lei cu titlu de cheltuieli de arbitrare.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a fost atacată de pârâta A.D.S., cu acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 364 – art. 366 C. proc. civ. și respectiv art. 79 și 81 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Criticile invocate de pârâtă au vizat soluția instanței arbitrale sub următoarele aspecte: s-a bazat pe confuzia făcută între condiția ilicită, prevăzută de dispozițiile art. 1008 C. civ., și caracterul ilicit sau fals al cauzei actului juridic, care într-adevăr atrage nulitatea parțială a acestuia; a ignorat procesul-verbal de predare- primire încheiat la 21 august 2001, prin care s-a predat reclamantei, în baza contractului de concesiune suprafața de 1938 ha teren agricol și 327 ha teren neagricol; a reținut în mod greșit faptul că, A.D.S.

nu mai avea în proprietate și posesie suprafețele de teren agricol, deoarece au fost scoase din circuitul civil, întrucât nici o dispoziție din legile fondului funciar nu prevede scoaterea din circuitul civil a terenurilor administrate de A.D.S., ci doar diminuarea obiectului contractului de concesiune, în cazul reconstituirii dreptului de proprietate. Prin sentința comercială nr. 61 din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de pârâta A.D.S. Considerentele avute în vedere de instanța de control la pronunțarea soluției de respingere a căii de atac, au fost următoarele: Pârâta A.D.S. a invocat în motivarea acțiunii în anulare dispozițiile art. 969 – art. 967 și 1008 C. civ., tară să specifice căruia dintre motivele limitativ prevăzute de art. 364 C. proc.

civ., înțelege să le circumscrie. În această situație, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a apreciat că, motivele de critică dezvoltate de pârâtă ar putea fi încadrate doar la motivul statuat la lit. i) a textului legal, în care se prevede că: „hotărârea arbitrală încalcă ordina publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii”, întrucât celelalte dispoziții ale acestui articol se referă la organizarea tribunalului arbitrai și la existenta convenției arbitrale. Analizând criticile formulate de A.D.S., din această perspectivă, Curtea a apreciat că, în cauză nu au fost încălcate ordinea publică și nici dispoziții imperative ale legii, susținerile pârâte fiind neîntemeiate, aceasta invocând aspecte care vizează fondul pricinii analizate de tribunalul arbitrai Ia soluționarea în fond a cererii, aspecte care nu echivalează cu încălcările prevăzute de art. 364 lit. i) C. proc.

civ. Împotriva Sentinței comerciale nr. 61 din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs pârâta A.D.S., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și urm. Art. 304 pct. 9, 304 l C. proc. civ. și pe prevederile contractului de concesiune nr. l din 22 mai 2001, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii Curții de Apel București, în sensul admiterii acțiunii în anulare formulate împotriva sentinței arbitrale nr. 206 din 21 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. În argumentarea motivelor de recurs, A.D.S. a arătat că, în mod eronat instanța de control a respins acțiunea în anulare cu motivarea că nu este admisibilă în raport de dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ. A susținut, de asemenea, că acțiunea în anulare, pe care a formulat-o, se încadrează în prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ. , întrucât, în petitul ei a criticat hotărârea arbitrală pentru încălcarea normelor imperative ale legii, respectiv pentru confuzia făcută între condiția ilicită, prevăzută de dispozițiile art. 1008 C. civ. , și caracterul ilicit sau fals al cauzei actului juridic, conform art. 966 și 968 C. civ., confuzie reținută în motivarea soluției de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Examinând recursul petentei - pârâte din perspectiva dispozițiilor 304 l C. proc. civ. și prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că acesta este nefondat.

Se constată, în acest sens, că, așa cum judicios a stabilit și prima instanță, anularea unei hotărâri arbitrale se poate pronunța doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 364 C. proc. civ., motive care, nefiind indicate de petenta reclamantă, prima instanță, în virtutea rolului activ l-a apreciat, în raport de criticile dezvoltate de aceasta, ca putând fi art. 364 lit. i) C. proc. civ. și în mod corect l-a respins ca neîntemeiat. Astfel, dispozițiile pretins încălcate de tribunalul arbitrai, cum greșit a apreciat petenta, nu sunt dispoziții imperative ale legii și nici de ordine publică sau vizând bunele moravuri. În mod întemeiat nu a examinat restul criticilor formulate de petentă, întrucât specificitatea soluționării cauzei pe calea arbitrajului face ca arbitrii să se poată pronunța strict în limitele convenției arbitrale și ale însărcinării lor, așa cum rezultă din dispozițiile art. 340 1 , art. 341alin.

(2), art. 358 10 și 358 12 C. proc. civ. Față de cele de mai sus, constatându-se că sentința recurată este legală și temeinică, recursul petentei pârâte împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat, dându-se eficiență prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S. împotriva Sentinței comerciale nr. 61 din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2010.