ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3987/2010

Asupra recursului

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 206 din 21

septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC A. SA împotriva

pârâtei

A.D.S.; a fost respinsă

excepția

privind autoritatea de

lucru judecat precum și excepția privind

prematuritatea acțiunii

arbitrale; s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de

concesiune nr. 1/2001 pentru netransmiterea dreptului de proprietate concesionarului

asupra suprafeței de 1111,42 ha din totalul de 1938 ha; s-a dispus repunerea

părților în situația anterioară încheierii contractului privind drepturile și

obligațiile executate în baza contractului nr. 1/2001 în legătură cu suprafața

nepredată de concedent de 1111,42 ha; au fost respinse capetele de cerere

subsidiare

formulate și precizate prin

scrisoarea nr. 69 din 05 iunie 2009 și a fost

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 11.980 lei cu titlu

de

cheltuieli de arbitrare.

Hotărârea pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României, a fost atacată de pârâta A.D.S., cu

acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile art.

364 – art. 366 C.

proc. civ. și respectiv art. 79 și 81 din Regulamentul privind organizarea și

funcționarea Curții de

Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României.

Criticile

invocate de pârâtă au vizat soluția instanței arbitrale sub următoarele

aspecte: s-a bazat pe confuzia făcută între condiția

ilicită, prevăzută de dispozițiile art.

1008 C. civ., și caracterul ilicit sau fals al cauzei actului juridic, care

într-adevăr atrage nulitatea parțială a acestuia; a ignorat procesul-verbal de

predare-

primire încheiat la 21 august 2001,

prin care s-a predat reclamantei, în

baza contractului de concesiune

suprafața de 1938 ha teren agricol și 327 ha teren neagricol; a reținut în mod

greșit faptul că, A.D.S. nu mai avea în proprietate și posesie suprafețele de

teren agricol,

deoarece au fost scoase din

circuitul civil, întrucât nici o dispoziție

din legile fondului funciar nu prevede scoaterea din circuitul civil a

terenurilor

administrate de A.D.S., ci doar diminuarea obiectului contractului de

concesiune, în cazul reconstituirii dreptului de proprietate.

Prin sentința

comercială nr. 61 din 18 mai 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, a fost respinsă,

ca

neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de pârâta A.D.S.

Considerentele avute în vedere de instanța

de control la pronunțarea soluției de respingere a căii de atac, au fost

următoarele:

Pârâta A.D.S. a invocat în motivarea

acțiunii în anulare dispozițiile art. 969 – art. 967 și 1008 C. civ., tară să

specifice căruia

dintre motivele limitativ

prevăzute de art. 364 C. proc. civ.,

înțelege să le circumscrie.

În această

situație, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a apreciat că, motivele de critică dezvoltate

de pârâtă ar putea fi încadrate doar la motivul statuat la lit. i) a textului

legal, în care se prevede că: „hotărârea arbitrală încalcă ordina publică,

bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii”, întrucât celelalte

dispoziții ale acestui articol se referă la organizarea

tribunalului arbitrai și la existenta convenției arbitrale.

Analizând criticile formulate de A.D.S.,

din această perspectivă, Curtea a apreciat că, în cauză nu au fost încălcate

ordinea publică și nici dispoziții imperative ale legii, susținerile pârâte fiind

neîntemeiate, aceasta invocând aspecte care vizează fondul pricinii analizate

de tribunalul arbitrai Ia soluționarea în

fond

a cererii, aspecte care nu echivalează cu încălcările prevăzute

de art. 364

lit. i) C. proc. civ.

Împotriva Sentinței comerciale nr. 61

din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a declarat recurs pârâta A.D.S., întemeiat

în

drept pe dispozițiile art. 299 și

urm. Art. 304 pct. 9, 304

l

C. proc. civ.

și pe prevederile

contractului de concesiune nr. l din 22 mai 2001, solicitând admiterea

recursului, modificarea hotărârii

Curții de

Apel București, în sensul admiterii acțiunii în anulare

formulate

împotriva sentinței arbitrale nr. 206 din 21 septembrie 2009, pronunțată de

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

În argumentarea motivelor de recurs, A.D.S.

a arătat că, în mod eronat instanța de control a respins

acțiunea în anulare cu motivarea că nu este

admisibilă în raport de

dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

A susținut, de

asemenea, că acțiunea în anulare, pe care a

formulat-o, se încadrează în

prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

,

întrucât, în petitul ei a criticat hotărârea arbitrală pentru

încălcarea normelor imperative ale legii,

respectiv pentru confuzia

făcută

între condiția ilicită, prevăzută de dispozițiile art. 1008 C. civ.

, și

caracterul ilicit sau fals al cauzei actului juridic, conform art. 966 și 968 C.

civ., confuzie reținută în motivarea soluției de

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de

Comerț

și Industrie a României.

Examinând recursul petentei - pârâte

din perspectiva

dispozițiilor 304

l

C.

proc. civ. și prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că acesta

este nefondat.

Se constată, în acest sens, că, așa

cum judicios a stabilit și prima instanță, anularea unei hotărâri arbitrale se

poate pronunța

doar pentru motivele expres

și limitativ prevăzute de dispozițiile

art. 364 C. proc. civ., motive

care, nefiind indicate de petenta reclamantă, prima instanță, în virtutea

rolului activ l-a apreciat, în raport de criticile dezvoltate de aceasta, ca

putând fi art. 364 lit. i) C. proc. civ. și în mod corect l-a respins ca

neîntemeiat.

Astfel, dispozițiile pretins încălcate

de tribunalul arbitrai, cum greșit a apreciat petenta, nu sunt dispoziții

imperative ale legii și nici de ordine publică sau vizând bunele moravuri.

În mod întemeiat nu a examinat restul

criticilor formulate de petentă, întrucât specificitatea soluționării cauzei pe

calea arbitrajului face ca arbitrii să se poată pronunța strict în limitele

convenției arbitrale și ale însărcinării lor, așa cum rezultă din

dispozițiile art. 340

1

, art. 341alin.

(2), art. 358

10

și 358

12

C. proc. civ.

Față de cele de mai sus,

constatându-se că sentința recurată

este

legală și temeinică, recursul petentei pârâte împotriva acesteia

urmând

a fi respins ca nefondat, dându-se eficiență prevederilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S.

împotriva Sentinței comerciale nr. 61 din 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

18 noiembrie 2010.